Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare cu executare. Sediul în care activează Antena 3, deţinută de una dintre firmele asociate cu Dan Voiculescu (terenul şi sediul, nu televiziunea), trebuie confiscat de stat pentru recuperarea prejudiciului. Antena 3 poate să-şi continue liberă emisia, ori în sediul acela, prin chirie de la stat, ori în alt sediu. Mii de oameni au ieşit la plimbare în jurul Cotroceniului. Pentru ei Băsescu e inamicul, iar Antena 3 e Dumnezeu. Iar cine nu e cu ei e împotriva lor. A aflat-o Mădălina Dicu, o jurnalistă B1 TV, lovită şi înjurată pentru că e băsistă. A aflat-o Ioana Moldoveanu de la Vice, pentru că au crezut că e de la B1 TV. 

România de pe Facebook

România mea şi România ta, dacă suntem de aceeaşi vârstă, se citeşte pe Facebook şi în presă. Dacă gândeşti destul, vei citi probabil şi Adevărul, Gândul şi Hotnews, te vei uita la diverse posturi de televiziune de la noi şi din afară, vei citi şi de pe bloguri, vei încerca să-ţi formezi o opinie echilibrată. Nu vei fi radical. Nu vei fi nici fanul înrăit Adevărul, dar nici cititor exclusiv  Hotnews. Vei vedea că fiecare publicaţie are defecte, interese politice şi financiare, dar combinate, acestea pot cristaliza o imagine corectă. 

România ta şi România mea se află, în primul rând, de la prieteni. Cei cu care ieşi la bere şi cei cu care interacţionezi pe Facebook: conform ultimilor algoritmi Facebook, primeşti update-uri doar de la oamenii pe care-i apreciezi, urmăreşti, cu care interacţionezi şi cărora le comentezi. Primeşti update-uri pe sufletul tău. Opiniile tale şi ale prietenilor tăi coincid.

Reţeaua ta socială, reţeaua ta de oameni, îţi seamănă. Te simţi protejat şi liniştit în mijlocul lor. Ca şi cum aţi avea un cerebel comun. Dar cei 500, 1.000, 5.000 de oameni ai tăi sunt puţini. Când ieşi dincolo de plasa de siguranţă, iar acest lucru e cel mai sănătos, vei vedea România în ansamblul ei. Cea a oamenilor needucaţi, a hoţilor, a bătrânilor periculoşi, a oamenilor fără bani, a stângiştilor, a oamenilor de dreapta, a radicalilor. România completă. 

Aşadar, deschide ochii. Nu sta liniştit în coconul reţelei tale sociale. Nu te speria de bătrânii de pe stradă care susţin Antena 3. Sunt creaţia aceleiaşi ţări în care trăieşti şi tu. Dar nu sunt creaţia reţelei tale sociale. 

În urmă cu câteva zile, newsfeed-ul meu era plin de reacţii bucuroase că Voiculescu a primit ce a meritat, adică 10 ani de închisoare. Am văzut prieteni care vorbeau de independenţa justiţiei, amici speriaţi de manipularea Antena 3, oameni care citesc diverse lucruri. Nu mi-au mai apărut activiştii şi parcă au dispărut ochelarii de cal.

Dar eu sunt cel care ar  avea ochelari de cal dacă ar crede că România arată aşa. 

Remus Ştefureac - Un sfert de secol de plimbare prin democraţie

Ou sont les vieilles d’antan?

Prietena mea scria azi pe Facebook următorul lucru: “Am cunoscut mulţi bătrâni spălaţi pe creier. În ţara asta, dar şi mult peste hotarele ei. Dar bătrâni spălaţi pe creier şi violenţi în acelaşi timp? Cu tineri, cu femei? Răutăcioşi, cu spume la gură, cu credinţa orbă că toţi în jur le vor răul? E cea mai sinistră şi tristă imagine. Unde-s bunicii calzi şi buni ca pâinea?”. 

Cine are dreptate? Cine are imaginea greşită? Cred că nimeni. Bunicii calzi şi buni ca pâinea sunt acolo, în spatele camerei, prea ocupaţi să-şi poarte de grijă, să se joace cu nepoţii, să-şi trăiască zilele în pace şi linişte. Poate aşa e. 

Dar e foarte posibil ca bunicii calzi şi buni ca pâinea să fie prea puţini. Bunicii noştri, cu miezul lovit de putregaiul comunist, au fost atât de influenţaţi de anii aceia încât nu mai ştiu cum miroase pâinea caldă a omeniei. Poate au fost atât de loviţi, supravegheaţi, înfometaţi încât nu a mai rămas loc de bunătate în ei. Poate… Sau poate libertatea i-a prins nepregătiţi. 

Bunicul îl doreşte pe Băsescu omorât cu pietre. Şi eu nu bag mâna în foc pentru Băsescu. Dacă a greşit, atunci să fie închis. Aşa cum trebuie să fie judecat fiecare om din statul ăsta. Dar poate bunicul a uitat de tatăl lui, închis la Aiud pentru că a zis că “dacă vin comuniştii vom mânca la gamelă”. Străbunicul acela necunoscut pentru mine, care m-a ţinut în braţe doi ani, până când a murit, a fost trimis în închisoare de alţi bunici. Bunici cu sufletul rece ca mâzga de pe jos din acea închisoare. 

Unde sunt bătrânii aceia? I-a ruginit oare atât de mult comunismul, ori i-a prins democraţia nepregătiţi? 

Vlad Epurescu - VIDEO Nepoţei la plimbare cu bunici bătăuşi, în numele libertăţii

Pişarea pe vot

În iunie, la alegerile europarlamentare, imaginea unei tinere cu mesajul ‘Mă piş pe el de vot’ a făcut înconjurul internetului. Alina Dumitriu nu era doar o inconştientă. Avea motive în spatele tricoului ei. Mai multe despre ele citiţi Cătălin Striblea pe blog. Dar haideţi să analizăm mesajul tricoului în contextul acestor zile. 

Dacă tu te pişi pe vot, oricine ai fi, atunci acel şut  în fund va continua să te urmărească tot ciclul electoral. Pentru că nu ai făcut nimic ca şutul în fund să nu existe. Pentru că nu ai făcut nimic să fii o forţă. Şi poţi fi o forţă doar ieşind în stradă, votând, susţinând România pe care o ai în minte. 

Dacă eu nu voi vota, îl voi lăsa pe bătrânul care aruncă picioare în fundurile femeilor să îmi aleagă guvernanţii. Şi poate opţiunea mea nu e cea mai bună, dar nu vreau opţiunea lui. Vreau să am o forţă egală cu el. Oricât de abstract poate suna un vot, un şut în fund îl face mai real.

Simţiţi furnicăturile pantofului acela din capătul unui picior artros, mânat doar de ură. Simţiţi şi apoi gândiţi-vă mai bine dacă voi vreţi să vă pişaţi pe vot când ei nu o fac. 

Reportaj de la „plimbarea pentru libertate“. Antena 3 vrea să câştige în stradă procesul pierdut de patron

De ce?

Sunt prea tânăr. Am 25 de ani şi pentru mine Mineriadele, Piaţa Universităţii 1990 reprezintă doar istorii aflate de pe internet, nu în familie.  

La 20 de ani de la Revoluţie, în faţa televizorului, tata plângea, cerându-şi scuze de la Corneliu Coposu. Pe ecran erau momentele de la moartea seniorului. De ce-şi cerea tata scuze? Pentru că la un moment dat a fost într-una din mulţimile care striga “Nu ne vindem ţara” şi “Tu nu ai mâncat salam cu soia”. Şi după 20 de ani, tata spunea, cu lacrimi în ochi: “Iartă-mă că nu am ştiut că ne vrei doar binele”. Tata nu a vrut să-şi vândă ţara. 

La Mineriada, tineri ca mine şi ca tine au încasat-o pe spate pentru că nu îl susţineau pe Iliescu. Tineri ca mine şi ca tine au încasat-o pentru că nu credeau în aceiaşi oameni ca mulţimea. Nu era vorba de idee, ci de oameni. 

Ion Raţiu spunea aşa: “Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine. Picăturile de sânge au curs din sufletele tinerilor şi celor bătuţi pentru opinie”. 

Ei bine, ne întrebam cu prietena mea azi cine sunt bătrânii aceştia. Poate nu sunt aceiaşi, poate sunt diferiţi, dar mintea le funcţionează la fel. La fel ca o doamnă dintr-un material PRO TV dedicat celor 20 de ani de democraţie: “Trebuie să asculte de FSN dacă FSN e la putere acum”. Ideea că învingătorul în democraţie funcţionează autonom de restul societăţii.

Dar bătrânii  aceştia funcţionează pe acelaşi principiu “dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră”. Cine sunt ei? Cei care ar fi dat probabil şi într-un student în 1990, cei care ar fi distrus viaţa unui copil pentru că e împotriva idolului lor politic. Sunt oameni pentru care a crede înseamnă a urma orbeşte. Poate sunt plătiţi. E şi mai trist, indiferent de resortul lor interior. 

Pentru ei, democraţia are singur capăt - puterea deţine totul. Cine nu este cu noi este împotriva noastră. Democraţia lor este, din păcate, o dictatură. Iar ei, ca şi tine, votează. În timp noi salutăm dreptul lor de a-şi spune părerea fără a fi bătuţi sau hărţuiţi, ei îţi vor da cu şutul în cur. Te vor sălta agresiv de pe scaunul din autobuz pentru că ai îndrăznit să stai acolo. Se vor împinge cu coatele pentru dreptul lor. 

Aşadar, nu te pişa pe vot, pentru că ei nu o vor face. Şutul ăla în fund trebuie returnat cu transformarea procentelor electorale în imaginea pe care o vrem pentru ţara asta. Să iasă şi bătrânii în stradă, să existe şi Antena 3, să fie şi infractorii la închisoare, dar să-şi poată spune toată lumea opinia. 

La final, v-am mai dat parcă piesa asta. Are un mesaj excelent.