Analiză România, la ani-lumină de Polonia și SUA. Celebru economist: „De ce trebuie statul să fie producător de orice?”

Bătălia politică pe privatizarea companiilor de stat continuă, dar economiștii avertizează că sloganul „nu ne vindem țara” ascunde o realitate dezastruoasă. Profesorul Cristian Păun demontează discursul populist într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”. Analistul explică de ce statul rămâne cel mai prost administrator, cum ajung românii să plătească cea mai scumpă energie din UE dintr-un monopol controlat politic și cum blocarea listărilor la bursă menține populația dependentă și vulnerabilă în fața inflației.  

Guvernul României Foto Facebook

Întrebarea care ar trebui să reseteze întreaga dezbatere despre activele țării vine din zona academică. Economistul Cristian Păun contestă direct necesitatea ca statul român să controleze companii din domenii diverse, de la resurse minerale până la energie, și susține că argumentul „strategiei naționale” ascunde alte interese.

„În primul și în primul rând, întrebarea cheie care se pune este, într-o economie de piață: de ce statul trebuie să dețină mijloace de producție? De ce trebuie să fie el producător de sare? De ce trebuie să fie producător de energie electrică? De ce trebuie să fie producător de orice? Și de ce nu poate piața liberă, inițiativa privată, investitorii individuali și instituționali, care capitalizează firme cu un astfel de obiect de activitate, de ce nu pot produce ei așa ceva? Pentru că s-a spus că n-ar trebui să producă ei așa ceva, că e o chestiune legată de strategie, de strategic. E strategic să nu producă ei așa ceva, deși noi avem cu toții, sau cei mai mulți avem acasă, panouri solare — acolo nu mai e vorba de strategic când vine vorba de producția de energie, doar când vine vorba de Hidroelectrica?”, a explicat pentru „Adevărul” profesorul universitar de Economie, Cristina Păun.

Ce se schimbă într-o companie de stat după listarea la bursă?

Discuția se axează pe 22 de companii de stat vizate de Guvernul demis prin moțiune de cenzură. În timp ce vicepremierul interimar Oana Gheorghiu spune că și guvernele conduse de PSD au ales să privatizeze companiile statului, social-democrații văd intențiile premierului Ilie Bolojan ca pe o măsură fără precedent. Cristian Păun spune că rolul statului ar trebui să fie unul de observare și control.

„El trebuie să se ocupe de reglementare, eventual supraveghere, eventual taxare, dar în niciun caz nu trebuie să fie jucător între jucători, între producători. Dacă vrem prosperitate, statul trebuie ținut cât mai departe de aceste vaci de muls, pe care el le mulge și le seacă sistematic de resurse printr-o metodă sau alta.

Deci, din punctul meu de vedere, e clar o neînțelegere a rolului statului în economie, mai ales într-o economie de piață, și menținerea acelorași mecanisme ale unei economii centralizate, etapizate, comuniste, în care statul produce și nu are un rol minimal în acest proces de producție.”

Cristian Păun Foto Facebook

Statul, cel mai prost administrator

Realitatea economică din România arată că marile companii cu capital privat sunt cele care au performat cel mai bine în ultimele decenii, arată profesorul.

„E o greșeală, e o eroare, pentru că toate evidențele empirice arată că performanța companiilor listate pe bursă, performanța economiilor care au în spate capital privat, este net superioară performanței companiilor cu capital de stat. Menținerea în continuare a statului ca acționar principal sau acționar 100% într-o afacere, în final nu poate duce decât la devalizarea acelei companii, falimentul acelei companii, de ce nu?

Și avem foarte multe cazuri în România în care companii privatizate o duc mult mai bine decât companii care n-au fost privatizate sau au fost privatizate prost prin niște șmecherii. Deci eu nu cred că noi în România trebuie să mai purtăm astfel de discuții care în economie s-au purtat de foarte multă vreme și care au dus la niște rezultate foarte clare. Statul este cel mai prost administrator.”

Acesta mai precizează că, și în cazul în care aceste companii au profit datorită conjuncturii, cu siguranță e mai mic decât dacă ar fi fost în mâini private astfel de companii.

„Sarea de bucătărie pe care astăzi o oferă compania de stat, SALROM, ar fi fost mult mai bună la raport calitate-preț dacă era în mâini private și nu în mâna statului. Deci, haideți să fim puțin seriosi și să purtăm discuțiile astea plecând de la niște evidențe care de mult au fost clarificate în economie.

Nu ne vindem companiile străinilor. Românii pot investi în orice companie din lumea asta, astăzi, liber, dintr-un singur clic. Adică când investește românul, da, cu român, în compania germană Rheinmetall de armament, e bine, dar când investește germanul în compania românească de nu știu ce, nu mai e bine.”

Prețurile din piață nu reflectă monopolul statului

O altă logică de discuție este cea a beneficiiilor pe care cetățenii le pot avea în urma faptului că statul este acționar principal al marilor companii. Realitatea indică faptul că în timp ce acestea au profituri considerabile, politica de preț nu este influențată de una care să protejeze contribuabilul.

„România plătește astăzi cea mai scumpă energie din Uniunea Europeană cu 80% energie produsă de statul român. Deci, unde e bunăstarea pentru românii a acestor companii călărite de statul român, până la urmă? Că au profit.

Ok, au profit pe spinarea multor românii. Oricine poate avea profit într-un monopol pe care îl călăresc niște politicieni și pe care îl folosesc așa cum vor ei pentru a ne taxa mai mult sau mai puțin vizibil. Deci, din acest punct de vedere, suntem departe de ceea ce ar trebui să fie o țară dezvoltată și, mă rog, pretenții multe, performanțe puține.”

Oana Gheorghiu FOTO Inquam Photos / Octav Ganea

Exemple de succes, Polonia, SUA 

Întârzierea privatizărilor companiilor de stat a plasat România pe ultimele locuri la nivel european. În timp ce economiile altor țări au înregistrat creșteri notabile, în România, discuția despre atragerea investitorilor este constant o temă de controverse.

„Piața de capital poloneză, astăzi, are o capitalizare cât toate piețele de capital din Estul Europei, inclusiv a noastră. Ca să vă dați seama de dimensiune și de distanța noastră față de Polonia, care nu este cea mai dezvoltată țară din lumea europeană. Nici nu vreau să pomenesc de ce se întâmplă în Statele Unite, cea mai dezvoltată piață de capital din lume, unde 50% din acțiunile companiilor din lume sunt listate acolo.

Piața internațională a acțiunilor, 50% din această piață este concentrată în Statele Unite. Noi suntem la ani-lumină de ceea ce se întâmplă în alte țări dezvoltate și pentru că există acești politruci care inventează tot felul de legi care să mențină statul în proprietate asupra unor active zemoase suculente pe care apropie căpușează acești politicieni prin tot felul de mecanisme, de la consilii de administrație, de la supercompanii pe care le administrează, cum este SAPE sau ABAS, de la angajați în companii, de la directorate care cheltuiesc banii pe prostii, achiziții de tot felul supraevaluate și chiar dacă au profit.”

Fondurile de pensii ar putea profita de investițiile făcute

Economistul acuză o strategie deliberată de a menține populația într-o stare de dependență financiară față de stat. 

„Vă dați seama că au nevoie de astfel de companii mari, puternice, în astfel de sectoare, ca banii noștri din pensii să poată să se formeze și pensiile noastre implicit să se poată să se formeze în urma unor astfel de oportunități de investiții. Normal că este mai populist și mai avantajos pentru tine ca politician să-ți ții poporul de parte de investiți și sursă de venit.

De ce să-i dai românului posibilitatea să-i economisească, să-și mai creezi o sursă devenit investind în astfel de companii când poți să-l ții sărac, prostit și legat de tine? De ce să-i dai românului șansa ca inflația generată de creșterea prețului la energie să fie compensată din câștiguri pe care le obții investind în sectorul de energie din România și ceea ce câștigi din companiile în care tu investești dividende să mai pui acolo, să anulezi din creșterile de preț de la energie pe care le simți în buzunarul tău”, a concluzionat economistul.