ANALIZĂ Klaus Iohannis, de zece ani președintele României. Cu ce s-au ales românii după cele două mandate ale sale

De zece ani președinte al României, Klaus Iohannis a fost mai degrabă apreciat pe plan extern, pentru că a reușit să onoreze angajamentele euro-atlantice ale României, însă modul său de comunicare cu românii nu a excelat, ba din contră, consideră specialiștii în politică.

Klaus Iohannis. Foto: Presidency.ro

În 16 noiembrie 2014, Klaus Iohannis, atunci primar al municipiului Sibiu și candidat al partidului Național Liberal la alegerile prezidențiale din 2014, a fost ales președinte al României, cu aproape 6,3 milioane de voturi.

Iohannis a obținut atunci cu un milion mai multe voturi decât Victor Ponta, contracandidatul său din turul al doilea al alegerilor prezidențiale, reprezentant al Partidului Social Democrat. Fostul profesor din Sibiu și-a început primul din cele două mandate de câte cinci ani, la conducerea României, în 2 decembrie 2014.

În 24 noiembrie 2019, Klaus Iohannis a fost ales pentru a doua oară președinte al României, cu peste 6,5 milioane de voturi, învingând-o în turul al doilea de scrutin pe reprezentanta PSD, Viorica Dăncilă. Diferența de voturi dintre cei doi finaliști ai alegerilor prezidențiale din 2019 a fost mai mult decât confortabilă pentru actualul președinte al României: peste 3,2 milioane de voturi în favoarea sa.

„Klaus Iohannis nu a fost un președinte care a creat emulație. El a fost alternativa la Victor Ponta și Viorica Dăncilă. Nu a fost ales pentru că era extraordinar, ci pentru că era considerat varianta mai bună decât celelalte, pur și simplu. Mulți au sperat că la experiența de la Primăria Sibiu va fi reprodusă în România, numai că, vedeți, mandatul primarului este diferit de al președintelui. Acesta din urmă nu permite foarte multe lucruri”, arată politologul Cristian Pîrvulescu.

Principala realizare a președintelui Klaus Iohannis a fost în planul politicii externe, spune politologul Ioan Stanomir.

„Domnia sa a reușit să fie un factor de stabilitate și de predictibilitate. A reușit să onoreze toate angajamentele noastre euro-atlantice și în pofida unei anumite discreții în anumite momente, cred că președintele României și-a onorat misiunea de a fi un reprezentant credibil și respectat al României pe plan extern, mai cu seamă în relațiile euro-atlantice”, spune politologul Ioan Stanomir.

Klaus Iohannis a avut din când în când instincte corecte, consideră și Radu Magdin, specialist în comunicare politică.

„A promovat creșterea bugetului la Apărare în primul mandat Trump, a înțeles că atunci era important ca România să dea un semnal în acest sens. Pe de altă parte, s-a lansat într-o cursă nechibzuită, neplanificată pentru șefia NATO”, afirmă acesta.

Președintele României, fără Guvernul său

În ce privește politica internă, „moștenirea” pe care o lasă Klaus Iohannis este problematică, iar mandatele sale sunt în această privință mai puțin încununate de succes, susține politologul Ioan Stanomir.

Cel mai cunoscut proiect al celor zece ani de mandat ai lui Klaus Iohannis a fost „România Educată”, programul menit să asigure reforme necesare din educație, care a dus la adoptarea Legilor Educației din 2023. Creșterea finanțării educației, scăderea ratei de părăsire timpurie a școlii, reducerea analfabetismului funcțional, însușirea de competențe digitale și creșterea numărului de absolvenți de studii superioare s-au numărat printre țintele sale.

„Președintele a avut un Guvern în 2019, dar acel Guvern era minoritar, Guvernul din 2020 a fost unul de coaliție, iar cel din 2021 un Guvern supradimensionat, în care PSD, care nu este nici pe departe un susținător al lui Klaus Iohannis juca un rol important, iar singurul program pe care i l-au acceptat și l-au dus până la capăt, ironizându-l și criticându-l, a fost ”România Educată”. În ceea ce privește ”România Educată” a fost o promisiune onorată. Sigur că este foarte criticată, dar este un punct realizat”, arată politologul Cristian Pîrvulescu.

Realizările lui Klaus Iohannis nu au ținut însă de programele sale, care nu au putut fi aplicate atât timp cât în mandatele sale nu s-a putut sprijini pe o majoritate prezidențială. Ele au ținut de context, completează specialistul în științe politice.

„Primul mandat a fost unul important pentru apărarea statului de drept și a democrației liberale. A existat un asalt al PSD - Dragnea asupra statului de drept, susținut de alte partide politice, care nu a reușit, pentru că a fost Klaus Iohannis. El s-a opus cu inteligență, în condițiile în care președintele României are o mare slăbiciune. Poate fi suspendat și apoi demis printr-un referendum care necesită o prezență de 30 la sută. Klaus Iohannis a fost permanent în situația de a fi suspendat”, arată politologul Cristian Pîrvulescu.

Al doilea mandat al lui Klaus Iohannis a fost centrat pe stabilitate, instabilitatea guvernamentală cronică instalată după 2007 fiind una dintre problemele principale ale României. Președintele a încercat prin guvernul supradimensionat experimentul menit să asigure stabilitate, afirmă specialistul în științe politice,

„Unii spun stabilitatea este foarte periculoasă, dar stabilitatea este unul dintre principalele beneficii politice. Mă rog, privind retrospectiv, probabil că președintele a avut o evaluare eronată asupra impactului acestei stabilități și asupra terapiei pedagogice pe care voia să o aplice PSD-ului. Dar nu avea de unde să știe că experimentul va eșua”, spune Cristian Pîrvulescu.

Președintele tăcut cu românii

Aparițiile publice din cei zece ani de mandate ale lui Klaus Iohannis au fost discrete, cel puțin față de cele ale altor doi predecesori săi în funcție, Traian Băsescu și Ion Iliescu, iar președintele României a fost perceput adesea ca fiind distant față de români.

Politologul Ioan Stanomir crede că oamenii care l-au ales în două rânduri ar fi așteptat de la el mai multă empatie și mai multă solidaritate.

„Cred că votul dat unui președinte de republică este mai mult decât un vot, este un semn de încredere și în anumite momente și de afecțiune și cred că încrederea și afecțiunea trebuie să aibă reciprocitate în viață”, spune Ioan Stanomir.

Lui Klaus Iohannis i se poate reproșa lipsa de comunicare, dar un președinte există nu prin ce comunică, ci prin ce face, spune analistul politic Cristian Pîrvulescu.

„Orice i se poate reproșa lui Klaus Iohannis, numai că era populist nu. Klaus Iohannis nu a comunicat nici ca primar al Sibiului, fiind un personaj care comunică foarte puțin. A fost, mai ales după pandemie, o carență de comunicare, iar în pandemie a fost o comunicare foarte formală și oficială, care a creat multe probleme. Politica înseamnă și vorbărie, lipsa de comunicare poate fi un handicap, dar el a fost ales de două ori președinte”, arată analistul politic Cristian Pîrvulescu.

Radu Magdin, specialist în comunicare politică, spune că președintele Klaus Iohannis a avut avantajul de a fi totuși un personaj prezentabil, care știe engleza, germana și franceza.

„A fost un președinte care cel puțin formal, în poze, a dat bine. Nu a apucat, cum se spune în popor, să ne facă de râs, dar nici nu a apucat să inspire cu nimic, pentru că mereu a avut un limbaj foarte precaut, ceea ce noi putem numi moartea pasiunii. Mereu a fost undeva între ”atenție și îngrijorare” și ”alături de aliații noștri”, mereu evitând să exprime o opinie cu subiect și predicat, clară, a României, pe aproape orice temă”, arată Radu Magdin.

Klaus Iohannis a stârnit, însă, controverse prin „extravaganțele” sale, cum au fost cheltuielile excesive pentru călătoriile cu avioane private, însă acest lucru i-ar putea fi iertat, cred  specialiștii în politică.

„Deși unii l-au criticat pentru turneele sale în zone mai exotice, adevărul este că de-abia atunci Klaus Iohannis și-a făcut treaba. El a suferit de provincialism, nefiind interesat cu adevărat de regiunea noastră, nefiind interesat decât de o relație bună cu Bruxelles, cu Washington, cu Berlin și cu Parisul. Rare au fost alte relații pe care să zicem că el le-a cultivat îndeaproape, dovedind totodată fie o necunoaștere, fie un dezinteres față de regiunea noastră precum și față de dinamica globală. Deci din această perspectivă, faptul că el a fost într-un final în Africa, în Asia și în America latină, în turnee în care a fost în câte trei-patru țări, este, paradoxal un lucru bun”, arată Radu Magdin.

Faptul că i se reproșează că se plimbă cu un avion privat și că i s-ar pregăti o vilă de protocol pentru perioada post-prezidențială sunt fleacuri, față de scandalurile de corupție care au zguduit perioada mandatelor lui Traian Băsescu, este de părere politologul Cristian Pîrvulescu.