CRONICĂ „Spaţii interioare, împletiri sonore“

Membri ai Cvartetului „Minguet“ FOTO: Agerpres

„Să faci artele accesibile maselor“ – o misiune pe cât de ambiţioasă, pe atât de greu de realizat, în condiţiile în care ai decis să devii interpretul ideal, visat de compozitorii contemporani.

Cronică realizată de Mioara Bâscă

Cvartetul „Minguet“ a preluat numele şi misiunea de la filosoful spaniol Pablo Minguet şi, prin întreaga sa activitate, s-a pus în slujba promovării muzicii zilelor noastre. Categoric, creatorii sunt încântaţi, interpreţii participă cu toată fiinţa lor la actul de construire a noului ambient sonor. Greul începe în demersul de câştigare a încrederii publicului, prin lămurirea, convingerea şi educarea lui pentru a accepta şi consuma opusurile contemporane.

Ulrich Isfort (vioara I), Annette Reisinger (vioara II), compatrioata noastră Aroa Sorin (violă) şi Matthias Diener (violoncel) sunt muzicienii care formează cvartetul „Minguet“, cei care au înţeles că doar printr-un nivel excepţional de calitate profesională îşi pot îndeplini misiunea. Este de remarcat bogatul repertoriu al cvartetului, în care se regăsesc în special creaţiile contemporane, dar şi cele clasice, romantice şi moderne.

O perfectă sincronizare a instrumentiştilor

Pentru realizarea recitalului de duminicăm 8 septembrie, de la ora 11.00, cvartetul „Minguet“ a invitat doi renumiţi interpreţi: soprana Sarah Maria Sun şi clarinetistul Jörg Widmann.

Subtitlul cvartetului de debut. Inneneräume, Verwebungen - „spaţii interioare, împletiri sonore“ – poate fi considerat motto-ul întregului recital. Aplecarea compozitorilor contemporani către spaţiul interior, către trăire şi emoţie este relaţionată cu raportarea la realitatea sonoră exterioară. 

Pentru început a fost ales Cvartetul de coarde nr. 4 de Gabriel Irany, compozitor născut la Cluj-Napoca, emigrat în Israel şi stabilit în Germania. El declară că în cele cinci părţi ale cvartetului „Muzica evită caracterul narativ: ea notează numai stările sonore, transformările perceptive, cât şi prelungirile acestora în timp“. 

În acest periplu sonor se porneşte de la un sunet desfăcut în perdele sonore microtonale susţinute de fiecare instrumentist. Vibraţia şi culoarea, stăpânirea abilităţii transformărilor rapide, gradarea şi creşterea tensiunii în fiecare frază sunt calităţile certe ale acestui ansamblu cameral. Se revine mereu la sunetul de început ca un punct de reper şi de sprijin. Se cer menţionate perfecta sincronizare a instrumentiştilor, remarcabila lor implicare în actul artistic, valorificarea vibrato-ului în nuanţe mici, virtuozitatea instrumentală. Pe un fond sugerat de perpetuum mobile apar accente, fulguraţii care amplifică starea emoţională. Întreruperile acordice câştigă în amploare şi apoi se topesc în sunetul primordial. Fiecare expansiune spaţială revine la introspecţia interioară, mereu concretizată într-un solo instrumental.

Reverberarea spaţiului sonor

Cvartetul de coarde nr.6 cu soprană solo „Erinnerung und Vergessen“ – „Amintire şi uitare“ de P. Ruzicka continuă drumul de căutare de sine, de raportare la efemer şi eternitate. Muzicienii cvartetului au folosit o paletă lărgită de modalităţi de producere a sunetelor, efecte necesare realizării muzicale. Lucrarea, scrisă în şapte părţi, începe tumultuos, pe un cluster sonor care treptat este diminuat atât în componenţă cât şi în intensitate până ajunge la un singur sunet susţinut de vioara I. 

Procedeul este reluat şi diversificat prin diferitele modalităţi de utilizare a arcuşului, de producere a sunetului, de evidenţiere a nuanţelor. Sunt folosite registrele extreme, supraacutul viorii, expunerea evenimentelor sonore aproape inaudibile care solicită o mare virtuozitate din partea muzicienilor. Formulele ritmico-melodice scurte sunt axate pe o expunere acordică, ritmată, în care este valorificat efectul de percuţie, expresia melodică fiind una minimalistă. În continuare, discursul muzical este atribuit rând pe rând violei, violoncelului, şi apoi viorilor, care expun o secvenţă tematică gravă, meditativă, tensionată de punctările acompaniamentului liniei melodice. 

Muzicienii cvartetului au folosit o paletă lărgită de modalităţi de producere a sunetelor, efecte necesare realizării muzicale.

Reverberarea spaţiului sonor şi creşterea tensiunii discursului muzical sunt obţinute prin valorificarea disonanţelor. Vocea sopranei aduce o linie melodică cu intervale mari, cu pendulări între limitele de ambitus şi de nuanţe. Sarah Maria Sun are o voce deosebit de clară, cu o intonaţie extrem de precisă, are dicţie şi o capacitate de a şi schimba culoarea pe fiecare sunet, cântă şi recită emoţionant. Atmosfera de introspecţie este menţinută de sunetele lungi – instrumentale şi vocale –, ceea ce creează spaţialitate şi, în acelaşi timp, verticalitate, o poartă de acces spre transcendenţă.

Încheierea recitalului a fost rezervată lucrării Patru studii pentru cvartet cu clarinet de W. Rihm, la realizarea căreia au colaborat cu clarinetistul JörgWidmann, în a cărui companie au realizat şi înregistrarea opusului pe CD (2006). Timbrul clarinetului şi scriitura îl fixează în rol solistic fără ca celelalte instrumente ale cvartetului să fie neglijate. Teoretic, studiile sunt axate pe câte o problemă tehnică, dar în acest caz problemele urmărite sunt de ordin artistic, de coordonare, virtuozitate şi mai ales expresivitate. Sunt urmărite rând pe rând acurateţea intonaţiei, capacitatea de acordaj, stăpânirea jocului cu intervalele mari, colorarea liniei melodice, colaborarea la construirea unui spaţiu de acompaniament diversificat. Apar secţiuni de pointilism sonor, de transformări ale sunetului, de sincronizări pe formule scurte. 

Jörg Widmann are toate calităţile unui clarinetist de mare clasă şi pe deasupra o înţelegere profundă a actului componistic, fiind la rândul său un creator de succes. Calităţile fiecărui membru al cvartetului „Minguet“ sunt aureolate de dăruirea, talentul, profesionalismul şi implicarea totală în ceea ce fac, summum ce conferă ansamblului o personalitate aparte.