M-am uitat de mai multe ori la filmarea cu botezul bebeluşului. E o barbarie! De fapt, în multe situaţii unii popi sunt ca nişte pompieri, stropesc cu apă cu o forţă incredibilă, sunt lipsiţi de empatie, de neînduplecaţi alteori agresivi şi insensibili.

Astăzi un bebeluş de 6 săptămâni va fi înmormântat. Un deces este o tragedie pentru întreaga familie, pentru părinţi, apropiaţi şi comunitate. Un deces al unui nou născut este o tragedie fără seamăn indiferent de circumstanţe.

Părinţii bebeluşului au mers duminică la biserică pentru botez. Cu siguranţă s-au pregătit pentru această zi cu mult timp înainte, cu siguranţă au visat la această zi. Încă din perioada sarcinii părinţii visează la momentul naşterii şi la tot ce urmează după naştere. Mii de emoţii, gânduri şi bucurie. Probabil a fost organizată o masă cu invitaţi, ca orice moment de bucurie şi sărbătoare pentru orice familie. O zi care ar fi trebuit să rămână în istoria familiei ca o bucurie unică. Însă, bucuria s-a transformat în tristeţe şi în doliu.

În ţara noastră există două Românii complet diferite şi contradictorii.

Pe o parte sunt românii reprezentaţi pe scurt de domnul Mihai Şora, un reper moral, care la 104 ani afirma:

Un copilaş abia născut este o făptură fragilă. Un mănunchi de viaţă şi lumină, nu un boţ de carne pe care să-l suceşti. Pe care să-l răstorni, să-l învârteşti până socoteşti tu că ţi-ai îndeplinit „sarcina“.

„Întreita cufundare“ nu înseamnă să îneci pruncul. Nimic nu este mai străin de taina botezului decât rigiditatea unor gesturi făcute mecanic, fără înţelegerea miracolului care este puiul acela de om din mâinile tale

Este România celor care cred în viaţă şi în normalitate, a celor peste 55.000 de români care în doar câteva zile au semnat o petiţie de modificare a ritualului botezului prin scufundare. Ruxandra Luca în aceste zile ne-a explicat cum să dai primul ajutor în cazul unui bebeluş care ne îneacă cu mâncare, lapte sau obiecte. 

Într-adevăr, cum spunea dl Şora, „copilul nu e un bot de carne, să-l răsuceşti precum doreşti“.

Vă rog să vă gândiţi fiecare cu câtă atenţie, fineţe, îngrijorare si chiar teamă o mămică face baie nou născutului. Uneori întreaga familie participă! Verifică temperatura apei (să nu fie prea caldă, să nu fie prea rece), verifică temperatura camerei, pregăteşte locul pentru baie şi începe atingând corpul copilului cu deosebită blândeţe, căldură şi iubire! Mişcările şi gesturile mamei cu bebeluşul sunt extrem de sensibile, atente şi fine în primele săptămâni.

În schimb, dintr-o dată, copilul iese din camera lui şi este dus într-un loc străin unde se aud ţipete (cineva cântă de aproape o oră), în unele situaţii e frig în biserici şi un străin (pe care bebeluşul nu-l recunoaşte după voce şi nici după miros) îl prinde cu putere, îl dezbracă de toate hainele şi îl împinge de 3 ori într-un vas mare de apă! Treaba asta se consideră azi un gest religios!? Primiţi imaginea copilului care parcă se prinde de haina preotului pentru a ieşi din apă.

Dacă aş fi văzut un film cum într-un trib din Africa îndepărtată copiii nou născuţi sunt azvârliţi în apă tot aş fi fost îndignat. Însă în plină Europă, într-o Românie democrată, civilizată, modernă care respectă drepturile copiilor este o imagine complet inacceptabilă. Ne-am putea întreba: cum se respectă interesul superior al copilului? Şi demnitatea lui?

Dacă sunt psihologi care vorbesc de o primă traumă a bebeluşului la naştere, a doua traumă la ortodocşi este la botez! Până când?

Miercuri, acest copil de 6 săptămâni a fost autopsiat (o procedură extrem de tristă şi cu puternic impact emoţional inclusiv pentru orice medic legist). Primele ecouri susţin o asfixie cu lichid. Nu-mi pot imagina ce este în sufletul părinţilor şi nici măcar al preotului din Suceava!

Că este apă sau nu, că este lapte sau altceva... Episcopul locului şi mai mult Patriarhul BOR ar fi trebuit la 5 minute după apariţia acestei ştiri să decreteze „interzicerea botezului prin scufundare în întreaga Românie”. Stop. Un bebeluş a murit în ziua botezului său. În schimb, Patriarhul a tăcut. Are alte priorităţi...

Practici diferite la botez am văzut tot în aceste zile la botezul fiicei Principelui Nicolae, la Curtea de Argeş când însuşi Arhiepiscopul Calinic pur şi simplu a luat cu mâinile sale apă de trei ori şi a pus uşor peste capul fetiţei, strănepoatei Regelui Mihai I.  

Deci dacă tehnica impune un risc, pur şi simplu ai schimbat tehnica, nu-ţi asumi acest risc.

Am primit zeci de comentarii de la părinţi, unii mi-au spus că au întâlnit preoţi deschişi la minte care au acceptat îngrijorarea şi rugămintea lor de a nu cufunda copilul în apă. Încântat să cunoaştem, însă existenţa unor modele de preoţi în unele locuri nu justifică lipsa lor în alte locuri. Alţii părinţi mi-au scris că unii preoţi au refuzat botezul când le-au cerut să nu cufunde şi alţii au comentat „nu ne înveţi dumneata pe noi”.

Tot acestei lumi sănătoase i se alătură şi preoţii ortodcoşi, de exemplu teologul Savatie Baştovoi, care a explicat limpede că nu este acord cu această practică:

În toată frumuseţea Bisericii, în liniştea ei înălţătoare, în bunămireasma ei de rai, în dulceaţa cîntărilor nu am înţeles niciodată spectacolul grotesc cînd un prunc căruia nu i s-a uscat bine buricul este trîntit sub apă în timp ce ţipă ca din gură de şarpe.

Pe de altă parte este o lume reprezentată de unii prelaţi din Biserica Ortodoxă şi mii de credincioşi care susţin nişte aberaţii precum:

1 - „Cufundarea de 3 ori este după rânduielile bisericii de mi de ani"

2 - Bebeluşul va merge în Rai

3 - ÎPS Teodosie Şpagoveanu: „Nu vom schimba ritualul botezului! Nu ne intimidăm”

Tind să cred că absolut nimic nu se va schimba! Nimic! NIMIC! NIMIC!!

Trăim într-o Românie condusă de canoane rigide care pun tradiţiile mai presus decât viaţa, sănătatea sau demnitatea unei persoane.

Trăim într-o lume lipsită de educaţie şi instruire. Ce zicea purtătorul de cuvânt al BOR cum că preoţii învaţă la facultate cum să boteze e o pură minciună.

Vă spun ca absolvent de teologie la Sibiu. Nu s-a făcut nicio practică liturgică prin care eu sau colegii mei mai mari sau mai mici să înveţe botezul. Şi cum ai putea învăţa? Una e simularea şi alta este viaţa reală. Alternativa rămâne una sănătoasă. Nu se face nicio practică la teologie precum nu se fac nici cursuri de introducere în medicină, de prim ajutor, de pediatrie, psihologie. Dimpotrivă, nivelul e atât de scăzut încât în ultimii ani cei înscrişi sunt cei care au puţin peste 6 la BAC, care nu au intrat la alte facultăţi şi optează pentru teologie.

Trăim într-o Românie în care moartea unui bebeluş nu va schimba nimic.