Preşedinţi din Europa, jucători sau spectatori

„Adevărul“ vă prezintă prerogativele şefilor de stat din şase republici europene, în contextul în care noul proiect al Constituţiei din România reduce din atributele preşedintelui

 Parlamentarii din Comisia de revizuire a Constituţiei, condusă de Crin Antonescu, au tăiat drastic din atribuţiile viitorului şef de stat. Conform noii Legi Fundamentale, preşedintele a rămas cu un mandat de patru ani, nu mai are dreptul de a numi ce premier doreşte şi nici să participe la toate întrunirile externe. Ce rol are preşedintele în alte sisteme republicane? Cât de largă este plaja prerogativelor prezidenţiale în alte state europene?

FRANŢA, PREŞEDINTE-JUCĂTOR
Franţa este o republică semiprezidenţială unde, spre deosebire de alte state europene, preşedintele are puteri sporite. Chiar dacă premierul şi Parlamentul sunt responsabile cu cea mai mare parte a afacerilor interne, preşedintele se bucură de o influenţă şi o autoritate semnificative, în special în domenii precum securitate naţională şi politică externă. Preşedintele alege premierul, însă nu-l poate demite. Doar Adunarea Naţională, Camera inferioară a Parlamentului, are puterea de a face asta, aşa că preşedintele numeşte un politician care are majoritate în această cameră.

Printre atribuţiile preşedintelui se numără promulgarea de legi, cu drept de veto limitat. Preşedintele poate cel mult să trimită încă o dată proiectul de lege în Parlament, însă doar o dată pentru fiecare proiect.

Preşedintele poate  dizolva Adunarea Naţională şi poate cere organizarea de referendumuri, însă numai cu acordul premierului sau al Parlamentului. Preşedintele numeşte majoritatea oficialilor francezi, dar doar cu acordul Guvernului, şi are dreptul de a numi trei dintre cei 11 judecători în Consiliul Constituţional, Curtea Constituţională a Franţei. Din mai 2012, preşedinte al Franţei este socialistul François Hollande.

GERMANIA, PREŞEDINTE-SPECTATOR
Spre deosebire de sistemul francez, preşedintele german are mai degrabă un rol ceremonial şi de supervizare, fără puteri efective, care sunt asumate de cancelar. Preşedinte este ales pentru un mandat de cinci ani de o convenţie federală înfiinţată special pentru acest scop.

Convenţia este formată din membrii Bundestag-ului şi de un număr egal de delegaţi din fiecare dintre cele 16 landuri germane. În martie 2012, activistul pentru drepturile civile şi fostul pastor luteran Joachim Gauck a fost ales preşedinte. Gauck a condus prima comisie de desecretizare a arhivelor fostei poliţii politice comuniste, STASI.

Toate legile trebuie promulgate de preşedinte înainte să poată intra în vigoare. Constituţia germană defineşte cu ambiguitate rolul preşedintelui. Acesta nu este comandantul armatei – acest rol este asumat de ministrul Apărării pe timp de pace şi, în cazul unui conflict, revine cancelarului. Republica nu poate declara însă stare de război fără aprobarea preşedintelui.

Preşedintelui îi revine dreptul de a propune un politician pentru funcţia de cancelar, însă acesta trebuie ales de Bundestag, Parlamentul Germaniei. Parlamentarii pot însă ignora complet propunerea preşedintelui şi să aleagă pe altcineva, iar preşedintele este obligat să-l numească pe acesta cancelar. În cazul în care cancelarul este ales de Bundestag prin majoritate relativă şi nu una absolută, preşedintele poate numi pe altcineva sau poate dizolva Parlamentul, declanşând procedura de alegeri anticipate. Preşedintele poate demite cancelarul, însă numai după ce Bundestagul adoptă o moţiune de cenzură împotriva acestuia.

ITALIA, PREŞEDINTELE ALES DE PARLAMENT
În Italia, rolul preşedintelui nu este la fel de puternic precum în sistemul francez, dar nici ceremonial precum în cel german. Preşedintele italian nu este ales prin vot universal, ci indirect, de parlamentari şi de către delegaţi regionali, pentru un mandat de şapte ani. În aprilie 2013, politicianul de stânga Giorgio Napolitano a fost ales pentru un al doilea mandat de preşedinte, devenind cel mai longeviv preşedinte din istoria republicii.Preşedintele este cel care desemnează premierul, dar acesta are apoi nevoie de un vot de învestitură din partea Parlamentului.Totodată, preşedintele poate convoca adunări extraordinare ale celor două camere parlamentare, pe care le poate şi remania sau dizolva.În sfera legislativă, preşedintele promulgă legile aprobate de Parlament şi poate trimite înapoi un proiect o sigură dată.

CEHIA, PREŞEDINTE CU PUTERI RESTRÂNSE
Influenţa şi popularitatea personale ale primului preşedinte al Republicii Cehe, Václav Havel,  a condus la atribuirea unor puteri sporite funcţiei de preşedinte. În martie 2013, fostul premier social-democrat Miloš Zeman a devenit primul preşedinte ceh ales prin vot popular, cu un mandat de cinci ani. Ceilalţi doi preşedinţi dinaintea sa au fost aleşi de Parlament.

Preşedintele ceh are puteri absolute în câteva arii restrânse. Printre acestea se numără exprimarea dreptului de veto pentru un proiect legislativ trimis spre promulgare, care ajunge astfel înapoi în Parlament, şi numirea de judecători la Curtea Supremă şi la Curtea Constituţională. Totodată, preşedintele are dreptul constituţional de a dizolva Camera Deputaţilor, Camera inferioară a Parlamentului.

POLONIA, CEL MAI PUTERNIC PREŞEDINTE
Dintre toate sistemele amintite, cel polonez oferă cea mai amplă putere executivă preşedintelui, care este ales prin vot popular pentru un mandat de cinci ani. În august 2010, politicianul de centru-dreapta Bronisław Komorowski a devenit preşedinte.

Preşedintele este reprezentatul suprem al Poloniei pe plan internaţional şi are dreptul de a dizolva Parlamentul. El alege prim-ministrul, însă de obicei acesta este politicianul sprijinit de majoritatea din Seim, Camera inferioară a Parlamentului.

Pe plan legislativ, preşedintele poate iniţia un proiect de lege sau îşi poate folosi dreptul de veto pentru alte iniţiative. Veto-ul său poate fi însă anulat în Seim cu o majoritate de 60% din parlamentarii prezenţi – pentru ca votul să fie valid, în sală trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate din membrii Camerei.

Modelul vecin

Câtă putere îi conferă Constituţia preşedintelui maghiar? Adunarea Naţională, Parlamentul unicameral al Ungariei, alege preşedintele pentru un mandat de cinci ani. Actualul şef al statului, ales în mai 2012, este János Áder, de profesie avocat şi membru al partidului conservator Fidesz, aflat la putere.

Constituţia Ungariei este bazată pe legea fundamentală adoptată de statul german după cel de-Al Doilea Război Mondial. Astfel, puterea executivă este concentrată mai degrabă în mâinile premierului. Preşedintele numeşte premierul, însă el este obligat prin Constituţie să-l numească pe liderul partidului care are majoritate de voturi în Parlament. În lipsa unei majorităţi, va fi numit premier liderul celui mai mare partid politic.