Interviu Cum se construiește o poveste de iubire dintr-o altă epocă. Protagoniștii din „Outlander: Blood of My Blood“: „Am pierdut spiritul cavaleresc“

În „Outlander: Blood of My Blood“, iubirea se confruntă cu războiul, iar personajele sunt puse în fața unor alegeri dificile. Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, actorii Jeremy Irvine, Jamie Roy și Harriet Slater dezvăluie cum au recreat Scoția secolului al XVIII-lea și ce aduce nou sezonul al doilea.

În rolurile lui Ellen și Brian îi regăsim pe Harriet Slater și Jamie Roy. Foto: HBO Max

Înainte ca Jamie și Claire Fraser să-și scrie povestea de iubire în Scoția secolului al XVIII-lea, o altă generație a trebuit să înfrunte războiul, despărțirile și propriile alegeri. „Outlander: Blood of My Blood“ extinde universul celebrului serial „Outlander“ și urmărește două povești de dragoste care traversează epoci și destine: cea dintre Ellen MacKenzie și Brian Fraser, părinții lui Jamie, și cea dintre Julia Moriston și Henry Beauchamp, părinții lui Claire. În rolurile lui Ellen și Brian îi regăsim pe Harriet Slater și Jamie Roy, în timp ce Jeremy Irvine îl interpretează pe Henry Beauchamp, un personaj a cărui poveste capătă noi dimensiuni în sezonul al doilea.

Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, cei trei actori vorbesc despre provocarea de a da viață unor personaje cunoscute din universul „Outlander“, despre documentarea istorică, transformările prin care trec în noile episoade și despre felul în care iubirea, curajul și spiritul de luptător se transmit de la o generație la alta. „Outlander: Blood of My Blood“ a ajuns la cel de-al doilea sezon și este disponibil pe platforma HBO Max.

„Weekend Adevărul“: Cum v-ați documentat pentru a înțelege mai bine contextul istoric al personajelor voastre? Ați descoperit ceva care v-a schimbat modul în care ați abordat anumite alegeri de interpretare?

Jeremy Irvine: Partea istorică îmi place cel mai mult să o aprofundez. Când interpretezi personaje a căror poveste este plasată într-o altă epocă, ai un motiv bun să te apuci să citești cărți de istorie, ceea ce oricum îmi place să fac. Am găsit autobiografia unui poet englez care a participat la Primul Război Mondial, Robert Graves, și mi-a fost utilă. Oricum, Henry are ceva din sufletul unui poet, mai ales în felul în care își scrie scrisorile.

Jamie Roy: Am primit un fel de biblie despre eticheta și regulile de comportament din anii 1700: cum stăteau oamenii, cum își purtau părul femeile de culoare și lucruri de genul acesta. Unul dintre lucrurile care mi-au atras atenția a fost că, se pare, oamenii nu gesticulau prea mult atunci. Își țineau mâinile pe lângă corp, iar să arăți cu degetul sau să gesticulezi cu mâinile era considerat destul de nepoliticos. Așa că, ori de câte ori făceai asta, era fie pentru că te adresai cuiva care nu-ți plăcea, fie pentru că voiai să subliniezi ceva. Evident, serialul își permite unele libertăți, dar era mereu un lucru pe care îl aveam în minte, mai ales în cazul lui Brian, pentru că este destul de stoic și rezervat. Mi s-a părut o idee interesantă: dacă mă relaxez, dar îmi țin mâinile pe lângă corp și fac gesturi minime, cum mă face asta să mă simt? Cred că se potrivea foarte bine personajului Brian, dar și epocii. Așa că cele două lucruri s-au completat reciproc.

Harriet Slater: Da, la fel ca Jamie, cred că una dintre cele mai mari provocări pentru mine a fost adaptarea posturii și a limbajului corporal la aceasta. În mod firesc, în zilele noastre avem tendința să stăm cocoșați și avem anumite moduri de a spune lucrurile pe care oamenii de atunci pur și simplu nu le foloseau. Cred că aceste lucruri se observă imediat și te scot din atmosfera unei drame de epocă: anumite comportamente moderne pur și simplu nu se potrivesc. Așa că una dintre cele mai mari provocări pentru mine a fost să mă integrez fizic în acea perioadă, prin felul în care mă mișcam și vorbeam, dar și să lucrez la accent.

Destine de familie peste veacuri în „Outlander: Blood of My Blood“. Foto: HBO Max

Dacă ați putea aduce un singur lucru din lumea personajelor voastre în lumea noastră, fie că este vorba despre o valoare, o tradiție sau o alegere de viață, ce ați alege?

Jamie Roy: Geaca de piele a lui Brian (râde). Este atât de mișto și este și foarte călduroasă. Apropo, este foarte grea. Nu știu câte kilograme are toată, dar îi simți greutatea pe spate la sfârșitul zilei. Totuși, are ceva atât de cool, încât cred că aș putea să o port într-un bar din Glasgow și m-aș integra foarte bine.

Jeremy Irvine: Cred că în acea epocă exista un anumit spirit cavaleresc foarte frumos, care mi se pare minunat și pe care poate că l-am pierdut într-o oarecare măsură. Așa că, da, poate spiritul cavaleresc.

Harriet Slater: Romantismul din serial este superb și este, în parte, unul dintre motivele pentru care este atât de popular. Prezintă o imagine idealizată a iubirii, atât de pasională și pură. Cred că este vorba, de fapt, despre oameni care își urmează inima.

Portrete noi ale unor personaje vechi

Ce aspect nou al personajului vostru ați descoperit în acest al doilea sezon?

Jeremy Irvine: Nu este chiar ceva nou, dar îmi place să explorez mintea fragmentată a lui Henry. Acest sezon începe cu o ocazie excelentă de a face asta, deoarece trece printr-o terapie cu electroșocuri. Îmi place foarte mult această latură a lui. Ca actor, este pur și simplu foarte distractiv.

Jamie Roy: Pentru mine, a fost grozav să-l văd, în sfârșit, pe Brian ieșind din carapacea lui și descoperindu-și unele calități de lider. Am întrezărit ceva din această latură poate în primul sezon, dar de data aceasta el este practic responsabil de recrutarea oamenilor și conduce o parte a unei rebeliuni. Evident, este nevoie de mult curaj pentru a-și asuma un asemenea rol și a fost grozav. Dintr-odată, am primit scenariul pentru episodul al doilea și am văzut că avea o pagină și jumătate de monolog. Mi-am spus: „Bine, deci Brian trece de la tipul care nu spune prea multe la un discurs mobilizator“. A fost cu siguranță distractiv de explorat, pentru că era aproape ca și cum Brian însuși ar fi trebuit să interpreteze un alt personaj, pe lângă cel care este de obicei. A fost foarte distractiv să explorez cum ar putea un om care, de obicei, este destul de tăcut și rezervat să țină un discurs inspirațional.

Harriet Slater: Pentru mine, a fost distractiv să explorez transformarea lui Ellen într-o luptătoare, mai ales din punct de vedere fizic. Întotdeauna a fost o tipă dură, dar în sezonul al doilea, în special în episodul al treilea, o vedem nevoită să lupte atât fizic, cât și intelectual. A fost foarte distractiv să filmăm aceste scene.

Cum vă regăsiți personajele în sezonul doi? Cu ce v-au surprins scenariștii?

Jeremy Irvine: Se pare că i-am supărat pe scenariști (râde). Henry a ajuns într-un ospiciu, unde este supus unui tratament cu electroșocuri deosebit de îngrozitor, de tip arhaic. Trebuie să lupte cu propria minte fragmentată pentru a-și reveni.

Harriet Slater: În cazul lui Ellen și al lui Brian, sezonul al doilea reia povestea imediat după încheierea primului sezon. Tocmai și-au găsit fericirea și libertatea, iar apoi își dau seama că izbucnește războiul și că vor fi din nou despărțiți. Este o situație extrem de dificilă pentru amândoi, dar acum au ceva foarte important pentru care merită să lupte. Deși se despart, scopul lor este, în cele din urmă, să se regăsească și să trăiască din nou împreună în pace. Așa că miza este foarte mare în sezonul al doilea, chiar mai mare decât în primul. Sunt multe suișuri și coborâșuri; este extrem de imprevizibil.

Jamie și Harriet, cunoaștem poveștile personajelor voastre din cărți și din serial. Jeremy, în schimb, ai un personaj complet nou, ar trebui să fie mort. Așadar, cine credeți că are sarcina cea mai dificilă? Voi doi, care trebuie să recreați povestea de iubire magică din universul „Outlander“, sau tu, care ai un personaj complet nou?

Jamie Roy: Brian și Ellen sunt personaje cunoscute în acest univers. Avem câteva imagini ale acestor personaje, dar nu știm neapărat foarte multe despre ele, în afară de poveștile pe care le spune Jamie. Știm că ajung să fie împreună, că își construiesc o viață, au copii, dar nu știm cum erau în acea perioadă. Au avut dificultăți? Cum s-au comportat? S-au schimbat ca oameni? Așadar, poate avem un plan general destul de vag, dar sarcina noastră este să completăm spațiile goale și să facem alegeri creative privind felul în care erau aceste personaje în acea perioadă. Matt Roberts, coordonatorul serialului, spune mereu că scenariștii știu ce se întâmplă, dar nu știu cum și de ce. Iar noi trebuie să completăm aceste goluri.

Ce trăsături ale personajelor voastre simțiți că le transmiteți mai departe, în calitate de părinți, copiilor voștri?

Jeremy Irvine: Am impresia că totul ține de scenariu. Ni s-a spus în mod explicit că nu se dorește să facem imitații, să încercăm să copiem ceva din ceea ce au făcut alți actori. Cred că este mai degrabă vorba despre a lăsa scenariul să facă asta și despre a avea încredere că ai fost distribuit pentru un motiv, în loc să încerci să imiți ceva. În ceea ce privește personajele, Jamie este, într-adevăr, o combinație între Brian și Ellen. Aș spune că a moștenit de la tatăl său o parte din curaj, atenția față de ceilalți, poate și romantismul, precum și talentul de a se exprima. Și, da, a preluat și câteva trăsături la fel de admirabile de la Ellen.

Harriet Slater: Cred că poate a moștenit spiritul de luptător de la Ellen; îl vedem pe Brian devenind un adevărat luptător în sezonul al doilea. Cred că poate spiritul familiei Mackenzie, perseverența și curajul au fost transmise din nou de Ellen. Iar latura mai blândă și romantică a lui Jamie ar putea veni de la Brian. Dar cred că, în general, a învățat cum să iubească văzându-și părinții iubindu-se unul pe celălalt, ceea ce este un lucru frumos de transmis mai departe.

Moștenirea

Există vreo scenă sau vreun lucru care s-a întâmplat pe platou și care v-a rămas în minte?

Jeremy Irvine: Am avut multe momente amuzante. Există o scenă din primul sezon care mi-a plăcut foarte mult, cea în care Henry și Julia se întâlnesc. Nu știam deloc cum avea să iasă în ziua filmării, dar am fost destul de surprins când am văzut rezultatul. Pe trepte. Mi s-a părut foarte drăguță.

Jeremy Irvine îl interpretează pe Henry Beauchamp. Foto: HBO Max

Jamie Roy: Pentru mine, sezonul al doilea a fost mult mai confuz decât primul, pur și simplu pentru că am călătorit foarte mult între filmări. Dar cu siguranță a existat o scenă care nu a fost deloc amuzantă, a fost mult mai intensă și mai dură decât mă așteptam. Se întâmplă mai târziu în sezon și sunt sigur că vom putea vorbi despre ea când episoadele respective vor fi lansate. Nu vreau să dezvălui nimic, pentru că ar fi un spoiler destul de mare. Dar a existat un episod anume, cred că episodul șapte, în care Brian este implicat într-o scenă care a fost deosebit de tulburătoare pentru mine în timpul filmărilor și foarte neașteptată.

Harriet Slater: Episodul final, despre care evident nu pot dezvălui prea multe, a fost foarte distractiv de filmat, pentru că se întâmplă atât de multe lucruri, iar costumele sunt incredibile. Amploarea lui este uriașă. De fapt, pe parcursul sezonului al doilea, există scene de grup foarte mari, în locuri incredibile, în care mulți dintre noi am avut ocazia să fim pe platou în același timp. Este întotdeauna foarte distractiv.

Cum v-ați simțit după lansarea primului sezon, când ați descoperit că fanii au primit cu bucurie extinderea universului „Outlander“?

Jeremy Irvine: A fost o ușurare enormă. Niciunul dintre noi nu se aștepta la asta și cu siguranță nu consideram de la sine înțeles că fanii vor susține și serialul nostru. Așa că am fost foarte încântați de reacția covârșitor de pozitivă. Este minunat, dar a fost și plăcut să simțim că o parte din presiunea de pe umerii noștri a dispărut.

Jamie Roy: Personal, mi-a plăcut foarte mult faptul că episoadele au fost lansate săptămânal. În zilele noastre, atât de multe seriale apar pe platformele de streaming și, dintr-odată, ai tot sezonul la dispoziție. Oamenii urmăresc sezoanele în ritmuri diferite, dar, atunci când apare câte un episod pe săptămână, le oferi oamenilor subiecte de discuție. De exemplu, se întreabă ce se va întâmpla în episodul următor. A fost ceva foarte frumos în asta. Era minunat să vezi comentariile fanilor, fotografiile despre episodul din săptămâna următoare publicate pe contul „Outlander Stars“, ce credeau că urma să se întâmple, ce le-a plăcut la episod și ce nu le-a plăcut. Cred că orice lucru care îi aduce pe oameni împreună în felul acesta este grozav.

Din moment ce „Outlander“ s-a încheiat după opt sezoane, cum vă simțiți continuând povestea în acest fel? Credeți că serialul vostru va avea o durată la fel de mare?

Jeremy Irvine: Cred că am fi cu toții mulțumiți dacă am mai avea un singur sezon. Vom vedea cât va dura. Este un dar să ne putem întoarce alături de cei care acum sunt distribuția serialului.

Jamie Roy: Opt sezoane înseamnă o perioadă foarte, foarte lungă. Nu-mi vine în minte niciun alt serial recent care să fi avut o durată atât de mare. Dacă ne uităm la peisajul industriei, filmările pentru televiziune sunt mult mai costisitoare decât erau în trecut. Așa că fiecare sezon devine mai scump decât precedentul din cauza creșterii tuturor costurilor. Așadar, așa cum a spus Jeremy, cred că trebuie să luăm fiecare zi și fiecare sezon așa cum vin și să fim foarte recunoscători pentru această oportunitate.

Jamie, „Outlander“ a pus Scoția în topul destinațiilor turistice. Ce părere aveți despre asta, ca scoțian?

Jamie Roy: Este extraordinar să vezi ce a făcut serialul pentru turismul scoțian. Am citit, nu cu mult timp în urmă, un articol în care era numit „efectul Outlander“. Nu vreau să citez greșit cifra, dar cred că a adus țării aproximativ un miliard de lire sterline. A fost o sumă extraordinară, ceea ce este fantastic. Avem atât de multe evenimente, precum Festivalul Fringe de la Edinburgh și Festivalul Internațional de Film de la Edinburgh, iar mulți dintre turiști sunt fani „Outlander“. Îi vezi plimbându-se prin Glasgow, îi vezi urcând în autobuzele turistice care au afișe pe lateral. Este grozav să vezi asta și ești înconjurat permanent de fenomen. Este minunat să vezi americani venind aici, dar și oameni din întreaga lume, care vin să descopere locurile, evenimentele și experiențele specifice universului „Outlander“, dar și să se plimbe prin Glasgow. O parte din serial este filmată aici, însă oamenii au ocazia să descopere și istoria locului. Așa că, da, mă face foarte mândru și sper să continue multă vreme.