1. Aflăm din primele rânduri că Dacian Cioloş pleacă din USR mânat de „puterea de a rămâne cinstiţi cu noi înşine”. Să ne reamintim contextul: înainte de alegerile europarlamentare din 2019, PLUS nu exista. Au primit locuri (eligibile) în urma proiectatei fuziuni cu USR. Dacă în USR au fost alegeri (competiţie internă) pentru lista candidaţilor, cei de la Plus au fost puşi de pixul lui Dacian Cioloş.

Se va spune că o competiţie democratică, oricât de mult ne-am strădui să fie obiectivă, nu are o precizie matematică; democraţia este imperfectă. De acord cu obiecţia, dar trebuie reamintit că democraţia este imperfectă, dar este cea mai puţin imperfectă formă de organizare politică. Candidaţii nu sunt cei mai merituoşi, unii nu ştiu să vorbească, alţii au teamă de a vorbi în public etc, dar cu toate aceste limite ale democraţiei, avantajele faţă de alte sisteme sunt evidente.

2. Dacian Cioloş susţine în comunicat că este trist că pleacă – o afirmaţie fie neadevărată, fie ipocrită. Să reamintim şi aici contextul. În aprilie 2021 USR si PLUS au încheiat fuziunea; au avut loc alegeri pentru funcţiile de conducere, la nivel local, mai întâi, şi naţional. Procesul a culminat cu pregătirea Congresului, ce a validat rezultatul voltului (universal) pentru preşedinte. Cu câteva voturi în plus, Dacian Cioloş a câştigat în faţa lui Dan Barna. Preşedinţia a durat între octombrie 2021 şi februarie 2022.

Tristeţea nu este dată de plecare, ci de faptul că nu a reuşit să obţină complet controlul USR. Faptul că Biroul Naţional nu a putut să fie controlat de preşedinte, îl face pe Cioloş să forţeze adoptarea unui document astfel că el a anunţat că, dacă nu va trece prin BN, va demisiona. Au urmat negocieri; BN a  aprobat 80 la sută din propunerile preşedintelui. Cu toate acestea, Dacian Cioloş a ales să demisioneze de la conducere.

Să subliniez puternic acest aspect pentru cititorii noştri: faptul că preşedintele în funcţie nu este de acord cu principiul majorităţii (14 membri BN - din cei 25 - au fost aleşi pe lista echipei Barna) arată cât este de neaderent Dacian Cioloş faţă de regula de bază a statului de drept – respectarea legii şi în speţă a democraţiei – principiul majorităţii.

3. Dacian Cioloş spune că nu a „găsit înţelegere”. Cu alte cuvinte, ca să obţină controlul absolut al partidului, nu a găsit acea majoritate în BN, în alte organisme si organe interne care să ii permită controlul. Aşa se face că zi de zi, ceas de ceas, o serie de persoane grupate sub stindardul opoziţiei interne, au dus un război de gherilă cu tot ce se petrece în USR. O mare parte din aceste persoane, dacă au avut vizibilitate (parlamentari, europarlamentari, consilieri) au avut ieşiri publice în care au susţinut manipulări, jumătăţi de adevăr, minciuni, insulte şi calomnii la adresa altor membri. Marea majoritate a acestor ieşiri publice au însemnat încălcarea Statutului USR.

Alt argument: faptul că din sutele de încălcări de Statut au fost sancţionate sub 25 de persoane arată nu uriaşul „val de excluderi„ - cum au susţinut cei deghizaţi în democraţi, ci demonstrează tocmai toleranţa, respectul pentru altă opinie şi democraţia. Mă îndoiesc că la vreun  alt partid din România există un asemenea spirit ce preţuieşte libera opinie, curajul de a susţine o idee în care crezi.

Înclin să cred că aici este unul din motivele eşecului lui Cioloş: nu a înţeles şi nu a acceptat spiritul democratic al USR; oameni tineri, majoritatea cu educaţie înaltă şi venituri peste medie, sunt profund angajaţi faţă de valorile şi principiile statului de drept şi în genere faţă de sistemul democratic. Fie că sunt, unii, de stânga, fie, că sunt alţii, libertarieni, fie că sunt progresişti etc., spiritul democratic este prezent la toţi.

Din păcate, Cioloş şi cei din jurul lui au practicat, şi sunt convins, că vor continua să practice, ipocrizia proprie unor partide vechi (PSD, PNL) ce una spus în spaţiul public şi alta fac în propria curte. Nici Moise Guran, Andrei Caramitru sau Valeriu Nicolae nu au avut răbdare să facă o cursă de maraton. Nici ei nu au înţeles că politica este nu un sprint, o cursă de viteză în a-ţi impune ideile, ci înseamnă muncă asiduă, tenace, zi de zi cu mentalităţi învechite, deprinderi şi obiceiuri moştenite, unele din ele, încă de pe vremea epocii comuniste.

4. Deşi afirmă că negocierile sunt soluţia pentru a rezolva conflictele, Dacian Cioloş susţine că a plecat pentru că a „înţeles că şansele de a reforma un partid de care societatea are nevoie sunt inexistente”. Cu alte cuvinte, dorind controlul de tip total, absolut, şi neavând şanse nici cu liderii (parlamentari, europarlamentari etc) nici cu baza partidului, Dacian Cioloş şi-a luat jucăriile şi a plecat să întemeieze acel partid în care va face absolut tot ce doreşte.

5. Despre conducerea USR, adică despre colegii care i-au asigurat o pâine de mâncat (dacă cineva nu ştie ce venituri are un europarlamentar, îi voi reaminti că sunt în jur de 10 000 euro pe lună), Dacian Cioloş susţine că sunt răzbunători, revanşarzi şi au băgat frica în membrii USR. Cu alte cuvinte, faptul că Drulă sau Barna sunt democraţi convinşi înseamnă că ei se răzbună pe opoziţia internă (pe minoritate) şi că îi susţin pe membri să fie democraţi cu forţa. Hilaritatea acestui argument este absolută.

6. Cel mai clar argument legat de ipocrizia lui Cioloş et co este dată de faptul că ei au ştiut că vor pleca încă de acum un an. Nu au plătit cotizaţiile (subliniez: deşi europarlamentarii au mii de euro pe lună, nu au dorit să plătească cotizaţia pentru USR) încă din mai 2021 (trei europarlamentari) sau septembrie-octombrie 2021 (Ciolos şi alt europarlamentar) în condiţiile în care ei ar fi trebuit să fie suspendaţi pentru neplată, după şase luni, şi desigur excluşi din funcţiile de conducere deţinute. Faptul că au încălcat Statutul cu bună ştiinţă arată că, de fapt, Dacian Cioloş şi cei din jurul lui sunt pseudo-democraţi. Sunt adepţii controlului total, al dispreţului pentru norme şi legi, cu alte cuvinte sunt orice mai puţin democraţi. Este, să recunoaştem, o concluzie tristă, dezamăgitoare.

Partea pozitivă a poveştii este interesantă: USR va fi întărit după plecarea acestui grup, iar societatea română va câştiga deoarece noul partid politic se va poziţiona de partea PSD si PNL. Deci, drumul USR pe culoarul pe care aleargă spre modernizarea şi europenizarea României este de acum înainte mult mai evident.