Admir energia antreprenorială a Vestului, arhitectura metropolelor europene, curăţenia străzilor, trenurile de mare viteză, vechile monumente, bibliotecile arhipline, muzeele fără egal. În acelaşi timp, nu cred că-i just (ori inteligent) să compari o ţară est-europeană — subjugată de otomani, ocupată de ruşi sau exploatată de austrieci — cu vechile imperii sau puteri coloniale, precum Marea Britanie, Franţa sau Germania.

Chiar şi aşa breaz cum îl vedem, Occidentul nu-i perfect pentru că nicio lume nu-i perfectă. Dincolo de autostrăzi, tunele, poduri, căi ferate, birocraţie simplificată, prosperitate, există şi o criză a valorilor morale. Consumerismul a înlocuit creştinismul. Sărbătorile seculare au ajuns mai zgomotoase decât Paştele sau Crăciunul. Terorismul îşi cam face de cap. Multiculturalismul e un eşec. Există corupţie şi acolo. Există cenzură şi destulă propagandă.

Iată de ce cred că e important să redescoperim nu doar România neajunsurilor, ci şi meleagurile natale care includ Delta Dunării, Dobrogea pescarilor, Crucea de pe Caraiman, Putna, Dragomirna, Voroneţul, Tismana şi ceramica de Horezu, memorialul de la Sighet, Sibiul lui Cioran, Păltinişul lui Noica, poezia lui Eminescu şi sculptura lui Brâncuşi (el însuşi pribeag)...

În ce mă priveşte, voi trăi toată viaţa cu amintirea crestei Făgăraşilor, a troiţelor din Ţara Oltului, a Psalmilor lui David (şi Tudor Arghezi), a dealurilor copilăriei, a bunicilor care mi-au spus poveşti despre o ţară frumoasă şi cu multe bogăţii hărăzită. Ea se numeşte România.