"Noi, romanii, renuntam uneori prea usor la valorile proprii"

Interviu cu Stefan Fratean, directorul Oficiului pentru Minoritati Nationale si Etnice din Ungaria. Stefan Fratean a fost multi ani ziarist pentru media romaneasca din Ungaria - radio, televiziune si

Interviu cu Stefan Fratean, directorul Oficiului pentru Minoritati Nationale si Etnice din Ungaria. Stefan Fratean a fost multi ani ziarist pentru media romaneasca din Ungaria - radio, televiziune si presa scrisa - avand studii de filologie facute la Bucuresti, la inceputul anilor '70.
- Domnule Stefan Fratean, care este in prezent numarul romanilor din Ungaria?
- Imi permit sa ofer doua raspunsuri la aceasta intrebare si ii las pe cititori sa gaseasca o medie rezonabila. Oficial, dupa ultimul recensamant (2001 - n.n.) in Ungaria au fost inregistrati 7.995 de cetateni ai Ungariei care s-au declarat de etnie romana. Pe de alta parte, organizatiile romanesti de aici, dar si unii reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Romane din Ungaria estimeaza ca numarul etnicilor romani ajunge aproape de 20.000 de persoane.
- Aveti si o explicatie pentru aceste cifre diferite?
- O explicatie ar fi aceea ca o buna parte dintre romani traiesc in zona rurala a Ungariei, iar aici, la fel ca si in Romania, gasim o populatie imbatranita, numarul tinerilor este scazut, iar natalitatea este inferioara celei de acum 20-30 de ani. Mai sunt apoi casatoriile mixte care, de cele mai multe ori, aproape inevitabil in astfel de situatii, se "contabilizeaza" in zona majoritatii.
- Putem vorbi de asimilare in cazul minoritatii romanesti din Ungaria?
- Nu as fi atat de categoric si nu cred ca termenul "asimilare" este cel mai potrivit in acest caz. Cred mai degraba ca putem vorbi de conditii obiective si subiective care au determinat evolutia minoritatii romanesti din Ungaria in anumite momente istorice. Consider ca o oarecare asimilare se produce si atunci cand o persoana este lipsita de cunostinte despre identitatea si cultura stramosilor sai. Daca nici tu nu stii cine esti, e greu sa pretinzi altora sa aiba o impresie buna despre tine. Sigur ca nu-mi permit sa acuz pe cineva care, din diferite motive ce i-ar putea determina existenta in plan social, renunta la identitatea dobandita prin educatia de acasa si accepta o asimilare totala in tabara majoritatii. Este dreptul fiecaruia sa hotarasca pentru sine. Dureros insa este atunci cand esti asimilat doar pentru ca nu ai suficiente informatii despre cultura din care te tragi tu si stramosii tai. Pe astfel de oameni ii compatimesc.
- In ce masura este utila minoritatilor institutia la care lucrati?
- Oficiul pentru Minoritatile Nationale si Etnice s-a infiintat in 1990 (a fost prima institutie de acest fel in tarile din zona) pe principiul ca statul are sarcini concrete privitoare la minoritatile dintr-o tara, anume sa ajute membrii unui grup etnic sa-si pastreze si sa-si promoveze limba si cultura, sa le asigure conditii egale in raport cu cele ale majoritatii. De altfel, facem legatura directa intre reprezentantele minoritatilor si guvern, pregatim deciziile executivului pentru a pune in practica angajamentele partidelor care in campania electorala fac cu usurinta declaratii foarte generoase pentru toata lumea.
- Conditia dumneavoastra etnica va ajuta in vreun fel sa favorizati minoritatea romaneasca?
- Sunt functionar public in aceasta structura, iar daca ma intrebati in ce masura pot fi multumit cu ceea ce s-a realizat si in practica, sigur nu voi putea da un raspuns pozitiv categoric. Am contribuit la adoptarea de catre Parlament a Legii minoritatilor, am lucrat ca sa existe un cadru institutional si financiar special pentru scopurile culturale romanesti, dar nu am fost in stare sa franam scaderea numarului celor care se mai declara romani in Ungaria.
Indraznesc totusi sa declar ca noi, romanii de aici, nu ne folosim la maxim de cadrul legal, financiar si structural asigurat de statul ungar. Din acest motiv nu putem da vina pe guvern ca ne-ar impiedica sa ne folosim limba, sa ne formam cadrul institutional adecvat pentru pastrarea culturii noastre.
- Se simt discriminati etnicii romani in raport cu alte minoritati?
- Eu nu am sesizat acest aspect. Ceea ce am observat este ca noi, romanii, renuntam uneori prea usor la valorile proprii fiind foarte deschisi la cultura mediului care ne inconjoara, comunicam fara probleme in limba majoritatii si nu constientizam miza si consecintele cedarilor permanente. Alte nationalitati sunt mult mai bine organizate, mai consecvente in pastrarea identitatii decat noi. Ei vorbesc in cercurile lor numai in limba materna.
- Sunteti multumit de colaborarea cu institutiile romanesti?
- Colaboram bine si cred ca este loc si de mai bine. Pe noi ne ajuta foarte mult daca Romania continua sa mearga pe drumul democratiei, daca isi va consolida economia si va deveni o tara apreciata. Multumim si ne bucuram de orice ajutor primit din tara-mama si nu-l comparam in nici un sens cu sprijinul pe care il ofera Ungaria maghiarilor de pretutindeni. Recent, am primit din Romania un iconostas pentru Capela ortodoxa romana din Budapesta, Guvernul de la Bucuresti sprijina tiparirea saptamanalului "Foaia romaneasca", Institutul Cultural Roman din Budapesta organizeaza programe interesante si folositoare noua.
- Cum este sa fii minoritar, domnule Fratean?
- Sa fii sortit sa traiesti mereu in starea de minoritate nu este o situatie fara probleme nicaieri in lume; in jurul tau se vorbeste o alta limba, se practica alte obiceiuri, altele sunt sarbatorile. Dar parca tocmai aceste diferente iti ofera bucuria regasirii si constientizarii valorilor culturale proprii. Ne bucura astfel de revelatii si ne incarca de orgoliu succesele tarii-mama.
Poate ca de la distanta lucrurile par mai frumoase decat sunt ele in realitate, dar noi avem nevoie de aceasta iluzie. Cum bine ar fi ca si cei din tara sa aiba incredere in noi.