Pentru unii, acestea sunt banalităţi, alţii însă nu sunt deloc conştienţi de ele. Ca dovadă că nu au nicio apăsare că scriu şi vorbesc cu picioarele.

A vorbi corect româneşte e în primul rând o dovadă de respect pentru ţara aceasta – sunt cuvinte mari, dar asta e! Degeaba te baţi cu pumnu-n piept că eşti patriot, dacă spui „almanahe“ sau „succesuri“. Vorba te trădează, arată că în realitate te doare undeva de România şi că altele sunt interesele tale.

Apoi, a vorbi corect româneşte e o dovadă de respect faţă de tine însuţi şi faţă de cei de lângă tine. E ca în cazul igienei personale. Faptul că nu te speli dovedeşte că te desconsideri şi pe tine, şi pe cei din jurul tău. Îi agresezi şi, în cele din urmă, atentezi nu numai la confortul lor, ci şi la sănătatea lor.

Ca în cazul bolilor fizice, şi vorbitul incorect e contagios.

În primul rând, se îmbolnăvesc cei cu imunitatea scazută, cei cu un nivel de educaţie precar. La ei prind imediat viruşii. Aud la televizor formulări aberante şi le preiau ca bune.

De exemplu, dispariţia formei de genitiv. Televiziunile titrează trunchiat, pentru a face economie de spaţiu, „fan Cotabiţă“ (în loc de „fanul lui Cotabiţă“) sau „director bancă“ (în loc de „directorul băncii“). Publicul crede că aşa e corect şi formula se instalează confortabil în limbă.

Un alt păcat lingvistic al presei este inflaţia de „pe”: „discuţii pe un anumit subiect“ (în loc de „despre un anumit subiect“) sau „corespondent acreditat pe Guvern“ (în loc de „la Guvern“). „Pe“-ul, folosit din belşug aici, se răzbună şi dispare din forma de acuzativ al lui „care“ („omul care l-am văzut“) – mai ales în discursurile politicienilor invitaţi la televizor. Tot de la politicieni sau, în general, de la semidocţii care cred că astfel se exprimă mai elegant este „ca şi“-ul: „eu, ca şi politician“. Folosit cândva, în mod neîndemânatic, pentru a evita o cacofonie, „şi“-ul a ajuns parazitar, chiar când nu se mai pune problema ei. Deşi poate că oamenii simt ei ceva cacofonic, atunci când vorbesc de calitatea lor de politicieni...

Tot cei care au impresia că vorbesc elegant se ruşinează să mai spună „a mânca“ şi-l înlocuiesc cu „a servi“, neştiind că servitul este treaba chelnerilor. Tot aşa, celor care au habar de engleză, dar nu de română le pute românescul „loc“ şi-l înlocuiesc cu „locaţie“. În română, „locaţie“ înseamnă doar „chirie“.

Dar nu numai cei cu o educaţie slabă sunt expuşi riscurilor de îmbolnăvire, ci şi ceilalţi, căci viruşii limbii sunt extrem de periculoşi. Gândiţi-vă doar la „succesurile“ Elenei Băsescu. La început am râs de o asemenea aberaţie şi nu înţelegeam cum de i-a venit nefericitei pe limbă. Acum, dacă vrem să facem pluralul de la „succes“, trebuie să ne gândim de două ori, să nu greşim. Deci virusul a lucrat. El este răzbunarea Elenei Băsescu împotriva poporului român. În fine, una dintre răzbunări.