Ipocrizia sau minciuna guvernează România şi Consiliul Uniunii Europene?

Viorica Dăncilă FOTO Inquam Photos/Octav Ganea

Aşa cum Meleşcanu spune lucruri trăznite, ceilalţi miniştri audiaţi zilele trecute în Parlamentul European arată ipocrizie, neştiinţă, prostie şi, cel mai grav, minciuni în faţa, practic, a unei lumi întregi. Deşi la discuţii au participat 7-8 europarlamentari, lucrările s-au transmis în direct, inclusiv pe net, aşa că oricine de pe mapamond a avut ocazia să urmărească cum România se mai face de râs încă o dată.

Prezenţa slabă a europarlamentarilor la discuţii arată lipsa de credibilitate a ţării care, timp de şase luni va prezida una din cele mai importante instituţii europene, Consiliul Uniunii Europene. Nu numai preşedintele României este implicat în această formă comună de organizare politică, dar şi miniştrii României, căci fiecare din ei este responsabil de un domeniu european înrudit cu cel pe care il administrează în România.

Una este să minţi, să manipulezi, să ai dublă măsură atunci când în România spui sau faci ceva în calitate de ministru şi alta este să faci aceste lucruri în context european. Prezenţa puţină a europarlamentarilor arată cât de mică credibilitate are România la ora actuală. Mai mult, europarlamentarii care au asistat la discuţii, au venit ca să întrebe, să critice sau să încerce să-i facă pe miniştrii români să înţeleagă că lucrurile merg într-o direcţie complet greşită şi, mai ales, că România se abate clar de la drumul european.

Orice om de bună credinţă ce a urmărit declaraţille lui Tudorel Toader a putut constata, cu tristeţe, sau cu jenă  ori mânie, cum se spun lucruri ipocrite sau chiar mincinoase. A spune că România respectă valorile europene este la o primă vedere ipocrizie. El crede că europarlamentarii nu ştiu ceea ce se petrece în justiţia din România, el crede că nimeni nu ştie că el nu are de gând să pună în practică recomandările rapoartelor Veneţia şi MCV. Şi dacă, în România, mulţi oameni nu ştiu asemenea detalii, şi nu-l trag la răspundere, ministrul Toader are impresia că lucrurile stau la fel în Parlamentul European.

Mai mult, a susţine că România apără statul de drept este nu numai ipocrizie, ci crasă minciună. În ultimii ani, şi mai ales sub conducerea lui Toader, justiţia a ajuns o mârţoagă la căruţa puterii, astfel încât stat de drept fără justiţie independentă este contradicţie în termeni.

Lucrul cel mai grav este însă pe cale să se petreacă. Chiar în aceste zile, ministrul Toader pregăteşte o ordonanţă prin care se vrea să se anuleze sentinţele emise de completele de la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) formate din cinci judecători. Motivul invocat: anterior, nu s-a asigurat ca toţi cei cinci judecători să fie traşi la sorţi (în unele cazuri, erau unu sau doi judecători ce nu erau traşi la sorţi). Acesta ar fi un motiv să se ceară acţiune în anulare, astfel încât întregul proces să se ia de la început.

Dincolo de faptul că este împotriva Constituţiei o asemenea procedură, actuala coaliţie de guvernare vrea să procedeze cu toate (subliniez: toate) cazurile respective, adică să procedeze retroactiv. Or, asta este împotriva nu numai a bunului simţ, dar şi împotriva oricăror principii de drept şi, în mod evident, împotriva Constituţiei. De exemplu, la art 147, cu privire la deciziile Curţii Constituţionale, se precizează că deciziile Curţii Constituţionale, după publicare în Monitorul Oficial, „au putere numai pentru viitor“.

Tudorel Toader şi actualul guvern cred că pot face justiţie într-o ţară europeană prin ordonanţe ale guvernului, dând astfel posibilitatea executivului să facă treaba instanţelor de judecată, şi asta nu s-ar observa în Uniunea Europeană. Or, în mod evident, o verigă nedemocratică din lanţul european va atrage după sine nedemocraţia Europei. Să ducem metafora mai departe şi să spunem că tăria oricărui lanţ este dată de tăria celei mai slabe zale din lanţ.

La ora actuală, România a revenit nu la triştii ani 90, ci la perioada stalinistă din anii 50, atunci când deciziile de vinovăţie sau nevinovăţie se luau de şefii de partid, nicidecum de instanţele de judecată. Dacă un şef puternic decidea că o persoană este vinovată, se dădea ordin, era închis şi bătut, i se fabricau probe iar apoi era trimis la închisoare sau era împuşcat. Dacă mai există cineva care să nu se sperie de aşa ceva, dacă numărul românilor ucişi sau trimişi la închisoare i se pare că ar fi  fost mic, este invitat să vadă cifrele oficiale din Rusia comunistă, adică acolo unde milioane de oameni au fost închişi, exilaţi sau ucişi printr-un simplu ordin spus sau scris venit de la Stalin şi alţi lideri comunişti.

Acesta e motivul pentru care europarlamentarii nu au participat la audieri, pentru care cei care au venit au criticat actualul guvern de la Bucueşti şi  mai ales motivul pentru care România este azi privită ca un serios pericol la adresa securităţii şi unităţii europene. A conduce treburile Europei de asemenea persoane ipocrite şi mincinoase este mai mult decât jenant, este umilitor şi jignitor pentru ţări cu democraţie consolidată şi cu economie puternică.