De ani buni, rapoartele MCV identificau vulnerabilităţi în ceea ce priveşte funcţionarea Justiţiei din România exclusiv la nivelul instituţiilor politice, în speţă Parlament şi Guvern. De acolo venea, întotdeauna, pericolul. Instituţiile din interiorul sistemului judiciar – CSM, Înalta Curte, DNA etc. – erau fie lăudate, fie abordate într-o notă neutră.

Iar asta era întotdeauna o veste bună. Oricât de ticăloşi erau ei, politicienii, cu toate încercările lor mai mult sau mai puţin străvezii de a prelua Justiţia sub control, aveam măcar încredinţarea că sistemul judiciar ca atare şi-a câştigat respectul de sine şi, cu toare imperfecţiunile sale, ţine la propria sa independenţă.

Or noutatea ultimului raport MCV tocmai asta e: după foarte mulţi ani, Comisia Europeană aduce critici răspicate, deşi formulate diplomatic, nu doar politicienilor, ci şi unor instituţii din interiorul sistemului de Justiţie: Consiliul Superior al Magistraturii (în fine, o parte a sa), Inspecţia Judiciară, Secţia Specială de Investigare a Magistraţilor.

Asta confirmă cât se poate de oficial ceea ce bănuiam de mult: sistemul judiciar a fost infiltrat, pe diverse căi, cu o serie de personaje care au fost plantate în poziţii cheie şi l-au deraiat de la parcursul său firesc, în care se înscrisese de ceva ani. Cum s-a întâmplat asta? Nu ştim exact, dar nu poţi să nu constaţi că un Lucian Netejoru, obscur judecător la Giurgiu, cu studii făcute la Ecologică pe la începutul anilor 90, birjăreşte de patru ani Inspecţia Judiciară - şi a fost eternizat acolo inclusiv prin ordonanţă de urgenţă. Sau cum un Giani Stan, odinioară cărător de poşete, a trecut ca racheta pe la Inspecţia Judiciară ca adjunct, apoi şef la Secţia Specială, iar acum e judecător la Curtea Constituţională - şi peste tot a lăsat nişte dâre de neuitat.

O discuţie aparte merită, de exemplu, Lia Savonea, preşedinta CSM. Aceasta a ajuns membru CSM prin votul judecătorilor de Curţi de Apel, în urma alegerilor din 2016. Dar tot în 2016 am mai avut noi nişte alegeri, cele parlamentare, unde s-a săvârşit probabil cea mai mare fraudă morală de când se ţin alegeri libere în România. Liviu Dragnea şi PSD-iştii au tăcut mâlc în campanie asupra intenţiilor pe care le au cu Justiţia, pentru ca imediat după câştigarea alegerilor să ne trezim cu Ordonanţa 13 şi cu tot ce-a urmat. Sunt curios dacă judecătorii de Curţi de Apel care i-au dat votul Liei Savonea au evaluat vreodată dacă au fost sau nu victimele aceleiaşi tehnologii de fraudare morală: au comparat ceea ce le-a promis Lia Savonea înainte cu ce a făcut după? Cred că două Curţi de Apel au făcut-o deja şi au votat demararea procedurilor de revocare. 

Judecătorul Horaţius Dumbravă, fost membru CSM, a scris acum o săptămână o excelentă analiză asupra sistemului judiciar, unde a ridicat o problemă importantă: mandarinizarea Justiţiei. Adică capturarea sistemului de Justiţie din chiar interiorul Justiţiei, de către un grup de magistraţi, cu scopul de a-i intimida pe toţi ceilalţi şi de a-şi prezerva poziţii de frunte şi de forţă în sistem. Asta ar duce la un paradox: să avem un sistem judiciar independent, dar în interiorul căruia judecătorii să fie dependenţi de hachiţele mandarinilor care au preluat controlul. Asta ar fi la fel de periculos, dacă nu chiar mai periculos, decât politizarea Justiţiei.

Judecătorul Dumbravă nu se hazardează să afirme că sistemul judiciar din România este deja mandarinizat, ci doar semnalează un risc potenţial. Raportul MCV şi „disidenţa” celor şapte magistraţi din CSM arată, totuşi, că domnul judecător este cam prea optimist.