Sau, dacă este absolut necesar, doar parlamenul poate restrânge drepturi şi libertăţi fundamentale.

Care este soarta proiectului de lege trimis azi în parlament de către guvern

Nu există, până vineri, timpul necesar pentru parcurgerea tuturor paşilor prevăzuţi de procedurile parlamentare. Dacă în patru zile ar putea trece de parlament, dar fără dezbateri în comisii şi în plenul Camerelor parlamentului, mai sunt necesare 2 zile pentru sesizarea la CCR, apoi un timp pentru promulgare şi apariţie în MOf. Dacă va fi sesizată CCR, nu se ştie când va analiza dosarul şi lua decizia privind faptul că legea propusă pentru control este constituţională sau nu.

Pe 13 mai, CCR se va pronunţa şi referitor la Starea de Alertă, în urma sesizării Avocatului Poporului. Este foarte posibil ca OUG 21/2004, aprobată prin Legea 15/2005, să fie declarată neconstituţională, pentru că argumentele sesizării CCR sunt aceleaşi cu cele din sesizarea privind OUG 1/1999, care reglementa Starea de Urgenţă, şi care a fost deja declarată neconstituţională de CCR. Iată ce spune Avocatul Poporului în sesizarea adresată CCR:

„Avocatul Poporului consideră că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu respectă principiul previzibilităţii legii prin definirea defectuoasă a 'stării de alertă', care, neavând consacrare constituţională, presupune o circumstanţiere detaliată, la nivel infraconstituţional, a cazurilor în care se poate declara. În realitate, legea prevede doar că se pot lua de către organe administrative orice măsuri, deci inclusiv de restrângere a exerciţiului unor drepturi, deşi art. 53 din Constituţie prevede clar că acest lucru poate fi făcut numai prin lege. În lipsa prevederii unui termen pentru care se poate dispune starea de alertă, ba mai mult, reglementarea posibilităţii extinderii acestuia prin act administrativ, se ajunge în ipoteza în care restrângerea temporară a exercitării unor drepturi şi libertăţi fundamentale capătă caracterul unei îngrădiri permanente aducând astfel atingere însuşi dreptului, ceea ce este contrar art. 53 alin. (2) din Constituţie”.

În ce situaţie vom fi pe 15 mai

Foarte posibil ca proiectul de Lege propus azi de guvern să nu fi fost adoptat, posibil reclamat la CCR. În plus, OUG 21/2004 care reglementa Starea de Alertă să fie declarată neconstituţională.

În aceste condiţii, guvernul, CNSSU (Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă) nu vor avea nicio bază legală pentru instaurarea unor regulamente şi prevederi care presupun restrângerea unor drepturi şi libertăţi fundamentale. Ca guvernul să emită o altă OUG, prin care să restrângă drepturi şi libertăţi fundamentale, în ciuda ultimei decizii a CCR, este exclus. Ar însemna o sfidare la adresa CCR, care s-ar solda cu un conflict juridic de natură constituţională între parlament şi guvern. Şi cu acuze grave din partea opoziţiei ca guvernul este primul care încalcă Constituţia şi deciziile CCR.

Cine se face vinovat de situaţia creată?

Guvernul şi specialiştii săi în drept constituţional. Cum să nu ştii art 53 din Constituţie:

(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Soluţia corectă era colaborarea cu parlamentul, înaintea declarării stării de Urgenţă, sau măcar acum două săptămâni, când se luase decizia declarării Stării de Alertă, consecutivă Stării de Urgenţă.

Nici specialiştii în drept constituţional de la Cotroceni n-au ştiut nimic? Ar trebui să aflăm cauza acestor sincope, dincolo de ura viscerală cu care guvernul şi preşedintele tratează parlamentul şi CCR.

Concluzie

Este posibil că începând cu sâmbătă 16 martie să nu mai avem în vigoare niciun act legal sau administrativ care să reglementeze situaţia legată de pandemie. Ordonanţele militare expiră vineri noaptea, guvernul nu va da altă OUG în dezacord cu CCR, legea propusă azi nu va fi publicată în MOf până sâmbătă, aşa că nu va mai exista nicio restricţie legală şi sancţionabila cu amendă.

Vom avea recomandări din partea ministerului de Interne, a INSP (Institutul Naţional de Sănătate Publică), dar fără posibilitatea de control şi sancţionare a celor care nu respectă „indicaţiile”. Asta am vrut, asta avem!