Cu câteva zile în urmă, sportul rege, fotbalul, aduce noi ocazii de pesimism şi tristeţe: din patru meciuri jucate de România în Liga Naţiunilor s-au obţinut o victorie şi trei înfrângeri. Dar dincolo de aspectul cantitativ al problemei, tot ce ţine de partea calitativă îngrijorează chiar şi mai tare: de la sportivi graşi, beţivi, cu aere de vedete mondiale, la antrenori cu salarii uriaşe şi care nu pregătesc meciurile nici măcar ca un amator din divizia judeţeană, la federali care nu fac, de decenii, absolut nimic pentru a se ieşi din această prelungită criză.

               Tot la capitolul ce ţine de pesismism vin şi veştile din economie: scumpiri uluitoare (la carburanţi, utilităţi, produse alimentare etc), creştere de inflaţie, de datorie externă, lipsa de realizări la tot ce ţine de PNRR (campioni sunt miniştrii anti-infrastructură Grindeanu si anti-vaccin Rafila), dar şi la lipsa de măsuri concrete care să preîntâmpine criza economică şi alimentară ce bate deja la uşa României. Guvernul ia măsuri aberante, atunci când se gândeşte să facă ceva – deşi regula acestui guvern este de a nu face nimic. Pesemne, clasa politică a intrat deja in vacanţă; nu am în vedere numai Parlamentul, ce este faimos prin ale sale ,,vacanţe parlamentare”, ca şi cum ca să dai legi trebuie să fii în ,,sesiune” (februarie-iunie, septembrie-decembrie), şi nu zi de zi, căci România are nevoie zi de zi de legi.

               Desigur, se va spune, este o găselniţă ca să se legifereze de către guvern (subliniez: guvernul este instanţa executivă, nicidecum legislativă – desigur, în orice ţară cu adevărat democratică) prin şi mai celebrele cu cântec ordonanţe.

               Cum tot la capitolul pesisim suntem nevoiţi în ultima vreme să o trecem şi pe Simona Halep, ne bucurăm că mai există un strop de optimism prin activitatea şi tot ce ţine de tânărul înotător David Popovici. Acesta tocmai a obţinut medalia de aur la 200 metri liber, de la Campionatul Mondial de nataţie, de la Budapesta.

               Deşi performanţa este fantastică, nu titlul în sine aş vrea să îl laud, ci, aşa cum am spus mai sus ,,tot ce ţine” de David Popovici: munca asiduă pentru performanţă, ştiinţa de a doza efortul, capacitatea de a se alimenta potrivit şi de a fi în formă atunci când trebuie etc. Şi poate că, nu în ultimul rând, ci in primul rănd, aş vrea să laud emulaţia pe care o generează nu numai la copii şi tineri acest fenomen numit ,,David Popovici”. Ci şi la adulţi. Sau, mai ales.