Intoleranţa, xenofobia, extremismul, incultura şi prostia au o ascensiune fulminantă în ultimul timp. Aş spune fără precedent, dar nu am instrumente de măsură şi comparaţie cu perioadele istorice anterioare. Constat, însă, că sub conducerea marelui partid roşu şi a aliaţilor săi, de-a lungul anilor de democraţie originală, radicalismul multora dintre români a luat-o razna. Tonul îl dau chiar cei care ar trebui, într-o societate normală, să reprimeze aceste manifestări nocive, politicienii! În special politicienii puterii! Şi ai opoziţiei!

Fără a trece în revistă grozăviile mineriadelor, ale confruntării interetnice-fie că au fost conflicte între români şi maghiari sau între populaţia majoritară şi romi-numai în ultimii doi ani de zile, am constatat, văzut, auzit tot mai multă intoleranţă, xenofobie, extremism. La mai marii ţării. Demnitari aleşi sau numiţi în funcţiile cele mai înalte ale statului român. Totul pe fondul inculturii, a prostiei crase şi al răfuielilor de diverse naturi: politică, juridică, profesională.

În secolul XXI, în România, ţară membră a Uniunii Europene şi a NATO, există aleşii ai neamului care au declarat public că ar ieşi cu mitraliera să-i execute pe protestatarii din stradă!!! Alţi aleşi ai neamului, în administraţia locală, au ales să ridice ghetouri, să înalţe ziduri între populaţia majoritară şi romi, în loc să gândească, să găsească soluţii şi să rezolve problemele acestor coetnici.

Mai grav, în Parlament, cel mai înalt for democratic al ţării, al doilea om în stat a făcut apel la exprimări extreme, acuzând de nazism şi fascism adversarii politici, în loc să găsească punţi de comunicare şi dialog civilizate între putere şi opoziţie. Tot în Legislativ am văzut cum în loc de dezbateri de idei, de judecăţi de valoare, aleşii şi-au aruncat vorbe grele, acuzându-se reciproc de fapte abominabile, într-un limbaj de neacceptat pentru această instituţie!

Şi membri ai guvernului fac tot mai mult în ultimul timp, cu voie sau fără de voie, conştient sau inconştient, cu intenţie sau fără intenţie, declaraţii publice halucinante! Cum să compari holocaustul evreilor din cel de-al Doilea Război Mondial, unde au fost ucişi milioane de oameni nevinovaţi, cu „holocaustul porcilor” afectaţi de pestă?!!!

Discriminarea a ajuns la ordinea zilei în ţara noastră, dar este percepută, tratată şi sancţionată selectiv, în funcţie de persoanele implicate, acuzate sau considerate victime! Nici discriminarea în România nu mai este ce a fost. În opinia şi activitatea instituţiilor care au menirea să combată acest lucru extrem de nociv în orice societate normală, la noi se sancţionează mai mult discriminarea pe criterii politice, de influenţă, de stare a aşa ziselor victime.

S-a ajuns la situaţia ca discriminarea reală, mai ales în sânul societăţii, a cetăţenilor simpli, a copiilor, să fie ignorată complet de autorităţi şi să fie înregistrate în loc diverse opinii, acţiuni, fapte politice, false discriminări!

Pe lângă exemplele de radicalism, extremism, xenofobie etalate de politicieni, aflaţi la putere sau în opoziţie, de autorităţi care promovează dintr-o prostie voluntară, interesată, discriminarea, astfel de atitudini, de neconceput după ce istoria ne-a demonstrat în timp cât de periculoase sunt, s-au răspândit şi în rândul cetăţenilor, al populaţiei.

Intoleranţa şi radicalismul se manifestă chiar şi în rândul unor familii învrăjbite de diverse lucruri, materiale, sentimentale, chiar şi de afinitate politică. Există familii rupte de opţiunile politice, iremediabil. Bătrânii au opţiuni politice diferite de ale copiilor, divergenţe foarte greu dacă nu imposibil de înţeles şi rezolvat, la un moment dat.

Radicalism au început să manifesteze şi protestatarii din stradă, contestatarii puterii politice, unii dintre ei chemând la soluţii extreme. De asemenea, limbajul trivial este la ordinea zilei. Nici puterea contestată nu se lasă mai prejos, apelând la soluţii extreme pentru a-i combate pe protestatari, inclusiv cu braţul de fier al Jandarmeriei sau Poliţiei, instituţii ale statului de drept, care de multe ori, sunt deturnate de factorul politic, de la menirea lor în slujba legii şi al cetăţenilor.

Discriminarea între cetăţenii ţării este promovată în ultimul timp şi de puterea politică prin diverse acte legislative, care nu-i tratează pe toţi românii la fel. Cum ar fi amnistia fiscală, care-i scapă de datorii imense pe cei bogaţi şi cu influenţă, dar îi îngroapă pe oamenii simplii, cu datorii mici la stat, în comparaţie cu primii, executându-i silit şi trăgându-le banii din conturi.

Discriminare este şi atunci când al treilea om în stat le plânge de milă, le cere scuze şi mulţumeşte infractorilor, în loc să le ceară scuze cetăţenilor afectaţi de guvernarea dezastruoasă a României!

Ascensiunea şi promovarea publică a radicalismului, extremismului, xenofobiei, ignorarea consecinţelor istoriei, prostia, incultura, intoleranţa sunt probleme extrem de îngrijorătoare şi periculoase cărora trebuie să li se spună, urgent, stop. Iar politicienii, cei care le promovează public, în ultimul timp, trebuie să se oprească la timp. La fel cum pot fi exemple negative pentru cetăţeni, politicienii pot fi şi exemple pozitive.

Dacă ei vor spune stop acestor manifestări periculoase şi vor promova, dialogul, comunicarea, dezbaterea de idei, toleranţa, pacea socială, atunci şi cetăţenii simpli îşi vor schimba atitudinea. Să sperăm că la mulţi le vor veni mintea la cap, măcar mintea românului cea de pe urmă, şi vor da curs raţiunii, spre binele tuturor.