Republica Moldova, adică ceea ce a mai rămas din Basarabia, se comportă deja ca prima Euroregiune a României!

Este o Euroregiune deja funcţionabilă, deşi în acest caz mai e nevoie de ruperea unor bariere.

De ce acest lucru? În primul rând pentru că după 2009 România s-a extins, nu doar politic, dincolo de Prut.

Spun nu doar politic, deoarece din acest punct de vedere lucrurile sunt mai mult decât clare: partidele pro-europene din coaliţia de la Chişinău au susţinere făţişă din partea celor din România. În timpul campaniei din 2009, în semn de solidaritate, tineri din România au făcut acolo campanie pentru aceste partide. Marea majoritate a consilierilor guvernamentali şi prezidenţiale din Chişinău provin tot din România. Nici un pas în politica internă şi externă a Chişinăului nu se face fără acordul şi informarea Bucureştiului (cu asta am dat apă la moară propagandei ruse, dar să nu ne mai ascundem când vorbim deja de lucruri evidente, deoarece tindem să fim la fel de penibili ca şi ceilalţi).

În privinţa politicii externe, aceasta este deja dusă aproape în totalitate de către România, considerată a fi singurul amnbasador al celui de al doilea stat românesc. Inclusiv problema Transnistriei a fost pivotată deja spre Ministerul român de externe şi a constituit parte a negocierilor purtate de către Titus Corlăţean cu Serghei Lavrov.

Din punct de vedere financiar există numeroase programe desfăşurate prin intermediul României, fie că vorbim de fonduri europene fie că vorbim de fonduri ale statului român.

Câţi dintre voi cunosc faptul că patru din cinci membri ai Curţii Constituţionale din Republica Moldova sunt cetăţeni ai României(foşti oficiali chiar), au puterea şi au utilizat-o, pentru  a ghida legislaţia Republicii Moldova? Este cunoscut faptul că în acest an, anumite deciziile mai puţin democratice ale Parlamentului de la Chişinău(aduse de comunişti) au fost anulate de Curtea Constituţională.

Din punct de vedere legislativ are loc o preluare cuvânt cu cuvânt a legilor din România, lucru de altfel normal.

Din punct de vedere al educaţiei Academia din Republica Moldova precum şi mediul Universitar sunt direct corelate de politicile educaţionale ale statului român. Istoria predată în şcolile din Republica Moldova este aceeaşi istorie a românilor predată şi în România de dincolo de Prut. Nu mai amintim aici şi de cele 5500 de burse acordate, care practic fac ca marea majoritate a studenţilor să aibe acces la întreg spaţiul românesc cu drepturi depline.

Din punct de vedere militar şi al structurilor de securitate, integrarea arealului Pruto-Nistrean în cel românesc este în faze avansate. Ofiţerii armatei Republicii Moldova sunt şcoliţi în România sau în cadrul structurilor NATO partenere. La nivelul forţelor armate există legături permanente şi exerciţii militare ce au continuitate. La nivelul serviciilor de securitate după 2009 acestea se modernizeză continu cu sprijinul direct şi nemijlocit al celor din România. Acest lucru a permis schimbarea vectorului Republicii Moldova dinspre Est spre Vest şi împiedicarea opoziţiei pro-ruse şi comuniste de a prelua puterea (mai ieri Voronin ameninţa că va scoate oameni în ţară pentru a crea anarhie şi pentru a forţa astfel împiedicarea accesului Republicii Moldova în România). Această corelare s-a făcut şi la nivelul structurilor ministerului de interne, acolo unde dincolo de tehnica donată de către statul român, trupele ministerului sunt pregătite de specialişti români şi de multe ori chiar în România.

La nivelul administraţiei locale numeroşi membri ai acesteia, printre care binenţeles şi primarii, fac vizite regulate în România, au stabilite parteneriate şi participă la specializări astfel încât transfoarmarea să fie realizată cât mai uşor(construim înainte şi nu după, aşa cum s-a întâmplat în 1918).

Din relaţia cu Basarabia trebuie să tragem şi nişte concluzii legate de regionalizare. Autonomia locală trebuie să aibe anumite limite deoarece în mâna cui nu trebuie o regiune poate căpăta o identitate proprie mult prea puternică şi se poate ajunge la desprindere. O propagandă puternică poate inocula noi identităţi în interiorul societăţii iar crizele pot aprofunda diferenţele şi divergenţele dintre regiuni. Se întâmplă acest lucru în anumite state din Europa.