PNRR nu rezolvă problemele de fond ale educaţiei

FOTO Shutterstock

Dacă avem impresia că banii veniţi prin PNRR de la UE rezolvă problemele de fond din educaţie ne amăgim amarnic. În primul rând că aceşti bani vor fi cheltuiţi de instituţiile statului, aşa cum se întâmplă de 30 de ani. Cu ce rezultate? Vedem rezultatele la testele PISA, la clasamentul internaţional al universităţilor, şi tragem concluzia că sistemul nostru educaţional este jos de tot, în comparaţie cu alte sisteme din Europa.

Şi numărul studenţilor s-a înjumătăţit. Problemele de fond ale educaţiei sunt ignorate an de an, şi vor fi ignorate în continuare, indiferent ce alt PNRR va mai veni.

Problemele de fond ale Educaţiei

Arhitectura instituţională. Este aceeaşi de 30 de ani. Minister, Inspectorate, conduceri de şcoli, sindicate. Motivate de interese diferite de acelea ale elevilor şi părinţilor. Deşi părinţii plătesc prin taxe şi impozite salariile din Educaţie. Un ultim exemplu. Premierul Cîţu a anunţat că va anula reţinerea cotizatiior sindicale pe statele de plată ale şcolilor, dar a uitat, speriat de protestele sindicale.

Depolitizarea managementului şcolar se va produce cândva în viitor, pentru că nu avem clare concursurile de directori şi inspectori. Se apropie examenele naţionale şi este greu să schimbi mii de directori de şcoli în preajma lor. Dacă se merge pe ideea descentralizării şi directorii vor fi aleşi de către Consiliul de Administraţie, format majoritar din profesori, vom avea directori slabi, îngăduitori, care vor servi interesele profesorilor, nu pe cele ale elevilor. Ca de atâtea ori în trecut. Şi n-am rezolvat nimic.

Nu avem un sistem standardizat, unitar la nivel de ţară, bazat pe aplicaţii informatice, pentru măsurarea progresului şcolar al elevilor. Nimeni nu-şi doreşte aşa ceva, pentru ca să băltim în continuare în mistificare, ipocrizie şi minciună. Şi cu satisfacţia sindicatelor că nu se umblă la normele profesorilor. Cu ce consecinţe pentru societate?

Arhitectura legislativă. Învăţământul funcţionează acum după Legea Educaţiei Naţionale (LEN) din 2011, dar măcelărită de 65 de OUG-uri impuse de guvernele PSD. Rămâne tot aşa şi în continuare? Nu se ocupă nimeni de eliminarea acelor OUG-uri, revenirea la LEN şi aducerea ei la zi cu cele necesare? Dar legislaţia secundară, impusă tot de PSD, rămâne neschimbată?

Este posibil şi probabil ca pandemia să scadă în intensitate odată cu vaccinarea populaţiei, iar anul şcolar viitor să înceapă în condiţii normale. Banii aduşi prin PNRR privind digitalizarea sistemului şcolar nu mai sunt necesari învăţământului online, aşa cum se spune acum în PNRR. Sunt alte probleme mai urgente, cum ar fi modernizarea curriculară, digitalizarea evaluării activităţii şcolare, de care nu se pomeneşte nimic în PNRR.

Sunt prevăzute acţiuni în PNRR privitoare la reducerea abandonului şcolar. Dar se ocoleşte principala problemă. Abandonul şcolar este cauzat, în principal, de arhitectura curriculară deficitară. Elevii nu vin la şcoală pentru că nu obţin aici competenţele cerute de piaţă muncii, dar se lovesc de noţiuni şi cunoştinţe inutile în viaţă, predate de 50 de ani în şcoala românească. Şcoala este bună atunci când răspunde cerinţelor şi nevoilor societăţii din etapa actuală de evoluţie a sa, nu societăţii de acum 50 de ani. Planurile cadru şi programele şcolare, sunt vechi de 50 de ani, cu mici excepţii. Este suficient să ne uităm pe ele şi să ne amintim că şi noi am învăţat aceleaşi discipline cu aceleaşi conţinuturi.

Elevii nu vin la şcoală pentru că nu înţeleg ce li se predă, şi pentru că nu le foloseşte în viaţa cotidiană ce învăţa la şcoală. Nu toţi merg să se facă doctori, avocaţi, scriitori. Toate acestea sunt ignorate de PNRR.

Arhitectura curriculară este neadecvată etapei în care ne aflăm. La gimnaziu elevii au învăţat după alte planuri cadru şi programe şcolare, care nu sunt puse acum în corelaţie cu cele liceale. Cel puţin la informatică, gramatică şi altele.

Nimeni nu se deranjează să reducă planurile cadru de la gimnaziu de la 34-36 ore/săptămână, la 25 de ore/săptămână, cum spune şi legea. De frica sindicatelor, care reclamă pierderea de norme pentru profesori. Aşa că elevii vor învăţa şi anul viitor câte 6-7 ore/zi, aşa cum fac de patru ani.

Testele PISA ne-au spus că suntem ultimii din UE la modernizarea curriculumului şcolar, la introducerea dimensiunilor aplicativ-practice, transdisciplinare, generatoare de învăţare continuă. Şefii Educaţiei din România n-au înţeles nimic din rezultatele testelor PISA. Indiferent de banii veniţi prin PNRR, la viitoarele teste PISA vom sta la fel de rău, sau şi mai rău. Cu ce consecinţe pentru economie şi funcţionarea societăţii?

Sunt multe problemele de esenţă ale şcolii româneşti, care nici gând să fie rezolvate prin PNRR. Şi care sunt extrem de urgente, modernizarea planurilor cadru şi a programelor şcolare sunt doar un exemplu.

Dacă băltim în continuare şi sperăm ca PNRR să ne rezolve problemele semnalate şi multe altele, ne înşelăm amarnic.