Acest lucru e cauzat probabil şi de politicieni, fie ei naţionali sau europeni. „Nu am auzit să existe o prostie mai mare decât noţiunea asta, de multiculturalism" spunea fostul preşedinte al  Franţei, Sarkozy. Cazul rromilor expulzaţi din Franţa de pe vremea aceluiaşi Sarkozy arată clar cât de tolerantă e Europa cu etniile marginalizate. „Unitate in diversitate”, moto-ul construcţiei europene, nu e o credinţă cum ar trebui să fie ci un slogan răsuflat utilizat de politicieni ipocriţi fie ei europeni sau naţionali. Din moment ce lideri, politicieni şi oameni de opinie au un asemenea discurs, cetăţenii preiau aceste idei şi se comportă asemănător elitelor, lipsiţi de toleranţă şi cu nuanţe xenofobe.

În 2007 eram student Erasmus în Germania. Am fost selectat să particip la un work-shop despre „Europa 2015”, care se finaliza cu o discuţie liberă cu 2 preşedinţi de stat: Horst Kohler, preşedintele Germaniei, şi Giorgio Napolitano, preşedintele Italiei. Tineri studenţi din toata Europa au fost atunci selectaţi pentru a participa si am fost bucuros ca m-am numărat şi eu printre ei. Studenţii  aleşi au fost împărţiţi în grupe şi trebuia să lucreze împreună pentru a veni cu soluţii pentru o Europa mai bună şi mai unită a anului 2015. Împreună cu o turcoaică, o nemţoaică şi Michal din Polonia am fost repartizat în grupa care se ocupa de „multiculturalism”.

Am făcut multe propuneri atunci despre integrarea imigranţilor, despre crearea unor şcoli, licee şi universităţi comune „europene” unde să fie „selectaţi” elevi si studenţi de toate etniile si religiile, istoria „Uniunii Europene” sa fie predată în şcoli, iar identitatea europeană să fie inoculată încă de la grădiniţă, sa fie create programe de televiziune „europene” care să conţină producţii focusate şi targetate pe ceea ce vrea sa vadă cetăţeanul de rând, dar care în acelaşi timp să conţină mesaje subliminale care să sugereze toleranţa, multiculturalitatea şi identitatea europeană. Am propus ca bugetul pe acţiuni de cultura si învăţământ al UE să crească semnificativ, iar schimburile de gen „Erasmus” sa devină aproape obligatorii. Toate aceste acţiuni aveau un singur obiectiv: crearea unei identităţi europene, multiculturală, care să înlăture stereotipurile sau clişeele religioase sau de etnie şi barierele comunicaţionale între Est şi Vest, între europeni şi imigranţi. La 8 ani de la acest work-shop are loc acest atentat de la Paris care şochează Europa.

Lucrurile au evoluat negativ din 2007: probabil din cauza crizei economice care a accentuat aceste discrepanţe sociale ce au dus la marginalizarea unor grupuri şi oameni, probabil din cauza decalajului între clasa politică şi societate, între UE şi cetăţenii ei.

Suntem în 2015 şi, din toate propunerile, singura care s-a realizat este legată de programele Erasmus care s-au dezvoltat foarte mult, iar 30% din studenţii din Europa au ajuns să studieze în altă ţară europeană. În rest, nimic: directoratul general al Comisiei Europene pentru Multiculturalism s-a desfiinţat, UE comunică din ce in ce mai greu cu cetăţenii ei, politicienii şi funcţionarii europeni par să fie rupţi de realitatea cotidiană şi problemele cu care se confruntă UE. Valul de politicieni extremişti şi xenofobi, ce au câştigat la alegerile europarlamentare din mai 2014, arată că Europa e departe de mottoul ei „Unitate în Diversitate”.

Sunt şocat de imaginea poliţistului căzut şi împuşcat în cap. Sunt şocat că aşa ceva se întâmplă în Paris cu nişte jurnalişti. Sunt şocat că unii încep să condamne islamul şi să generalizeze. Sunt şocat că alţii spun că jurnaliştii respectivi au „sărit calul„ şi că şi-o meritau. Eu sunt unul dintre acei studenţi Erasmus care ştie ce înseamnă multiculturalism. Eu  fug de stereotipurile care provin din religie sau naţionalitate. Dar câţi oameni gândesc ca mine?

Păi dacă orice islamist e terorist, atunci orice român e ţigan, sau orice român e hoţ sau criminal, nu?

Oare ce se simt acei lideri de opinie care vorbesc despre islam ca fiind motivul principal al acestui atentat groaznic? Făcând o paralelă cu acest atentat terorist, imaginea românului în Occident e similară cu imaginea tipului cu barbă şi cu turban. Am sărit toţi de fund în sus când atacurile, crimele sau hoţiile unor cetăţeni români de etnie rromă au fost sancţionate de media din Anglia, Italia sau Spania. Francezii ne fac ţigani de zeci de ani, spaniolii şi italienii hoţi şi criminali. Pai dacă orice islamist e terorist, atunci orice român e ţigan sau orice român e hoţ sau criminal, nu?