Bornele alegerilor prezidențiale. Mitul independentului, spulberat la urne ANALIZĂ
0Cifrele seci ale alegerilor prezidențiale din ultimele trei decenii arată că șansele unui independent să intre în turul doi sunt relativ scăzute, fiind nevoie de minimum două milioane de voturi, iar pentru câștigarea scrutinului, de cel puțin 5,27 milioane de voturi.
Ultimele două decenii au arătat că PSD cu greu a reușit să mobilizeze o masă de votanți alta față de electoratul fidel la turul al doilea al prezidențialelor, un aspect speculat și de Mircea Geoană (secretar general adjunct al NATO), persoană care aparent nu candidează pentru prima funcție în stat, dar este într-o ofensivă mediatică, prin promovarea unui proiect de țară, interviuri peste interviuri sau conferințe în zona academică.
Geoană menționa în cel mai recent interviu pentru Digi24 că PSD se bazează pe patru milioane de votanți, însă istoria postdecembristă a arătat că PSD a putut să dea candidatul la șefia statului care a luat cel mai mic număr de voturi și totuși a intrat în turul al doilea. Viorica Dăncilă a fost cea care a obținut doar 2,05 milioane de voturi în 2019. Ceea ce nu a spus Geoană este că el, în postura de candidat, a luat în turul I mai puține voturi decât Adrian Năstase, Victor Ponta și chiar a fost sub Corneliu Vadim Tudor, fost candidat al PRM. Geoană a obținut în turul I din urmă cu 15 ani 3,02 milioane de voturi, în timp ce „Tribunul” a intrat în al doilea tur cu 3,17 milioane de voturi, în 2000.
În schimb, în al doilea tur, candidatul care a câștigat cu cel mai mic număr de voturi a fost Traian Băsescu, în 2009, exact în fața lui Geoană. 5,27 milioane a obținut Traian Băsescu, în timp ce Geoană a avut 5,20 milioane de voturi. Băsescu reușise să-și securizeze al doilea mandat cu un plus de 150.000 de voturi, după o campanie în care Mircea Geoană avusese de partea sa inclusiv marii moguli din presă (Sorin Ovidiu Vântu, Dan Voiculescu sau Dinu Patriciu).
Pe de altă parte, cel mai votat președinte a fost Ion Iliescu, cu 12,23 milioane de voturi (85,07%) în 1990, iar al doilea, tot Ion Iliescu, în 1992, în turul al doilea, cu 7,39 milioane de voturi. Pe podiumul celor mai votați președinți este și Emil Constantinescu, având 7,05 milioane de voturi în 1996.
Aritmetica electorală, clar nefavorabilă independenților
Cifrele nu sunt deloc încurajatoare pentru un candidat independent, deși o persoană aparent apartidică, cum este Mircea Geoană, a punctat că există „un culoar clar” pentru un președinte independent. „Această alegere e extraordinar de importantă pentru viitorul României. După ce am avut președinți din diverse culori și familii politice, cred că pentru prima dată există un culoar clar pentru un președinte independent, să nu fie dependent de partide. Asta vor oamenii”, a afirmat Geoană.
Independentul care a reușit să adune cele mai multe voturi la o rundă de prezidențiale a fost Mircea Diaconu, în 2019, dar sprijinit de Pro România-ALDE. 815.201 voturi a luat Diaconu, ceea ce însemna 8,85% din numărul total. Ieșea al patrulea în cursa din primul tur.
De altfel, în 2009, un alt independent era vânturat ca speranță pentru prezidențiale. În iulie 2009, Sorin Oprescu avea o încredere de 36% în sondaje. Patru ani mai târziu, Oprescu avea o încredere de 54%, mai mult cu 2% față de Victor Ponta, care încă nu apucase să candideze pentru prima funcție în stat. În 2009, Sorin Oprescu, din postura de independent, a obținut 309.764 de voturi, adică 3,18%. În 2014, Oprescu nu mai intra în cursă, fiind și alți independenți care au eșuat cu brio. Călin Popescu-Tăriceanu, plecat din PNL, a obținut doar 508.572 voturi (5,36%). Un simbol al luptei anticorupție la acea vreme, Monica Macovei a luat 421.648 de voturi (4,44%), iar Teodor Meleșcanu, plecat din funcția de director SIE, a reușit să treacă destul de greu pragul de 100.000 de voturi, obținând doar 104.131 voturi (1,09%)
Coalițiile pentru prezidențiale, mai mereu fluide
În ultimii 20 de ani nu a existat vreo consecvență în ceea ce privește modul cum se aliază partidele pentru a susține un candidat cu șanse la funcția de șef al statului. În 2004, PNL și PD și-au dat mâna și l-au trimis în luptă pe Traian Băsescu, după ce Theodor Stolojan s-a retras din cursă pe 2 octombrie, cu doar șapte săptămâni înainte de primul tur. În schimb, în 2009, PNL a mers cu arme și bagaje lângă Mircea Geoană în turul al doilea, după ce reprezentantul lor în primul tur, Crin Antonescu, reușise să ia aproape 2 milioane de voturi. În 2014 a existat iar o colaborare PNL-PDL, pentru a-l ajuta pe Klaus Iohannis împotriva lui Victor Ponta. În 2019, în turul al doilea, liberalul Klaus Iohannis s-a bucurat de sprijinul USR, partid care acum se dezice total de șeful statului. „Alianța USR PLUS îi îndeamnă pe membrii și simpatizanții săi să participe la turul al doilea al alegerilor prezidențiale, care va avea loc pe 24 noiembrie, și să voteze cu actualul președinte, Klaus Iohannis”, era anunțul Uniunii din 14 noiembrie 2019.
Se încarcă comentariile...
