Cu toate acestea, sunt mai mult ca sigur că atât dl. Dragnea cât şi PSD ar fi vrut să facă din aşteptatul succes al consultării populare o floare numai bună de atârnat la butonieră. Au fost tot felul de indicii, de la declaraţiile din ţară, de dinainte de Referendum, ale d-nei Viorica Vasilica Dăncilă, care, pe lângă funcţia de premier, o mai deţine şi pe aceea de preşedinte executiv al PSD (vai, săraca!), până la cele post-referendum, care mai de care mai nervoase, mai nevricoase dar şi mai iresponsabile ale unor inşi de calitatea intelectuală şi umană dubioasă a unui Codrin Ştefănescu sau Şerban Nicolae, că PSD îşi punea mari speranţe în reuşita Referendumului.

Boicotarea lui de o consistentă parte a populaţiei a fost neaşteptată, iar dl. Dragnea a avut nevoie de două-trei zile înainte de a-şi veni în fire şi a ieşi în spaţiul public. Nu, nu cu o declaraţie de bun simţ, dl. Dragnea este defectiv de această calitate, ci negând asocierea dintre PSD şi Referendum, susţinând sus şi tare că nu ar fi vorba despre un eşec al PSD, dar şi făcând două sau trei afirmaţii care ar trebui să ne pună cum nu se poate mai serios pe gânduri. Văd în ele intenţia PSD de a-şi manifesta încă şi mai apăsat tendinţele autoritariste. Iată, dl. Liviu Nicolae Dragnea ar dori să nu mai existe un prag de prezentare a cărui realizare să condiţioneze validarea unei consultări populare, dar şi introducerea obligativităţii prezentării la vot.

Chiar şi în cele două zile de tăcere, umbra lui Dragnea nu a fost total absentă din spaţiul public. Nici în această privinţă nu cred că dl. Guşă ar avea dreptate. Dragnea a recurs la tertipul delegării competenţelor sale sluguţei de serviciu Florin Iordache (omul şi-a probat cu vârf şi îndesat supunerea totală încă din seara de sfârşit de ianuarie a anului 2017, atunci când a anunţat emiterea buclucaşei Ordonanţe 13), trasându-i acestuia sarcina precisă de a sesiza Curtea Constituţională cu privire la noi şi noi conflicte inventate. În plus, Dragnea nu se lasă şi vrea să înfrunte şi să înfrângă ÎCCJ în aşa fel încât să aibă un complet de judecată favorabil în recursul procesului privind angajările fictive de la Consiliul Judeţean Teleorman. Tot din ordinul lui Dragnea, guvernul pregăteşte o masivă operaţie care, în caz de reuşită, ar bulversa complet justiţia română. E vorba despre anularea a sute de verdicte date şi în urma unor probe obţinute cu ajutorul SRI.

Prin tot ceea ce a întreprins în primele cinci zile de după Referendum, cu mână proprie sau prin interpuşi, dl. Liviu Nicolae Dragnea nu făcut decât să confirme că este fidel principiului său simplu ca bună ziua: „Nu vreau să plec ca prostul din această viaţă şi din această funcţie“.

Acţionează însă oare dl. Dragnea ca un om deştept? Întreprinde oare el acţiuni care, pe termen lung, să îi întărească credibilitatea şi poziţia în partid? Nici vorbă! Dragnea este, mai exact, a devenit omul momentului. Dragnea de acum nu mai are nimic în comun cu strategul căruia i se datorează, în bună parte, rezultatele aproape incredibile obţinute de PSD la alegerile din decembrie 2016. Dragnea nu se mai gândeşte decât la propria salvare. A pierdut din mână partidul, iar acesta este în plină disoluţie. Nici urmă de unitatea de monolit, o aspiraţie pe care PSD a moştenit-o din arsenalul ideologic al PCR. Înregistrările care fac, în ultimele zile, deliciul presei, înregistrări în care pretinsul „rebel“ Adrian Ţuţuianu spune ce crede despre miniştrii Dănuţ Andruşca şi Lia Olguţa Vasilescu, dar şi despre amicul acesteia, Claudiu Manda, şi edictează că PSD s-ar fi comportat de parcă ar fi „un partid de maimuţe“ (si non e vero, e ben trovato!) arată în cel mai limpede mod cu putinţă acest lucru.

Comentariu apărut concomitent pe blogurile adevărul.ro şi pe site-ul contributors.ro