Mingea e acum în terenul preşedintelui Iohannis

Moţiunea de cenzură adoptată ieri de Parlamentul României a avut o indiscutabilă încărcătură electorală. Subliniată prin faptul că, în repetate rânduri, preşedintele Klaus Iohannis, candidatul PNL la viitoarele alegeri prezidenţiale, a dat cu glas tare expresie dorinţei domniei-sale ca guvernul condus de doamna Viorica Vasilică Dăncilă şi PSD-ul să fie goniţi de la conducerea ţării.

Dl. Klaus Iohannis şi-a exprimat neîngrădit satisfacţia pentru căderea guvernului PSD la doar câteva minune după anunţarea rezultatului votului , dar şi faţă de faptul că Opoziţia a făcut, măcar de data aceasta, dovada acţiunii unite.  

Victoria Opoziţiei este, aşadar, şi victoria preşedintelui iar ceea ce s-a petrecut joi în Parlamentul României simplifică ecuaţia alegerilor prezidenţiale. Altfel spus, având în vedere datele de care dispunem astăzi, unica lor necunoscută e dacă dl. Iohannis va dobândi cel de-al doilea mandat de preşedinte al României din primul sau din al doilea tur al acestora. Ceea ce nu înseamnă deloc că de aici încolo viaţa domniei-sale va fi chiar foarte uşoară. Nici vorbă despre asta.

Preşedintele va trebui să cumpănească cui va încredinţa sarcina formării noului guvern, să ia în calcul posibilitatea ca acesta să nu îşi poată îndeplini chiar foarte uşor misiunea, să se afle în situaţia de a trebui să renunţe, Ceea ce înseamnă că dl. Klaus Iohannis trebuie să pregătească soluţii de rezervă.

E clar că nu toate cele şase partide sau organizaţii ale unor minorităţi naţionale care au pus umărul la dărâmarea guvernului Dăncilă nu doar că nu se vor putea regăsi în compoziţia noului Executiv, că pentru a-i acorda acestuia votul de învestitură şi a-i asigura mai apoi un minimum de confort vor ridica nenumărate pretenţii. E foarte probabil să urmeze consultări şi negocieri extrem de laborioase, nu e exclusă nici o perioadă de instabilitate. Misiunea preşedintelui este, aşa cum prevede însăşi Constituţia, să găsească acele soluţii încât interesul românilor şi al ţării să corespundă cât mai curând măcar cu o parte, semnificativă, a politicienilor.

Atât politicienii cât şi preşedintele au obligaţia să înţeleagă rapid că nici ţara, nici românii nu mai au prea mult timp la dispoziţie. Sunt scadenţe, termene care nu mai pot fi amânate, primele, de maximă urgenţă, fiind identificarea acelor soluţii pentru închiderea execuţiei bugetare pentru anul 2019 cât şi elaborarea Legii bugetului de Stat şi a Bugetului asigurărilor de Stat pentru anul 2019.

Primele declaraţij ale şefilor celor două principale partide ale Opoziţiei au pus deja în evidenţe opţiunile lor divergente. PNL şi dl. Ludovic Orban dau semne că de abia aşteaptă să fie convocaţi la Cotroceni spre a li se încredinţa misiunea formării noului guvern în vreme ce dl. Dan Barna (el însuşi candidat la prezidenţiale, cu şanse renăscute după categorica înfrângere şi concediere  a doamnei Dăncilă care a devenit începând de joi mai mult decât oricând o cantitate neglijabilă) şi USR insistă pe soluţia alegerilor anticipate. Dl. Victor Ponta o ţine langa cu soluţia unui guvern Pro România, ALDE, PSD fără Dăncilă şi Teodorovici care da, este o fantezie, dar care oricum înseamnă iminenţa unor piedici în găsirea unei soluţii guvernamentale rapide şi realiste.

Felul în care dl. Klaus Iohannis va gestiona situaţia se va reflecta mai mult ca sigur în scorul cu care va câştiga în noiembrie viitoarele alegeri prezidenţiale,

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro