Erau izolaţi în galeriile de la metrou, iar sute de mii de cetăţeni s-au văzut în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatile zilnice, pentru unii vitale. Fără vreo vină, alta decât că trăiesc într-un stat incapabil, impotent, incompetent să le apere drepturile şi condiţiile minimale de viaţa cotidiană.

12 ore de haos

Statul n-a găsit soluţii să oprească actele de terorism, atentat la siguranţa publică, la drepturile a sute de mii de cetăţeni de a se folosi de metrou, un bun public, construit şi întreţinut cu banii şi sudoarea cetăţenilor. N-a găsit, şi pace. Între interesele mafiote a 400 de cetăţeni, salariaţi sau nu la metrou, şi interesele a 250.000 de cetăţeni, luaţi prin surprindere de acţiunile teroriste de la metrou, statul a ales să protejeze interesele celor 400.

N-a fost o grevă legală, anunţată, cu tot ce prevede legea în privinţa grevelor. A fost o mişcare subterană, foarte bine orchestrată din umbră, care a capturat şi pus în pericol cel mai mare  obiectiv de transport al Capitalei. Iar statul a asistat pasiv la această capturare de tip mafiot. Nu are nici o scuză. Şi prin prisma faptului că alţi derbedei, sau aceeaşi, se vor simţi încurajaţi să repete acţiunile de vineri.

Legal, statul avea toate instrumentele şi prevederile legale să intervină de la prima oră a dimineţii. Şi metroul şi-ar fi reluat activitatea. Din laşitate, frică faţă de sindicate, care de data asta nici nu şi-au revendicat acţiunea, statul a asistat pasiv, impotent, la acţiunea a 400 de derbedei. Dacă atacau Palatul Victoria, sau Palatul Cotroceni, tot aşa procedau? Probabil că nu. Erau în joc siguranţa instituţiilor  şi demnitarilor. Dar faptul că 250.000 de români n-au mai ajuns la locul de muncă, sau la medic, sau la spital, n-a contat în ochii şefilor statului român. Au acordat protecţie celor 400 de derbedei care terorizau Capitala unui stat european. Am văzut în alte capitale europene că astfel de acţiuni au fost imediat stopate cu ajutorul forţelor de ordine, a trupelor special antrenate şi echipate pentru astfel de acte de terorism. Dacă greva oficială n-a fost vineri la metrou, nu exista alternativă. Au fost acte de terorism.

Singurul ferm pe poziţie a rămas Cătălin Drulă, ministrul Transporturilor

De-a lungul întregii zile de vineri, ministrul Cătălin Drulă nu şi-a pierdut cumpătul, nu a îngheţat de frică în faţa unui grup de derbedei, a cerut ferm forţelor de ordine să-şi facă datoria, să restabilească ordinea la metrou. În comparaţie cu prefectul Capitalei, Alin Stoica, care a refuzat să emită ordinul de intervenţie a jandarmeriei pentru a restabili ordinea publică, Cătălin Drulă a făcut  în tot cursul zilei de vineri declaraţii de genul:

”Nu vom face nici un pas înapoi. Liderul de cartel Ion Rădoi a decis că bucureştenii nu contează, ci doar banii firmei pe care o controlează (…) Au organizat o mafie. Unde vă credeţi? Nu vă mai merge (…) Le cer celor implicaţi, poate unii manipulaţi, să nu mai persiste în acţiune (…) Autorităţile trebuie să-şi facă datoria, numai ele pot elibera şinele ocupate de ilegalişti”.

Degeaba. N-a contact. Ministrul de Interne, Lucian Bode, este şi el îngheţat de frica sindicatului de la metrou, în faţa căruia a cedat şi în 2020, când le-a promis măriri de salarii de 18%.

Cătălin Drulă a şi făcut plângere penală la DNA împotriva derbedeilor care au ocupat metroul. Mai mult de atât nu avea ce să facă. Nu era el ministrul de Interne. Dar nu şi-a pierdut cumpătul şi echilibrul, a demonstrat că este cu adevărat un om de stat, care ştie să facă deosebire între 400 de derbedei care încalcă legea şi 250.000 de cetăţeni oropsiţi să bată distanţe de zeci de km pe jos, pentru că aşa au vrut cei 400.

Oricum am întoarce-o, statul român nu are nici o scuză pentru ce a acceptat să se întâmple vineri. A acceptat ca bucureştenii să fie terorizaţi, împiedicaţi să trăiască normal, de un grup de 400 de oameni, ale căror acţiuni nu se ştie ce interese serveau.

Să vedem dacă măcar Justiţia este în stare să-i apere pe cetăţeni. Dacă se va proceda ca în cazul evenimentelor din 10 august, slabă nădejde.

Vom avea încă o dovadă ca statul român se lasă îngenuncheat de un grup de derbedei, despre care nu se ştie ce interese serveau.