Acum, urmează anul electoral 2020, care nu poate fi tulburat de oprirea creşterilor spectaculoase de pensii şi salarii. Atunci, exista într-adevăr o criză economică mondială. Acum, relaxarea fiscală simultan cu creşterea pensiilor şi salariilor bugetare are efectele unei crize economice mondiale. Care criză se poate declanşa şi acum, în actualul context mondial.

Greaua moştenire de atunci: 5,7% deficit bugetar, 2 miliarde euro arierate, 1,4 milioane de bugetari. Acum: 4,4% deficit bugetar, arierate mari, 1,2 milioane bugetari. Tăriceanu zicea că eonomia duduie şi-i permite extravaganţele bugetare de atunci. Acum, Dragnea-Vâlcov au spus că economia bubuie şi-şi pot permite scăderi de fiscalitate şi creşteri de salarii şi pensii nemaivăzute.

Pe de o parte ministrul Finanţelor, Florin Cîtu, zice că bugetul de stat e praf, cu un deficit de 4,4%, iar încasările nu fac faţă plăţilor, trebuie să se împrumute aproape zilnic pentru a plăti pensii şi salarii, pe de altă parte, premierul Orban şi preşedintele Iohannis spun că se va continua aplicarea legilor pensiilor şi salarizării, nu vor fi tăieri de pensii şi salarii şi nici îngheţări. Că doar vine anul electoral 2020. Din ce bani? Vor creşte încasările la bugetul de stat ca voinicul din poveste, în 3 luni cât la alţii în 3 ani? De basmele lui Dragnea suntem sătui. Premierul Orban pare mai conştient, când spune că situaţia bugetară ne va conduce la mari constrângeri in 2020. Să le şi vedem!

Şi a venit anul 2010

România era nefinanţabilă. Se împrumuta pe termen scurt, şi la costuri înrobitoare. După lungi discuţii cu BNR, cu alţi specialişti din ţară şi străinătate, a fost chemat FMI, să ne dea 21 de miliarde de dolari, să nu intrăm în incapacitate de plată. FMI nici nu a vrut să audă, era pe picior de plecare pentru că guvernul Boc refuza să crească TVA la cote foarte înalte şi să impună noi taxe şi impozite. Cu FMI la uşă, gata de plecare, regimul Boc-Băsescu a luat, în luna mai, măsurile ştiute: tăierea tuturor salariilor bugetarilor cu 25%, şi a pensiilor cu 15%. Pensionarii au scăpat, pentru că s-a opus CCR. FMI ne-a dat 21 de miliarde dolari. Consecinţe: România a scăpat de faliment, guvernul Boc a adoptat şi alte măsuri, printre care la 7 bugetari plecaţi se angajează unul singur. În 2012 guvernul Boc, apoi guvernul Ungureanu au plecat fie de bună voie, guvernul Boc, fie prin moţiune de cenzură, guvernul Ungureanu. În vara lui 2012 preşedintele Băsescu a fost suspendat, iar la referendumul de demitere a avut 7,2 milioane de voturi împotrivă, adică pentru demitere. Românii nu uitaseră că le-a umblat la buzunare. La sfârşitul lui 2012, PSD câştigă alegerile parlamentare, apoi pe cele din 2016. Şi a guvernat, bine mersi, 8 ani. Iar acum suntem iar în situaţia economică şi bugetară din 2010.

Ce facem, repetăm istoria?

PSD este acum groggy. Dar pe erorile şi lipsa de comunicare convingătoare ale guvernului Orban, PSD ar putea renaşte ca voinicul din poveste. Am putea repeta scenariul din 2012. Iată ce spune Daniel Dăianu, preşedintele Consiliului Fiscal, apropos de aplicarea legii pensiilor: „Oameni buni, aici nu te joci! Bagi ţara în şanţ!”. „Sunt oameni care nu au simţul măsurii, nu au simţul proporţiilor, este vorba de a-ţi da seama ce înseamnă un deficit de 6-7% din PIB. Moment al adevărului este 2020. Ştiu că este an electoral, dar bugetul din anul 2020 pune sămânţă pentru cel din 2021. Creşterea pensiilor din 2020 triplează deficitul în 2021”.

Aşadar, cine are dreptate? Cei aflaţi acum la putere, sau Daniel Dăianu şi alţi specialişti care susţin acelaşi lucru, contrar celor susţinute de guvern? Că riscăm să băgăm ţara in şanţ. Aşteptăm explicaţii clare de la guvern şi preşedinţie.

Propun actualului guvern să reia analiza celor întâmplate în 2009-2012, să înveţe din greşelile istoriei, nu să le repete.