Mihai-Răzvan Ungureanu: "Aş reforma PNL dacă aş avea cu cine"

Interviurile 2+1 Fostul ministru de externe se declară gata să contribuie la un proiect de reconstrucţie a grupării liberale şi afirmă că peisajul politic se va schimba radical după

Interviurile 2+1

Fostul ministru de externe se declară gata să contribuie la un proiect de reconstrucţie
a grupării liberale şi afirmă că peisajul politic se va schimba radical după europarlamentare.

Fostul ministru de externe Mihai-Răzvan Ungureanu este reprezentant special al României la Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI), cu sediul la Viena. Membru al PNL din 2004, a ieşit din prim-planul vieţii politice, odată cu demisia sa în MAE. Conducerea PNL a dorit să-l înscrie în fruntea listei de candidaţi pentru alegerile europarlamentare, însă a refuzat.

Mihai-Răzvan Ungureanu a demisionat la 4 februarie 2007, la cererea premierului Tăriceanu, în urma reţinerii a doi muncitori români la o bază militară americană din Irak.

Cei doi fuseseră acuzaţi de spionaj, iar premierul s-a declarat nemulţumit că a aflat acest lucru din presă, în timp ce preşedintele Băsescu fusese informat, imediat după arestare. Deşi funcţia actuală nu-i mai permite să fie membru de partid, Mihai-Răzvan Ungureanu rămâne interesat de politica de la Bucureşti.

- Domnule Ungureanu, de ce nu aţi acceptat să candidaţi pe listele PNL la europarlamentare?
- E foarte onorant faptul că mi s-a propus să candidez. În discuţiile pe care le-am avut cu preşedintele partidului, la începutul lunii februarie, discuţii premergătoare deciziei mele de a părăsi Ministerul Afacerilor Externe, s-a vehiculat ideea acestei candidaturi.

Oferta a fost reală. Vă mărturisesc că nu eram deloc departe de a croi planuri de campanie, în cazul în care alegerile europarlamentare ar fi avut loc în primăvară, aşa cum fusese programat iniţial. Apoi, agenda mea s-a schimbat. Am raţiuni şi de ordin personal, dar şi altele care m-au îndemnat să fiu reţinut faţă de această opţiune.

- Cum ar fi…?
- Cred că este mai multă nevoie de mine aici.

- Ce părere aveţi despre lista PNL la europarlamentare?
- Lista PNL are o persoană în a cărei inteligenţă juridică trebuie să credem, este vorba de doamna Renate Weber. Dumneaei şi domnul Daniel Dăianu sunt şi persoane cu indiscutabilă capacitate intelectuală. În formula actuală, lista e bine ponderată.

- Simţiţi că partidul este în dificultate la ora actuală?
- Nu aş spune. PNL are o bază electorală fixă. Tot ceea ce vine peste acest nucleu dur al electoratului liberal constituie un premiu binemeritat. Ce mi-aş fi dorit de la PNL în momentul în care făceam parte din conducerea partidului ar fi fost o mult mai mare atenţie faţă de acele segmente de electorat care în mod tradiţional erau apropiate de liberalism şi de expresia lui instituţională: profesiile liberale tradiţionale, mediul academic, profesorii, medicii.

- Credeţi că PNL mai are resurse de a menţine un sprijin parlamentar pentru Guvernul Tăriceanu II?
- Eu cred că PNL este în căutarea unei variante stabile de guvernare, cât de cât durabilă. PNL este dator să o construiască înainte de votarea bugetului. Cred că poate fi construită transparent, în măsura în care transparenţă înseamnă asociere reală, credibilă şi onestă. Bugetul este de departe piatra de încercare a coerenţei PNL.

Nu poţi să-ţi imaginezi anul acesta fără un buget. Pe bună dreptate, primul-ministru leagă succesul parlamentar al votării bugetului de însăşi existenţa guvernului.

- Credeţi că, dacă bugetul pică în parlament, guvernul trebuie să-şi dea demisia?
- În mod formal nu. Dar totul porneşte de la constatarea unei incapacităţi.

- A făcut bine Partidul Naţional Liberal că s-a menţinut, cu orice preţ, la guvernare, chiar lăsând impresia că se agaţă de putere?

- Nu cred că există partid care să nu mizeze pe putere. Sigur că vorbim de onoare personală şi putem să aducem tot felul de argumente etice în joc. Partidele de aceea sunt create: vor să ajungă la putere. Dar aş prefera să vă răspund mai detaliat la întrebare după alegerile din 2008. Pentru că se vor schimba destul de multe. Rezultatele de la europarlamentare vor genera mişcări în toate partidele aflate în poziţiile următoare poziţiei întâi. De la migraţii de primari şi până la schimbări radicale de discurs politic şi de alianţe.

- Credeţi că în PNL se poate genera o schimbare internă?
- Depinde de capacitatea creativă a echipei de conducere. Şi mai depinde de ce vrei să fii. Poţi să fii vultur sau vrabie. Aici este opţiunea strategică.

- I-ar face bine PNL-ului un stagiu în opoziţie?
- Uneori aveam senzaţia că PNL-ul era la putere şi în acelaşi timp nu reuşea să părăsească reflexul opoziţiei. Eu însă mai descifrez un sens în întrebarea dumneavoastră. O perioadă de opoziţie clarifică ceva? S-ar putea. Există şi o maturitate politică aptă să se dezvolte şi în asemenea circumstanţe.

- Cu trei miniştri anchetaţi pentru corupţie mai este indicat să rămâi la putere şi să pretinzi puterea încă patru ani de zile?
- Evident că este un handicap. Dar nu vă pot da eu răspunsul pe care ar trebui să-l dea preşedintele partidului sau structura de conducere a partidului.

- V-aţi mai implica în reluarea proiectului de schimbare a Partidului Naţional Liberal, prezentat la congresul din mai?
- În cazul în care aş avea cu cine, da. Eu sunt oricum recunoscător celor care în 13 mai 2007 au considerat că îi pot reprezenta şi mi-au oferit voturile lor. Nu am cum să-i uit şi ştiu foarte bine că în alte împrejurări numărul lor ar fi mai mare.

Eu sunt oricum recunoscător celor care în 13 mai 2007 au considerat că îi pot reprezenta
şi mi-au oferit voturile lor .

"Marii criminali internaţionali nu se mai află în Balcani, ci s-au mutat pe Coasta de Azur sau la Londra"

- Sunt cunoscute problemele create de infracţionalitatea românească transfrontalieră. Dumneavoastră, ca reprezentant al României la SECI, sunteţi implicat în lupta împotriva acestui fenomen. Diminuarea controalelor la frontieră, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, v-a îngreunat cumva activitatea, v-a creat probleme suplimentare?

- Aşa s-ar putea gândi la prima vedere. Pe de altă parte, ar trebui să ţinem cont de gradul mult mai ridicat de profesionalism al celor care supraveghează imigraţia transfrontalieră în statele deja membre Uniunii Europene, cazul României şi al Bulgariei. Saltul de competenţă este remarcabil.

- Şi la noi, şi la bulgari?
- Da. Problema este alta. Suntem state de frontieră ale UE. Ceea ce este atractiv pentru infracţionalitatea de orice natură nu este situaţia din România şi Bulgaria, ci ceea ce este dincolo de aceste graniţe. Acolo unde cooperarea între Ministerele de Interne funcţionează sincopat şi, evident, printre fisuri se strecoară infractorii.

- Care este situaţia Balcanilor de Vest din punctul acesta de vedere, al activităţii dumneavoastră? S-au amplificat provocările, au început să se mai aşeze lucrurile?

- Pe de o parte, se schimbă natura crimei organizate care preferă traficul de droguri şi de armament traficului de persoane. În al doilea rând, filierele se identifică mai greu în state precum România, Ungaria, Bulgaria, Austria, state învecinate cu zona balcanică şi sunt mult mai ample, cu ramificaţii infinit mai extinse şi mai bine construite în statele sud-est europene candidate la UE.

- Declararea independenţei regiunii Kosovo ar fi o provocare în plus?
- Orice plus de autoritate şi de reglementare în medii volatile politic este binevenit. Vorbesc despre plusul de autoritate civilă, de care este mare nevoie în zone precum Kosovo, unde autoritatea nu este atât de puternică pentru a putea opri proliferarea criminalităţii.

Dar nu pot să vă spun dacă independenţa rezolvă neapărat orice problemă. Plusul de autoritate şi reconstrucţia principială a mecanismului poliţienesc în orice fel de entitate politică sunt esenţiale pentru buna guvernare. Fie este vorba de Kosovo sau de Bosnia-Herţegovina, unde reforma poliţiei s-a oprit la jumătatea drumului.

- Deci cele mai mari focare sunt tot acolo, fosta Iugoslavie?
- Şi crima transfrontalieră se modernizează. Marii criminali nu se găsesc la Tirana, Saraievo sau Pristina, ci mai curând pe Coasta de Azur, în nişte vile luxoase în Florida sau în locuinţe cumpărate pe bani cash în mijlocul Londrei.

- Unde se duc banii din aceste afaceri?
- Banii se pot curăţa, intra în circuite financiare pseudoinvestiţionale în care returul profitului este foarte mare. De exemplu afacerile imobiliare.

- România, cu piaţa sa imobiliară în plină ascensiune, poate fi o piesă într-un astfel de puzzle?

- Se poate. Numai că în România mecanismele financiare sunt mult mai bine puse la punct, iar stricteţea cu care este verificat transferul financiar împiedică genul acesta de evaziune fiscală. În plus, statele membre ale UE au dezvoltat mecanisme imunitare comune, ca Europolul, de exemplu.

"Românii aflaţi ilegal în spaţiul Schengen pot fi expulzaţi înapoi acasă"

- Este o problemă de actualitate: în Italia se manifestă o violenţă verbală la adresa românilor. V-aţi fi aşteptat la aşa ceva?

- Într-un fel da. Pentru că imigranţii, nu neapărat românii, sunt ţinta predilectă a oricărei retorici inflamate de dreapta. Prezenţa română în Italia este de dată recentă. Nu au trecut mai mult de cinci ani de când numărul românilor în Italia a început să crească. Asemenea sentimente, emoţii negative pot conduce la proiecte politice segregaţioniste, de excluziune etnică.

- Este doar un aspect politic? Am văzut o statistică îngrijorătoare, în ultimele şase luni, 65 la sută din infracţiunile grave din Italia aveau autori români.

- Eu cred că statistica trebuie cântărită cu mult mai multă atenţie. Există tipuri diferite de criminalitate. Românii nu sunt alocaţi criminalităţii grave: atac armat, agresiune armată în general, crimă organizată transnaţională. Dar, în acelaşi timp, trebuie să recunoaştem prezenţa infractorilor români în medii sociale precum cel italian sau spaniol. Altceva cred eu că trebuie să ne preocupe: valoarea economică a imi-
graţiei recente româneşti.

Nu intracţionalitatea defineşte natura imigraţiei româneşti în Italia sau Spania. Românii de acolo sunt, în număr covârşitor, oameni oneşti şi muncitori.

- Ce se poate întâmpla, practic? Actualul ministru de externe spunea să nu ne facem prea multe griji fiindcă şi italienii, în anii "20-'30, au îngrozit America. Aşa că ar trebui să fie mai înţelegători cu noi…

- Într-o oarecare măsură are dreptate. Pe de altă parte însă, şi autorităţile române pot face ceva, măcar sub aspectul îmbunătăţirii imaginii României. Ceea ce poate face Bruxelles-ul este să îndemne instituţiile de resort, Ministerele de Interne sau poliţiile celor două state, să coopereze mai bine pe subiecte de ordin general, nu doar pe operaţiuni punctuale. Relaţia Ministerului de Interne român cu instituţiile de resort din Italia este oricum foarte bună.

- Pot fi expulzaţi cetăţenii români care nu au acte legale, nu-şi pot justifica prezenţa, nu au locuinţă, domiciliu?
- România nu este stat semnatar al Acordului Schengen. În cazul în care există cetăţeni români ale căror acte nu sunt în regulă, statul de rezidenţă, membru al Grupului Schengen, îşi poate folosi autoritatea pentru a-i trimite acasă.

- Dar când vom fi parte a Grupului Schengen?
- În momentul acela problema infracţionalităţii transfrontaliere va fi mult diminuată. Altminteri nu vom fi împlinit criteriile de intrare în grupul Schengen.

"Politica e plină de biografii ratate"

1"La începutul lui ianuarie 2005, puterea în România apărea temeinic aşezată şi constituită aproape fără fisură. A fost unul dintre argumentele cele mai puternice ale intrării noastre în UE. Acum, războiul politic este general, deşi ştim foarte bine că există destul de multe resurse de compromis. În centrul acestui război nu se află neapărat supravieţuirea politică sau proiecte politice majore, ci mai curând orgolii, interese personale şi de grup."

2"Este o situaţie paradoxală pentru un observator extern. România are un succes economic remarcabil şi este interesantă pentru tot ceea ce înseamnă investiţie. Pe de altă parte, e o ţară în care nu trebuie să citeşti ziarele sau să priveşti la televizor ca să nu te încurci între sensuri şi biografii.

Majoritatea contractelor pot fi relizate şi fără o proptea politică suplimentară. Aşa arată România. Foarte zbuciumată, foarte latină, foarte zgomotoasă la suprafaţă, dar destul de previzibilă din punctul de vedere al afacerilor."

3"Activitatea guvernamentală m-a împiedicat să fiu prezent în PNL în felul în care sunt prezenţi activiştii de partid. În clipa în care ajungi într-o asemenea poziţie, cred eu, trebuie să dai atenţie interesului naţional în primul rând.

Şi cred totodată că partidul ar fi trebuit să fie mulţumit de asemenea reprezentare. Nu fac un secret din faptul că mă văd pe mine în primul rând ca specialist, ca profesionist, şi în al doilea rând ca om politic. Politica românească are însă mari probleme tocmai fiindcă e plină de biografii ratate. I-ai scos pe unii din politică, nu mai au aer."

4"Noi când zicem votul nominal gândim repede la un vot aplicat unei singure persoane şi uităm, de fapt, că în spatele acestui principiu se află nenumărate cenzuri de ordin tehnic. Nu poţi vota doar omul. Votul ar fi scump şi problematic pentru că în parlament nu şi-ar face neapărat intrarea oameni de înaltă calitate. Nu există un panaceu definitiv al defectelor democraţiei. Există experimente.

Germanii au preferat un vot de tip uninominal ponderat, după ce au învăţat pe pielea lor şi a întregii lumi ce înseamnă democraţia, începând cu ianuarie 1933. Pe de altă parte, nici nu poţi evita ca puterea să fie preluată prin voinţa populară reprezentată uneori de numele unui individ, de numele unui partid politic sau de numele unei ideologii."

Ce îl frământă

Aştept cu destul de multă emoţie o schimbare de generaţie şi de optică în viaţa politică românească. Mă interesează situaţia PNL-ului în măsura în care mă interesează - nu ca observator neimplicat, ci în primul rând dintr-o datorie civică pe care o resimt ca român - viitorul ţării mele.

Mă interesează ce se întâmplă în PSD, ce se va întâmpla cu PD, ce se va întâmpla în sânul oricărei formaţiuni politice cu pretenţie justificată de a schimba România în bine. Mă frământă priza neaşteptat de mare a populismului în marea masă electorală, pentru că nu îmi doresc ca România anului 2009 să aibă în Parlamentul European, în momentul cel mai critic al maturizarii UE, reprezentanţi incapabili să respecte conţinutul precis al intereselor naţionale.