Spionii pe ecranul românesc: de la filmul mut la serialul „Spy/Master“. Cine a fost primul James Bond de România SPECIAL
0Filmele cu spioni au cucerit ecranul românesc încă de pe vremea când nici măcar nu aveau sonor. S-au adaptat vremurilor și politicilor externe – nici Sergiu Nicolaescu nu a ratat tema CIA și a oamenilor sub acoperire. La fix 110 ani de la primul film românesc cu spioni, HBO se inspiră din viaţa lui Ion Mihai Pacepa și îl aduce în prim-plan pe Victor Godeanu (interpretat de Alec Secăreanu), un adevărat James Bond al României.
Prima proiecție cinematografică din România a avut loc la 27 mai 1896, la numai cinci luni după cea dintâi reprezentaţie publică datorată aparatului inventat de către fraţii Lumière, ce avusese loc la Paris, iar cel dintâi film cu spioni autohton datează tot din perioada filmului mut și a fost una dintre primele pelicule de ficțiune produse la noi în țară.
„Spionul“ (regia Marioara Voiculescu și Constantin Radovici) a fost unul dintre cele șapte filme realizate în decursul anului 1913, în baza colaborării dintre Societatea „Filmul de Artă Leon M. Popescu“, care produsese anterior primul lungmetraj românesc, „Independența României“, și compania de teatru condusă de Marioara Voiculescu. „Spionul“ relata povestea unui spion deghizat în pictor, care este ucis de către tatăl iubitei sale, bătrânul paznic al unui fort, în momentul în care acesta îl surprindea încercând să sustragă planurile celui mai modern tun din dotarea armatei române. Filmul a avut premiera la 7 septembrie 1914 și a avut o viață extrem de scurtă, negativul acestuia fiind distrus în timpul incendiului care a devastat Teatrul „Leon Popescu“, fost Liric, în decembrie 1917.
În „Vultur 101“ (regia Andrei Călărașu), ținta spionilor străini era fotografierea din avion a „Sectorului 4“, o zonă strategică de pe teritoriul Republicii Populare Române, interzisă pentru navigație chiar și în cazul avioanelor românești. Protagonistul, căpitanul Andrei Timuș (Ștefan Moisescu), pilot militar cu calități excepționale, dar foarte orgolios, comandant al escadrilei „Vulturi“, a fost atras în „cursă“ prin intermediul unei femei, pianista Laura Săndulescu (Marga Barbu), vecina sa de apartament. Îndrăgostită în mod sincer de Andrei, Laura a devenit unealta inconștientă a planurilor unchiului ei, maleficul Raul Pîrvu (Constantin Sincu), care-și dorea ca, îndepărtându-l pe Timuș de soție și de copil, să-l atragă sub influența grupului său de spionaj. În cele din urmă, cu ajutorul plutonierului tehnic al escadrilei, moș Cristea (Miluță Gheorghiu), planurile spionilor au fost dejucate. „Vultur 101“ a avut premiera la 21 august 1957 și a adunat 2.143.402 spectatori în cinematografele românești.
Enigmele postbelice
În „Secretul cifrului“ (regia Lucian Bratu), adaptare a romanului „La miezul nopții va cădea o stea“ de Theodor Constantin, pe fondul luptelor din Transilvania din toamna anului 1944, încercările germanilor de a intra în posesia cifrului utilizat de către comandamentul român au fost dejucate de către contraspionajul românesc, aceștia reușind să-i anihileze pe spionii naziști infiltrați în structurile de comandă ale Diviziei „Moldova“. Căpitanul Mihai Ulea (Emanoil Petruț), trimisul Marelui Stat Major, s-a infiltrat la rândul său printre cifratori și a reușit în cele din urmă să-i descopere, beneficiind și de suportul căpitanului Dumitriu (Geo Maican), șeful Biroului 2, pe agenții Abwehr-ului, soldatul Nicolai Sărmășan, zis Tălîmbu (Mihai Mereuță), alias „Walter“, ordonanța căpitanului Smeu (Chiril Economu), respectiv plutonierul Dorobăț, alias „Otto“ (George Mărutză), cei doi fiind ajutați și de către frumoasa Caterina (Angela Chiuaru). „Secretul cifrului“, lansat la 25 ianuarie 1960, a reușit să atragă 5.500.305 spectatori în cinematografele autohtone.
În „Pisica de mare“ (regia Gheorghe Turcu), responsabilitatea prevenirii şi contracarării activităţilor de spionaj de pe teritoriul Republicii Populare Române este preluată de către ofițerii Departamentului Securității Statului. De această data, ținta unei sofisticate rețele internaționale de spionaj o reprezentau planurile secrete ale „Minelor Albastre“, o importantă exploatare subterană. Șantajată inițial de către spionul Mănescu (Toma Dimitriu) și păcălită ulterior de către colegul de serviciu care-i făcea curte, Radu (Iurie Darie), inginera Livia Gregorian (Leopoldina Bălănuță) a acceptat să intre în jocul spionilor și să se întâlnească cu „Pescărușul“, agentul de legătură intrat fraudulos în țară pentru a prelua fotocopiile planurilor, dar și să obțină tiparul cheilor de la seiful șefului său ierarhic, inginerul Alexandru (Nicolae Sireteanu), crezând că prin acțiunile sale ajută de fapt Departamentul Securității Statului. Numai că „Pescărușul“ (Dorin Dron) fusese deja arestat și substituit de către căpitanul Cernea (Victor Rebengiuc), care intrând în bandă reușește în cele din urmă să-l demaște pe perfidul spion „Pisica de mare“, care acționa cu abilitate, din umbră, în persoana fostului comandant legionar Vasile Demetriad, care se ascundea sub falsa identitate a inginerului Alexandru. Filmul „Pisica de mare“ a avut premiera la 6 ianuarie 1964 și a adunat 2.206.449 de spectatori în cinematografele din România.
George Martin, un James Bond „made in Romania“
Un combustibil pentru propulsarea rachetelor aflat în fază de testare pe un poligon situat pe litoral, ce urma să fie ulterior utilizat la scară largă în industria românească de apărare, a suscitat interesul unei periculoase organizaţii internaţionale de spionaj în filmul „Aventuri la Marea Neagră“ (regia Savel Știopul). În acest context, căpitanul George Martin (Florin Piersic), ofițer de contraspionaj, a primit misiunea de a identifica și anihila rețeaua spionilor. Acesta s-a cazat sub falsa identitate a unui turist american din Ohio, Herbert Stronghton, în hotelul „Babylon“, acolo unde se aflau deja mai multe personaje suspecte. Martin s-a încadrat ușor în mediul cosmopolit al hotelului, reușind să descifreze în doar câteva zile și nopți, înaintea momentului experimentării noii invenţii, intenţiile reale ale celor din jur, înlăturând pistele false și identificându-și adversarii: cântăreața Ana Barbara (Corina Chiriac) și ajutorul acesteia, „Piratul“ (Mihai Vasile Boghiță), respectiv stilatul director al hotelului, Tomescu (Zephi Alșec), ce s-a dovedit a fi în final nimeni altul decât „Ariel“, cel care-i coordona din umbră pe spioni.
„Aţi înnebunit?! O să-l omorâţi. Îi cunosc părinţii!“
Florin Piersic a fost protagonistul unor întâmplări amuzante petrecute pe platouri, pe care le-a povestit în stilu-i inimitabil. „Filmam la Aeroportul Kogălniceanu scena în care ofiţerul de contrainformaţii George Martin apare, în interesul misiunii, pentru prima dată în postura turistului american Herbert Stronghton. Se filma cu transfocator, aşa că aparatul era destul de departe de mine. Stăteam într-o maşină Ford Mustang, înmatriculată în Ohio, şi aşteptam semnuI secundului Doru Năstase, ca să pornesc motorul. Deodată, pe aeroport intră o delegaţie. Un cetăţean înalt, cu faţa arsă de soare, se desprinde din grup şi se apropie de mine. Se prezintă în engleză, îmi strânge mâna şi-mi spune ce încântat e să întâlnească atât de departe de ţară un compatriot. Necunoscând limba engleză, eu îmi învăţasem replicile din film pe de rost. Din lipsă de altă soluţie, n-am încotro şi mă prezint şi eu, respectând exact textul replicilor: «Eu sunt Herbert Stronghton». El se bucură, vorbeşte, vorbeşte încontinuu, iar eu replic pierdut: «Yes! Yes! Yes!». În sfârşit, însoţitorul român al delegaţiei se apropie şi el, mă recunoaşte, râdem, explicăm şi, în cele din urmă, primarul oraşului în care îmi era înmatriculată maşina – căci el era – conchide: «Mie tot nu-mi vine să cred. Eram sigur că e de la noi. Seamănă leit cu un vestit jucător de baseball, Stronghton»“, şi-a reamintit actorul. Altă zi de filmare, un nou episod inedit: „Era scena bătăii dintre Vasile Boghiţă şi mine. Filmare de zi cu efect de noapte. Boghiţă era dublat de Szoby Cseh care, filmat din spate, trebuia să mă lovească în cap cu o lopată făcută, evident, din lemn de balsa – un lemn special, foarte uşor. Se comandă «motor». Szoby dă cu convingere o dată, de două ori, de trei ori. Eu mă prind cu mâinile de cap, mă-ndoi, mă crispez de durere, şi mă prăvălesc ca trăsnit – conform indicaţiilor regizorale – în apa mării. N-aud «stop»-ul şi rămân acolo, nemişcat pe nisip. În jur era plin de lume, mulţi gură-cască. Văzându-mă întins, nemişcat, un bărbat mai în vârstă s-a repezit spre Savel Stiopul şi spre Cseh şi a început să răcnească la ei. «Aţi înnebunit?! O să-l omorâţi! Îi cunosc părinţii. Sunt nişte oameni cumsecade. Din Cluj. Şi voi le nenorociţi copilul... îl distrugeţi...». M-am ridicat şi eu să văd ce se-ntâmplă. Era chiar medicul care mă moşise!“.
Filmul a reprezentat un real succes comercial, de la lansarea din 29 mai 1972 reușind să adune 6.769.780 de spectatori în cinematografele românești, performanță care l-a clasat pe poziția a paisprezecea în topul celor mai vizionate pelicule românești din toate timpurile.
Filmul „Rețeaua «S»“ (regia Virgil Calotescu) spunea povestea unui transfug, Eugen Panait (Gheorghe Dinică), recrutat de o agenție de spionaj internațională și revenit la București pentru a obține informații despre un „amplificator energetic“ aflat într-o fază avansată de cercetare într-un institut bucureștean. Prins în timp ce schimba ilegal valută, el a solicitat să-l întâlnească pe un fost coleg de școală, Marin Dumitrescu (Radu Beligan) acum colonel în cadrul Departamentului Securității Statului, căruia îi propune devoalarea unei rețele de agenți care fuseseră recrutați de către patronii săi, cu condiția ca aceștia să fie arestați abia după ce i se permite să se întoarcă în străinătate și totodată să i se furnizeze pentru acolo câteva informații plauzibile, ca să pară că și-a îndeplinit cu brio misiunea. Rețeaua era urmărită îndeaproape și de către un personaj misterios, Agentul X (George Motoi), care, întrucât cercetătorul Andrei Zariţchi (Florin Piersic) refuza să coopereze cu spionii, l-a lichidat pe fratele geamăn al acestuia, cu care-l confundase. Filmul a avut premiera la 2 iunie 1980 și a vândut 1.640.435 de bilete în cinematografele românești.
Agenți ai CIA, protagoniștii unui film marca Sergiu Nicolaescu
După 1989, Sergiu Nicolaescu a realizat „Punctul zero“, prima coproducție româno-americană. Filmările au avut loc atât în țară, cât și la Los Angeles, iar scenariul a fost semnat de Sergiu Nicolaescu și Jeffrey Pohn. Acțiunea a fost plasată în perioada Revoluției din decembrie 1989, când conducerea Central Intelligence Agency a hotărât să trimită în România, cu o misiune cu numele de cod „Punctul zero“, un agent special experimentat, Morgan (Darby Hinton), dar retras din activitate, despre care vom afla ulterior că se născuse în România sub numele de Mihai Boldur și crescuse într-un orfelinat până la 12 ani, când fugise din țară. Acesta va merge în misiune însoțit de către un vechi camarad de arme din Congo și Vietnam, Peter (Brian McNamara), cei doi urmând să încaseze câte un milion de dolari dacă își îndeplinesc cele trei obiective: obținerea unor documente secrete, inclusiv o listă a teroriștilor aflați pe teritoriul american, aflate în posesia generalului Duma din Departamentul Securității Statului (Virgil Andriescu), scoaterea din țară a bijuteriilor Elenei Ceaușescu și salvarea vieții cuplului prezidențial. Pentru a-și îndeplini misiunea, cei doi agenți au trecut printr-o serie de aventuri, confruntându-se cu revoluționari, teroriști și falși teroriști, dar și cu perfidul general Duma, ajungând la un moment dat să se înfrunte și între ei. La Târgoviște, acolo unde se desfășura procesul soților Ceaușescu, Morgan și Peter au primit, prin intermediul unui pager, noile coordonate ale misiunii, astfel că îi lichidează pe teroriștii arabi aflați în turnul de apă din apropierea unității militare, respectiv prin canalele subterane pline de dejecții, practic rolul prezenței americanilor dovedindu-se a fi acela de a preveni amestecul altor state în desfășurarea evenimentelor din decembrie 1989. Cu 148.897 de spectatori atrași în cinematografe, „Punctul zero“, film a cărui premieră a avut loc la 2 martie 1996, s-a clasat pe primul loc în topul premierelor din anul respectiv.
Povestea din „Quod erat demonstrandum“ (regia Andrei Gruzsniczki) se petrecea în Republica Socialistă România a anilor ’80. Sorin Pârvu (Sorin Leoveanu), un matematician valoros, ajunsese la vârsta de 35 de ani din postura de asistent universitar, cu doctoratul încă neobținut, cariera acestuia stagnând întrucât nu era membru de partid și se afla în imposibilitatea de a publica în străinătate. Un articol ce fusese selectat anterior de o publicație americană, pe care reușise să-l trimită peste hotare cu ajutorul prietenului său Alexandru „Ducu“ Buciuman, rămas în Franţa după ce participase la o conferinţă internațională, a atras atenția Departamentului Securității Statului, mai ales că era pe punctul de a face noi descoperiri științifice importante. Rezolvarea acestui caz putea echivala cu o înaintare în grad mult râvnită de către locotenent-colonelul Alexandru Voican (Florin Piersic jr.), care a pus la cale, cu migală, o stratagemă prin intermediul căreia să împiedice publicarea în străinătate a noilor descoperiri. Pelicula a avut premiera la 10 octombrie 2014, însă a atras doar 2.553 de spectatori în cinematografele din țară.
O poveste de spionaj inspirată de fuga lui Pacepa
Primul serial de spionaj românesc, „Spy/Master“, produs de Proton Cinema și Mobra Films pentru HBO Max, este deja disponibil la nivel global, din 19 mai, pe platforma de streaming. Povestea serialului de spionaj „Spy/Master“ este plasată în 1978, la apogeul Războiului Rece, când Victor Godeanu, omul de încredere al dictatorului român Nicolae Ceaușescu, se dovedește a fi agent dublu.
Cele șase episoade acoperă o săptămână din viața lui Godeanu (Alec Secăreanu), director adjunct al Departamentului de Informații Externe, consilier și prieten al lui Nicolae Ceaușescu (Claudiu Bleonț) și al soției sale, Elena (Elvira Deatcu), dar și colaborator secret al serviciului de informații sovietic KGB, ostil conducătorului Republicii Socialiste România, în contextul politicii sale de independență față de Moscova. Tatăl unei adolescente crescute în puf, Ileana Godeanu (Alexandra Bob), și soțul unei nefericite foste actrițe, Adela Godeanu (Andreea Vasile), lăsată șomeră de către Cabinetul 2, Victor este un personaj influent care are toți membrii elitei conducătoare la degetul mic.
Însă, atunci când e luat în colimator de către Carmen Popescu (Ana Ularu), cel mai bun agent al serviciului de contrainformații al lui Ceaușescu, condus de Mircea Voinea (Laurențiu Bănescu), poziția privilegiată a lui Victor este în pericol și singura sa opțiune este dezertarea. Din distribuția seriei regizate de către britanicul Christopher Smith mai fac parte nume precum americanul Parker Sawyers, în rolul agentului CIA Frank Jackson, actrița germană Svenja Jung, în rolul lui Ingrid, agentă STASI și fostă amantă a lui Godeanu, irlandezul Aidan McArdle (Walter Simpson) şi maghiarul Ákos Inotay (Jimmy Carter).
Fără discuție, sursa de inspirație a serialului o reprezintă defectarea în Statele Unite ale Americii a generalului Ion Mihai Pacepa (1928-2021), eveniment petrecut la finalul lunii iulie a anului 1978, cu ocazia unei deplasări în Republica Federală Germania. Gestul său continuă și astăzi să fie motiv de dezbatere, despre Pacepa vorbindu-se, în general, în termenii de „erou“ sau „trădător“. Cert e că defectarea sa a luat prin surprindere atât lumea serviciilor de informații, cât și politicienii vremii, mai ales că era vorba despre cel care, în ultimii ani ai carierei, ocupase funcțiiile de secretar de stat, adjunct al ministrului Afacerilor Interne, prim-adjunct al șefului Departamentului de Informații Externe și consilier al lui Nicolae Ceauşescu pentru securitate şi dezvoltare tehnologică.
Se încarcă comentariile...
