Omul cu dihor la cap

A urcat în tramvai. A văzut un loc liber în picioare, fix lângă tine, exact de unde ai toată priveliştea, toată strada noroioasă, acolo unde parcă e mai acceptabil de stat, cu un singur amendament: să nu-ţi ţii ghioznanul în spate. Pentru că atunci când tu te vei holba la frumuseţile oraşului, altcineva se va ocupa de portofelul tău.
Fetis cu tramvai in blanuri
Anunt pentru dating, "nu-s chiar urita nici desteapta caut un nene cu motor sa ma scape de tramvai"
Ar trebui sa incercati la "Anuntul Telefonic" sau pe un alt site, mai specializat. In orice caz, succes sper sa gasiti pe cineva.
Ieri,o zi de 13(februarie). Senzatia aceea,te trezesti dimineata tare,e inca intuneric pe afara,te simti usor,atat de usor incat ar fi suficienta o saritura necalculata si ti-ai lua zborul. Senzatia ca va fi o zi grozava. De unde pana unde vine aceasta senzatie?Poate ai visat ceva-nu-ti amintesti ce-dar acum,treaz,trezut,ti-a ramas ecoul visului? Cine sa stie! Si ma trezii eu ieri ,tam-nisam,cu o bucurie in suflet.Trece ceva timp si se anunta si soarele,pe un cer bine spalat de ploile anterioare.Ah,o zi care te trage"afara". Si m-am dus .Cateva ore bune,in care prin gradini,ghioceii,timizi mai ieri-alaltaieri ,se lafaiau,umflati in lumina taios de clara.M-am plimbat( cu ochi de japonez,nu-mi luasem niste ochelari de soare,ca tot omul calculat.)si avea pamantul,inca umed,mirosul acela placut,de primavara. Ajung in zona pietonala a oraselului unde locuiesc,zona strabatuta doar de linia de tramvai,foarte galben,foarte curat si nicicand aglomerat.Zona este dominata de impunatoarea catedrala,in stil gotic,mi-as fi dorit-o intr-un chenar de spatiu liber,de jur-imprejur,sa poata respira si ea. Si am surprins,am facut deci o fotografie,biserica si un colt de cer,oglindita in ferestrele tramvaiului care tocmai trecea. Ce oglinzi venetiene,uitati-le!Bun,e drept ca atat de curate incat daca nu ar fi rasfrans pitorescul din jur,ai fi crezur ca nici nu exista. O zi incantatoare,de 13,cifra de care ma leaga doar amintiri dragi,carora le-am mai adaugat o fila. Prietena mea de aici imi spune ca sunt "zaharisita"(nu cu rautate,mai mult cu mirare),si nu e posibil sa nu participi ,sa nu iti fie rusine cu un astfel de Guvern,si care isi arata fundul gol(simbolic vorbind)in cauza Kövesi. Si poate,firesc,nu mai avem prea mare chef sa privim prin jur,sa ne bucuram de clipe. Dar nu-i pacat? "ca nu culegem flori si nu zambim noi,care asa de repede murim"
Iliana Bruckner "Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate gasi atata vreme pentru ura , cand viata e de-abea o picatura ..."
Stimate domnule Nirolf E chiar ciudat Si ma intreb(la modul serios,nu ca sa ma aflu in treaba)daca poate fi gresit ca din mici bucurii sa-ti fauresti un soi de fericire. Si v-as mai intreba,chiar va plac pisicile sau e o intamplare? Inclin sa nu cred in intamplari,si ar fi fain sa va placa.
Iliana Bruckner - Bucuriile , fie mici , fie mari tin de chimie . Fericirea este telul dupa care alergi , are conotatii morale si o poti intalni la fiecare rascruce sau niciodata . Cand o intalnesti spui clipei precum Faust : "o ramai esti preafrumoasa" . - Cat despre pisici , sigur ca-mi plac , eu insumi fiind un pisic .
felicitari pentru articol !!! Este o caracterizare reusita a momemtului in societatea romaneasca !!
Și eu sunt un nea Gică, și eu am pe cap un ,,dihor", i-am pus și un nume : ,,Clasa politică & bugetărimea" sau ca să îl citez pe don Băse, omul gras.
Pai se stie ca pe geamuri le spala ploaia. Iar chestiile din tramvai vi se par demne de atentie pentru ca la Severin nu sint tramvaie (dar nici joburi). Si, stim cu totii: marile opere din chin au aparut (E.A. Poe, Hemingway, Dostoevski, E O'Neill, Eminescu), si din jale s-a intrupat Electra!
mda parca URMUZ era mai original si mai interesant .... proza absurda .
Eu știu cu dihoru în capătu celălalt al omului: Ion și Gheorghe se-ntîlnesc în pădure. Gheorghe ducea în brațe un dihor. Viu. - D-apăi ce faci cu dihoru cela, mă Gheorghe? - Cum ce fac? Vine iarna, a și frig, l-oi pune pe picioare să mă-ncălzăsc! - Bine, mă, da' pute! - E, pute, da' s-a obișnui el!
Ghioznan?
Eu stiu de unul din Parlament care avea un sobolan in gat. Iar sobolanul uite-asa ii uuuurca si uite-asa ii coboraaaa pe esofag. Nu putea saracu' nici sa-l inghita nici sa-l scuipe. In final l-au scuipat pe el din Parlament. Probabil ca se saturasera parlamentarii de chitzaiturile pe care le tot auzeau din gatul individului. Turcan se speriase odata atat de tare cand statea bot in bot cu impricinatul, incat a facut balta sub ea. Ziua ca cinstitii a facut balta, nu noaptea! Deci fiecare cu pasarica lui, sau fiecare cu rozatoarea lui!