Strategia Naţională de Educaţie Parentală 2018-2025 - Cel mai mare experiment social de creare a omului nou în România

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ministerul Educaţiei Naţionale a publicat în data de 11 iunie o propunere privind Strategia Naţională de Educaţie Parentală 2018-2025. Motivul acestei strategii: rezolvarea problemelor educaţionale a copiilor din România. Soluţia? Implementarea unui sistem naţional de educare a părinţilor şi implicit a copiilor.

Totul sună bine, până la viziunea centrala ce se desprinde din strategie: o NOUĂ concepţie despre FAMILIE şi valorile ce urmează a fi transmise către părinţi şi copii. Documentul sugerează că toate problemele existente sunt generate de o viziune actuală eronată, o educaţiei greşită, ce trebuie eradicată, urmând a fundamenta FAMILIA pe un nou set de valori şi principii.

Ce consideră Ministerul că este ERONAT în EDUCAŢIA FAMILIALĂ prezentă?

* Modelul familiei naturale (mama, tata şi copiii), nu trebuie să le mai fie prezentat noilor generaţii ca fiind modelul ideal, care poate genera cel mai înalt grad de relaţionare interpersonală. (Pagina 4 a Strategiei)

* Părinţii trebuie să renunţe la mentalităţile conservatoare. La nivelul percepţiei largi, în accepţiunea conservatoare, respectarea legilor morale produce efecte pozitive, nerespectarea lor produce efecte negative. Această viziune trebuie eliminată. (Pagina 3)

* Valorile transmise în mod tradiţional, în interiorul familiei, trebuie revizuite şi înlocuite, putând fi perimate în contextul actual. În opinia multora, printre valorile transmise în mod tradiţional se pot înţelege inclusiv cele legate de viziunea existenţial creştină. (Pagina 3)

Care sunt punctele cheie ale NOII EDUCAŢII FAMILIALE propuse?

* Copiilor li se va prezenta o nouă idee de familie, care poate însemna ORICE combinaţie de persoane, eliminând modelul natural, întrucât familia este „o constelaţie de idei, imagini şi terminologii, creată şi recreată permanent de practicile socio-culturale“. (Pagina 3)

* Se va pune accent pe respectarea şi promovarea „drepturilor omului“, în conformitate cu standardele ONU. Aria fiind extinsă, drepturile legate de sexualitate, care în viziunea organizaţiei internaţionale implică şi educaţia sexuală intensivă, de la vârste mici, probabil vor veni şi ele la pachet. În noua viziune internaţională, plăcerea sexuală este un drept, fiind normal a fi experimentată de oricine, la orice vârstă. (Pagina 23)

* Copiii trebuie sa aibă „respect pentru diversitate“. Prin conceptul extins de diversitate se va putea înţelege şi mult vehiculata idee de diversitate sexuală: comportamentul heterosexual şi homosexual vor fi prezentate ca două alegeri valide de viaţă, fără nici o diferenţă între ele. (Pagina 23).

* Este necesară o încurajare activă a „egalităţii de gen“ şi „eliminarea stereotipurilor de gen“. Prin eliminarea stereotipurilor de gen se înţelege crearea de personalităţii ‘androgine“, teorie prin care se neagă diferenţele de aptitudini native între femeie şi bărbat. Apoi, de la eliminarea stereotipurilor de gen până la acceptarea teoriei identităţii de gen (să devii din femeie bărbat şi din bărbat femeie) nu mai e decât un singur pas. (Pagina 23)

Aşadar, şi în România, au ajuns câteva ONG-uri, prin funcţionari ai MEN, să încerce crearea OMULUI NOU, rupt de firescul lucrurilor. Dacă dorim să înţelegem ce înseamnă această variantă  progresistă (propusă prin strategie), e suficient să ne uităm la disoluţia ideii de familie în Europa Vestică, cu tragedia apariţiei noilor generaţii de copii debusolaţi. A avea o familie nu este un lucru uşor... dar este principala manieră în care omul se transformă din individ în persoană, capabil să-i asume pe cei de lângă el ca pe sine însuşi, atingând cel mai înalt grad de comuniune interpersonală. Copii care, aflaţi în situaţii conjuncturale nefericite, nu au avut parte de experimentarea acestei paradigme, nu trebuie lipsiţi de prezentarea modelului, arhetipului ideal al familiei naturale. Ei trebuie ajutaţi să treacă peste momentele grele în care se află şi ghidaţi în direcţia firească.

Departe de a „critica“ orice încercare a instituţiilor statului de a rezolva problemele curente, prezentei strategii i se aplică proverbul „a sări din lac în puţ“. Aceste eforturi şi resurse umane imense (65 milioane de euro, 7.500 de educatori şi 2.500.000 de părinti implicaţi) trebuie utilizate având în centru o viziune naturală, firească, validată istoric şi nu o inginerie socială, un progres „dictat de sus în jos“.

Ca urmare a publicării acestui document, i-am trimis ministrul Educaţiei, Valentin Popa, o interpelare prin care l-am rugat să îmi răspundă la următoarele întrebări:

  • Care sunt criteriile de selecţie pentru educatorii parentali pe care Strategia îi doreşte angajaţi?
  • Care este temeiul de drept pentru care se vrea discriminarea familiei tradiţionale?
  • Care este temeiul de drept în baza căruia se urmăreşte smulgerea consimţământului părinţilor prin toate formele viciului de consimţământ, aşa cum rezultă din Strategia propusă dezbaterii publice?
  • Are MEN drept scop general stabilit eliminarea valorilor tradiţionale aşa cum sunt ele cunoscute de milenii şi înlocuirea acestora cu ceea ce Strategia propune ca fiind „o nouă cultură familială“?
  • Dacă da, având în vedere mandatul pe care Guvernul îl are, care este gradul de reprezentativitate în privinţa suportului/ susţinerii în rândul populaţiei României?
  • Care sunt studiile sociologice care au stat la baza propunerii noului model de familie şi care sunt ţările luate ca model?
  • Care legea în baza căreia Guvernul îşi arogă rolul de instanţă primordială care emană scara valorilor unei naţiuni?
  • Concret, cine sunt funcţionarii din MEN care şi-au asumat acest proiect şi care au fost sursele de finanţare pentru dezvoltarea lui?
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite