Brâncuși sau geniul simplității
0Obiectele de artă create de Brâncuși sunt licitate la sume colosale în New York: zeci de milioane de dolari pentru o „banală” sculptură. De ce oare? Din snobism? Nu doar. Oamenii moderni caută disperați simplitatea, minimalismul, perfecțiunea.
Când te uiți la meșteșugul țăranului din Hobița, când studiezi design-ul Apple, dar și claritatea comenzilor din tratatele militare sau brevitatea parabolelor evanghelice, atunci înțelegi că măreția se ascunde în simplitate.
Rătăcirea vine din faptul că am înlocuit cele zece porunci ale lui Moise cu zecile de mii de legi, norme și reglementări postmoderne care ne stresează, ne subminează și ne sufocă viețile.
Telefoanele și calculatoarele noastre sunt pline de programe și aplicații pe care nu le folosim niciodată. Codul fiscal are sute de pagini redundante pe care, niciodată, un antreprenor harnic (sau chiar un contabil priceput) nu le va citi până la capăt.
Tratatul de la Lisabona conține texte plictisitoare, pe care niciun cetățean european nu le-a parcurs vreodată... Oare de ce ne îngropăm ca proștii în maculatură, sub straturi groase de inutilitate și urât?
Odinioară, credeam și eu că profunzimea se ascunde într-o exprimare inaccesibilă celor profani.
Tânăr fiind, vanitos și mereu dornic să epatez, cultivam neologismul și proza filozofică scrisă într-un jargon obscur. Școala britanică și experiența politică m-au vindecat.
Astăzi, tentația noilor gnostici de-a vorbi într-o păsărească juridică sau într-un limbaj tehnico-medical incomprehensibil (cum e discuția despre genuri versus sexe) ascunde urmele imposturii.
Oricât de complexă ar fi realitatea cosmică, biologică sau cuantică, adevărurile fundamentale ale vieții trebuie rostite pe înțelesul tuturor. Existența noastră presupune lupta dintre bine și rău, încleștarea dintre iubire și ură, dintre adevăr și minciună.
Barocul formelor obosește și îndepărtează. Tot ceea ce e prea mult, strică. Să revenim, deci, la simplitate. E o virtute practică, neprețuită!
Se încarcă comentariile...
