ROEXIT: la braţ cu Nimeni şi în drum spre Nicăieri

Se poate să fie simplă campanie. Se poate să fie doar jocul imaginat de personaje secundare aflate de mult timp fie pe centura politicii, fie evoluând pe linii de triaj cu circuit închis în depoul singularităţii extreme româneşti de profil.

Se poate să fie, ca de atâtea ori, o manifestare a sincronismului prost înţeles şi execrabil de prost executat de politicieni disperaţi din diverse motive personale sau/şi de grup şi care se agaţă de şansa complet iluzorie de a genera măcar o dezbatere privind ieşirea României din Uniunea Europeană. Măcar o dezbatere, zic, deoarece este mai mult decât evident că, uitându-se bine la experienţa dezastruoasă a BREXIT-ului, absolut oricine va realiza care este raport cost/beneficii.

Şi atunci, ce oare justifică alarma din acest moment? Şi, pentru a pune cât mai corect întrebarea, ştiu ceva mai mult cei care împing în spaţiul public mesajele de ură împotriva Uniunii Europene şi reprezentanţilor săi? Cred că da şi, astfel, ar trebui să vedem nu care este contextul intern în care începe această nebunie sinistră, ci cel din proximitatea imediată a ţării noastre.

Dacă aş fi adeptul unei teorii viguroase a conspiraţiei, aş spune că în câteva zile, ca prin minune, în acest spaţiu din jurul nostru se cumulează şi se conglomerează într-o construcţie din ce în ce mai masivă toate elementele puse laolaltă, de ani de zile, de propaganda anti-UE şi anti-NATO generată de Kremlin. Desigur, se poate să nu fie decât o serie de nefericite coincidenţe şi, de fapt, nimic să nu aibă legtură cu nimic şi stări conflictuale sau cu un puternic potenţial conflictual să apară pe principiul generaţiei spontane. Dacă sunteţi convinşi de asta, sunteţi nioşte oameni fericiţi şi aveţi şansa să fiţi mereu surprinşi de lumea care vă înconjoară, trăind într-o continuă commedia dell'arte.    

Numai că, dacă vreţi să înţelegeţi ceea ce este în jurul nostru şi, mai ales, care ar putea fi impactul repetării acestei idei de ROBREXIT pe care ar pute-o exploata cineva pentru a şterge România de pe harta lumii civilizate, citiţi cu atenţie mesajele transmise de realitatea imediată. Şi atunci când auziţi din partea guvernanţilor noştri această retorică anti-europeană, aş vrea să vă rog respectuos să accesaţi transcriptul discursului ţinut la tribuna ONU de Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, ocazie cu care a exprimat îngrijorarea profundă a ţării sale pentru ceea ce reprezintă Balcanii, „noua linie de confruntare în Europa“:

„Suntem îngrijoraţi de dorinţa de deschidere a unei noi linii de confruntare în Europa, de data asta în Balcani. Ţărilor din regiune li se cere persistent să se alăture NATO... Repetând mantra despre inadmisibilitatea oricărei interferenţe în afacerile lor interne, liderii europeni şi americani fac personal campanie pentru intrarea ţărilor din Balcani în Alianţa Atlanticului de Nord.“

Un simplu discurs ca atâtea altele? Poate că da. Poate însă nu, dacă vedem cum. cu câteva zile în urmă, Serbia vecină şi-a plasat forţele armate în stare de alertă maximă în urma desfăşurării de către Kosovo a unei unităţi de trupe speciale la graniţa dintre ţări, iar acum Serbia şi Rusia anunţă un exerciţi tactic comun la care participă avioane Mig 29 şi elicoptere Mi-8. „În cadrul acestor manevre - se spune în comunicatul Ministerului rus al apărării - echipajele vor efectua interceptări de ţinte aeriene, vor executa elemente de lupte antiaeriene, inclusiv manevre complexe de pilotaj superior, vor simula lovituri asupra unor ţinte terestre, precum şi exerciţii privind desantul de trupe şi acordare de sprijin în operaţiuni de căutare şi salvare“. 

Iar perspectivele reizbucnirii unui conflict în Balcani sunt foarfte reale, lucru subliniat de mai multe ori şi de liderii europeni şi care poate să se dezvolte în zone largi, reducând în prim plan problema, eterna problemă a frontierelor. Şi asta nu nu mai în zona strictă a Balcanilor de vest... Şi România are graniţă deschisă la acest spaţiu conflictual deschis şi extrem de tulburat, din nou, de diferite intervenţii externe.

Dar mai are România o frontieră cu un spaţiu în care se poate produce un dezastru de proporţii foarte mari. Nu uitaţi că preşedintele Poroşenko a semnat un decret privind punerea în aplicare a deciziei din 6 septembrie a Consiliului de Securitate Naţională şi Apărare (SNBO) privind denunţarea Tratatului de prietenie, cooperare şi parteneriat între Ucraina şi Rusia, informează luni site-ul oficial al preşedinţiei de la Kiev, citat de Interfax-Ukraina, Unian şi Ukrainska Pravda.
 Acest tratat stipulează principiul parteneriatului strategic între Ucraina şi Rusia, recunoaşterea inviolabilităţii frontierelor existente, respectarea integrităţii teritoriale şi obligaţia reciprocă de a nu folosi propriul teritoriu în detrimentul securităţii celeilalte părţi. În traducere, nu mai există niciun fel de obstacol legal în faţa declanşării unei acţiuni masive ucrainiene pentru a încerca recuperarea teritoriilor din Donbas sau, vis imposibil, Peninsula Crimeea.

Republica Moldova este pe trasul oricărei mişcări de reacţie locală sau regională a ruşilor, folosind bazele din Transnistria. Ceea ce ar mări riscul imediat pentru România de a vedea, pe frontiera sa cea mai lungă, apariţia unui potenţial destructiv de mari proporţii. Poate, depinde de circumstanţe şi de ce scenariu s-ar putea alege, să vedem şi o combinaţie între acestea toate şi exacerbarea tensiunilor între Ungaria şi Ucraina pe o zonă de teritoriu mereu disputată şi care ncunoaşte tensiuni episodice care par să se fi accentuat foarte tare în ultimele luni.

Acesta este contextul în care apare apelul pentru ROEXIT. Se torpilează liniştea şi stabilitatea ultimul teritoriu pe linia de contact UE/NATO/Rusia, se introduce un semn de întrebare asupra angajamentului nostru european şi euroatlantic, se doreşte să se spună mai noilor noştri parteneri că ne-am săturat şi de ei, exact cum ne-am săturat de atâţia alţii.

Este extrem de grav pentru că mesajul este fals şi ipocrizia liderilor politici carte ne împing în acest tip de cursă de şoareci este posibil de asimilat, după umila mea părere, cu o trădare a intereselor naţionale. Cele care ar trebui să pună în faţă, după orice argument logic, faptul că bunăstarea de acum a cetăţenilor României nu este un dat imuabil dat prin voinţă divină, fiind asigurat doar prin acest statut de alianţe din spaţiul european şi euroatlantic. Dacă ar fi cu adevărat cinstiţi, nu despre ROEXIT ar trebui să vorbească mai întâi, ci despre cealaltă chestiune. cea reală şi fără răspuns: unde ne ducem după asta?

Nu avem unde altundeva. Decât dacă, cu tot respectul şi iertaţi-mi vorba proastă, nu consideraţi ca fiind viabilă opţiunea eurasiatică. Caz în care ROEXIT are sens şi logică.

Altfel, uitaţi-vă bine la ce se întâmplă în acest zile cu Marea Britanie, aflată în apropierea unei imense tragedii naţionale şi care o poate lovi cumplit şi pe o perioadă foarte lungă de timp. Uitaţi-vă bine şi mai ascultaţi apelul celor care vor să o luăm pe acelaşi drum, la braţ cu Nimeni, înspre Nicăieri.