Victimele“ acţiunilor DNA din era Kovesi au desfăcut şampania. Festivalul penalilor s-a dezlănţuit, unii uitând motivele întemeiate din spatele condamnărilor lor. Lanţul frustrărilor s-a rupt şi valuri întregi de satisfacţie s-au revărsat pe toate canalele media. „Bun venit în clubul penalilor“ i-a urat Elena Udrea tocmai din însorita Costa Rica fostei sale colege de pe frontul de luptă împotriva corupţiei. Şi demonilor le-a plăcut.

Abuz, crimă, răzbunare, nedreptate au strigat ca într-un cor, al cărui dirijor rămâne încă necunoscut, toţi susţinătorii Laurei Kovesi. Blocarea parcursului către şefia Parchetului European i-a înfuriat pe toţi cei care susţin independenţa justiţiei şi lupta anticorupţie din România. O luptă nesfârşită de peste 14 ani care, pe alocuri, a mai făcut şi victime colaterale sau a dat naştere unor monştrii care au „paradit“ destine fără nicio remuşcare. Dar scopul va scuza întotdeauna mijloacele. O parte a liderilor politici au condamnat cu mult patos anchetarea şefei DNA. „Ar trebui de urgenţă declanşată o investigaţie să afle toată lumea CINE face asta. LA COMANDA CUI???“ – scria pe pagina de Facebook Raluca Turcan, o fruntaşă liberală. Şi demonilor le-a plăcut din nou.

Considerată „îngerul păzitor al dreptăţii“ de către o parte a clasei politice şi de către toţi cei care au participat la numeroasele proteste îndreptate împotriva încercărilor de subminare a justiţiei de către actuala putere sau „maleficul creier din spatele abuzurilor“ de către toţi cei care au simţit pe pielea lor metalul rece al cătuşelor în celebrul spectacol al arestărilor care au generat seară de seară breaking news-uri, Kovesi dovedeşte reale aptitudini de actor politic capabil să impună şi să seteze agenda media zile întregi, capacitate pe care foarte puţini politicieni sunt capabili să o dezvolte. 

Săptămâna Kovesi“ a generat numeroase implicaţii electorale în jocul prezidenţialelor, cei mai afectaţi de punerea în lumina reflectoarelor mediatice a fostei şefe a DNA fiind de departe jucătorii politici de pe eşicherul de dreapta al scenei politice, unde bătălia pentru acapararea segmentului electoral justiţiar este în plină desfăşurare.

Isteria“ Kovesi care a dominat în totalitate agenda media l-a amuţit pe tăcutul Iohannis. Locatarul de la Cotroceni a avut astfel ocazia să asiste la o reală ofensivă electorală a posibilei sale contracandidate la prezidenţiale. Schimbările operate de guvernul Dăncilă în numele eradicării abuzurilor, numeroasele OUG-uri de modificare a legislaţiei penale, unele cu dedicaţie evidentă pentru şeful PSD, vor seta şi anul acesta justiţia drept una dintre principalele teme care vor domina campania prezidenţială. Dacă într-o campanie electorală seacă, mecanică, Iohannis ar putea fi câştigătorul detaşat al competiţiei, într-un joc al emoţiilor, al umbrelor şi al luminilor, al fricilor şi al speranţelor, actualul preşedinte este din start un pierzător.

Din punct de vedere electoral, în „criza Kovesi“, PNL-ul s-a văzut strivit între muţenia lui Iohannis pe acest subiect şi zelul unora dintre liderii săi, rămaşi cu aceleaşi reflexe retorice din „epoca Udrea – Kill Bill“.

Nici Dacian Cioloş, un alt pretendent la fotoliul de la Cotroceni, nu s-a simţit mai bine din punct de vedere al imaginii în „săptămâna Kovesi“. Având un profil electoral destul de asemănător cu cel al lui Klaus Iohannis, Cioloş reuşeşte de cele mai multe ori să fie doar o copie în miniatură a actualului preşedinte al României. Prin susţinerea fără rezerve a candidaturii Laurei Codruţa Kovesi la şefia Parchetului European, Cioloş a reuşit totuşi să se distanţeze şi să puncteze electoral în rândul susţinătorilor acesteia. Cu toate acestea, în primele ore ale declanşării scandalului audierii la Parchetul General a fostei şefe a DNA, Dan Barna nu a ezitat să-i arate lui Cioloş pisica susţinerii lui Kovesi la prezidenţiale din partea USR, ceea ce arată că apele în Alianţa USR+PLUS nu sunt tocmai limpezi. O declaraţie nuanţată ceva mai târziu de şeful USR, însă Cioloş a priceput mesajul.

*

Criza Kovesi“ a demonstrat din nou cât de adânci sunt faliile din societatea românească, cât de profunde sunt rănile provocate de excesul de putere, cât de dăunător poate fi abuzul săvârşit în numele unor idealuri înalte şi cât de acerbă este în continuare lupta pentru controlul justiţiei. Furia, ura, ţipetele, isteria, răzbunarea, dezbinarea  sunt „raiul“ demonilor. Iar demonii au ieşit acum la suprafaţă.