Exclusiv De ce ne întoarcem pe Lună? Astronomul Adrian Șonka: „Vrem să învățăm să trăim departe de Pământ”
0Dincolo de teoriile conspirației care încă bântuie internetul, întoarcerea omenirii pe Lună prin misiunea Artemis II marchează o schimbare radicală de paradigmă. Astronomul Adrian Șonka explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, de ce miza actuală nu mai este ideologică, ca în timpul Războiului Rece, ci una extrem de pragmatică: supraviețuirea departe de Pământ și controlul strategic al orbitei, unde „războiul tăcut” al sateliților secreți și al armelor anti-satelit a început deja.
De la teoriile conspirației despre aselenizare până la confruntările invizibile de pe orbită, miza este mai complexă ca niciodată. Misiunea NASA, Artemis II, a readus în spațiul public discuția despre bătălia între state din spațiul cosmic.
„Adevărul” a stat de vorbă cu astronomul Adrian Șonka de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” despre concurența dintre marile puteri, bugetele alocate dar și responsabilitățile statelor care gestionează misiunile în scop de apărare sau colectare a datelor. Acesta spune că motivația actuală a statelor diferă fundamental de cea din trecut, scopul fiind unul pragmatic.
„Întoarcerea asta pe Lună nu mai are ca fundal Războiul Rece, nu mai este o concurență ideologică. Poate să fie cu China o concurență, dar chinezii sunt cam în urmă și nu cred că o să trimită oameni pe Lună foarte curând. Oamenii vor să se întoarcă pe Lună, au alt motiv acum, vor să arate că pot trăi în spațiu cosmic departe de Pământ. Vrem să învățăm să trăim acolo, nu ca să dovedim că suntem cei mai buni, ci să trăim departe de Pământ. O să fie aselenizare la polul sud al Lunii, unde nu s-au mai dus niciodată oameni, acolo temperaturile nu sunt nici mari, nici mici și sunt și surse de apă înghețată descoperite din orbită. Nu vor putea coborî în cratere, dar pot studia de aproape.”
De ce nu s-a mai revenit pe Lună
Apollo 11 a fost prima misiune în cadrul căreia un om a pășit pe lună. Teoriile conspirației speculează faptul că nu s-a mai revenit la acest obiectiv dar Adrian Sonka spune că atât costurile cât și beneficiile unui stat care investește într-o astfel de misiune fac problematică investiția. Ambițiile statelor s-au rafinat și sunt 33.421 de sateliți artificiali dintre care 15.000 sunt activi.
„În primul rând a costat foarte mult să trimiți oameni pe Lună, iar obiectivele științifice, cum ar fi aducerea de roci pentru studiu, s-au îndeplinit deja din primele misiuni. Și atunci au zis că se cheltuiesc prea mulți bani pentru ceva care deja s-a realizat.
Congresul decidea finanțarea și au început să anuleze misiunile, iar o parte din bani a fost direcționată către alte proiecte, cum ar fi naveta spațială și stațiile spațiale, care au funcționat foarte bine mult timp.”
„Războiul fierbinte” din spațiu
Competiția actuală este concentrată în jurul Pământului în contextul în care misiunile de amploare nu aduc beneficii directe pentru statele care se aventurează într-o astfel de investiție. Adrian Sonka spune că SUA, China și Rusia sunt principalii actori în planul explorării spațiului și Uniunea Europeană, deși departe ca nivel de investiții, este pe a patra poziție.
„Războiul se dă pe orbită joasă, aici în jurul Pământului, unde se lansează sateliți, inclusiv sateliți cu încărcătură secretă, despre care nu știi ce fac. Toate națiile lansează sateliți, dar nu știi la ce folosesc. Se testează arme anti-satelit, rachete lansate special pe orbită care să distrugă sateliți. China, Rusia și SUA au testat astfel de lucruri și nu prea mai respectă regulile.
Există reguli să nu distrugi sateliți pe orbită, dar toate țările importante au făcut asta și au creat fragmente. Practic strici orbita și creezi pericole pentru toată lumea. Când e ceva din China se face un mare tam-tam că o să cadă pe Pământ și apar știri peste tot. Dar în același timp cad și lucruri americane și nu mai apare nimic.”
Numărul obiectelor din jurul Pământului este impresionant și riscurile sunt amplificate de acțiuni deliberate. Explorarea spațiului rămâne un amestec de ambiție și interes strategic spune astronomul.
„Cu cât ești mai aproape de Pământ, colectezi date și supraveghezi, ceea ce poate avea și utilizări militare. Cu cât te duci mai departe, este mai mult despre imagine și despre a arăta că poți face lucruri mărețe. Omenirea evoluează și nu avem ce să facem. Unde merge omenirea, mergem și noi, chiar dacă unii ar vrea să ne întoarcem în trecut.”
Care sunt acțiunile cele mai vizate de state?
Majoritatea bugetelor pentru explorarea spațiului sunt aprobate de guverne, chiar dacă sunt firme private care trebuie să întreprindă o misiune, aprobarea executivului este esențială. Astfel că, majoritatea investițiilor se fac în scop de colactare a datelor și apărare.
„Nu vrei să distrugi un satelit care studiază vremea, vrei să distrugi un satelit care are ceva la bord, o bombă de aer sau ceva de supraveghere. Toți colectează date, dar ceva mai periculos războiul acesta fierbinte este pe orbită, în jurul pământului, unde se lansează foarte multe misiuni. Dacă vă uitați pe un site care dă următoarele misiuni care vor fi lansate în spațiu, aproape in fiecare zi avem lansări. Luna e doar așa: Hai să facem și asta”
Urmează după înconjurul Lunii și aselenizarea?
Înaintea misiunii din iulie 1969 s-a realizat inconjurul satelitului natural al pământului. Deși este o explorare doar în scop științific următoarea etapă ar inculde aselenizarea. Teoriile conspirației incud și varianta în care spațiul cosmic ar urma să fie disputat la nivel de reprezentativitate, asemănător protocolului pentru ambasade.
„Teoretic, da. În sine, Artemis III nu o să aibă aselenizare. Cea care urmează, poate la anul, dar mă rog, se mai modifică datele. Dar cred că următoarea, Artemis 4, o să fie cu aselenizare.
O să fie aselenizare la polul sud al Lunii, unde nu s-au mai dus niciodată oameni. De acolo, mă rog, dacă stai acolo, temperaturile nu sunt nici mari, nici mici și pur și simplu e mai comod pentru astronaut. Și mai ales că sunt și lângă niște surse de apă înghețată, cum s-a tot descoperit de pe orbită. Ar fi apă înghețată în anumite cratere. Nu vor putea ei să coboare în cratere, probabil, dar măcar sunt acolo și pot studia mai de aproape.
Dar desigur, ne vom întoarce pe Lună. Și chinezii au planul să trimită oameni pe Lună, dar, din câte știu eu, în 2030, cel puțin cam atunci.”
Cine investește cel mai mult acum? China, Rusia, America?
„Dacă ne uităm așa, în proximitate, nu știu cine investește cel mai mult. Toți lansează foarte mulți sateliți, se fac lansări în mod constant. Cele mai importante țări sunt SUA, Rusia și China. Astea sunt principalele trei. Europenii sunt mai puțini, ca să zic așa, poate pe locul patru, iar restul nici nu mai contează prea mult.
Deci acestea sunt cele trei mari puteri. Dacă vorbim despre Europa, aici avem Agenția Spațială Europeană, Europa fiind compusă din mai multe țări și finanțarea fiind comună, probabil prin Comisia Europeană. Nu știu exact cine aprobă fondurile acolo, dar se lansează mai puțin decât în celelalte trei mari puteri.
Totuși, avem și noi sateliți de tip GPS, avem constelația noastră, Galileo, pentru care se lansează în continuare sateliți.”
Bătălia nu este însă atât de transparentă pe cât ar părea, statele nu colaborează în împătășirea informațiilor despre plasarea și scopul sateliților care sunt lansați zilnic.
„Problema este că există foarte multe lansări clasificate, cum s-ar zice. Sunt sateliți pe care îi vezi pe cer, dar nu știi ce fac, și nimeni nu știe exact, pentru că nu mai sunt obligați să spună la ce folosesc. Uneori se fac lansări, mai ales din China, despre care afli la câteva minute după ce au avut loc. S-a întâmplat deja, deci există și astfel de situații. Sunt țări mai puțin transparente, China, poate și Rusia, și nu mai vezi aceeași deschidere ca înainte.”, spune Adrian Sonka.
Scenariul unui asteroid
Luând în vedere cantitatea de colectare de date zilnică scenariul apocaliptic al unui asteroid care să lovească pământul ar trebui să fie doar fictiv. Specialistul spune că la nivel de comunicare relațiile internaționale lasă de dorit, chiar și în cazuri extreme.
„Nu știm dacă, în cazul în care vine un asteroid spre Pământ, vor colabora țările între ele, pentru că nu s-a mai întâmplat. Depinde foarte mult unde cade și ce interese sunt. Dacă este ceva global, cum a fost cu dinozaurii, probabil vor colabora, dar dacă e ceva mai mic, nu știm. Toate țările au dușmani și reacțiile pot fi diferite.”
Explorarea spațiului rămâne un amestec de ambiție și interes strategic:
„Cu cât ești mai aproape de Pământ, colectezi date și supraveghezi, ceea ce poate avea și utilizări militare. Cu cât te duci mai departe, este mai mult despre imagine și despre a arăta că poți face lucruri mărețe.”, concluzionează astronomul.
Se încarcă comentariile...
