Discuţiile nesfârşite din reţelele de socializare spun că sănătatea oamenilor este mai importantă, nu Constituţia. Exista posibilitatea ca premierul Orban să împace şi Constituţia şi sănătatea. N-a ştiut, n-a vrut, din motive de orgolii exagerate, vom afla cândva. Cert este că ne putem confrunta cu o nouă creştere necontrolată a infectărilor cu coronavirus, cu consecinţe dezastruoase pentru economie şi viaţa cetăţenilor.

În ce constă vina premierului Orban

Ştia din art 53 din Constituţie că doar parlamentul poate restrânge drepturi şi libertăţi fundamentale. A decis ca şi guvernul, miniştrii, pot face acelaşi lucru. A văzut, la instalarea stării de alertă, că a greşit. Şi că dacă apela la parlament, aşa cum face şi astăzi, în două zile ar fi avut legea care-i permitea aceste restricţii. N-a înţeles ce a greşit atunci, când ţara a stat 5 zile fără restricţii, şi acum a repetat greşeala. A considerat că legea care gestiona starea de alertă, pentru o perioadă strict delimitată, poate fi aplicată şi la prelungirea ei, odată, de două ori, de câte ori doreşte. Trebuia să întrebe juriştii, pe ministrul de Justiţie, dacă o lege dată pentru o perioadă strict delimitată poate fi extinsă dincolo de această dată.

Constituţia prevede situaţii excepţionale de genul acesta, când a stabilit în ce condiţii se poate instala starea de urgenţă, şi de asediu. Dar să încalci Constituţia când eşti în stare de alertă, neprevăzută de Constituţie, este inadmisibil.

Procedura  corectă şi normală ar fi fost convocarea la Cotroceni a şefilor partidelor parlamentare şi a guvernului, şi adoptarea împreună a căilor şi metodelor de oprire a efecetelor nefaste ale pandemiei. Iar premierul Orban să meargă în parlament şi să obţină, aşa cum s-a şi întâmplat, deşi cu întârziere la instalarea stării de alertă, legea pe care a propus-o parlamentului.

Ce spune CCR

În motivarea la decizia 458/2020, CCR spune:

”Curtea recunoaşte că, în situaţii excepţionale, aşa cum este cea determinată de răspândirea infecţiei cu virusul COVID-19, instituirea unor măsuri energice, prompte şi adecvate gravităţii situaţiei reprezintă, în realitate, un răspuns al autorităţilor la obligaţia prevăzută în art. 34 alin. (2) din Constituţie, potrivit căreia ’Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice”.

„De asemenea, Curtea reţine că atât internarea obligatorie în vederea prevenirii răspândirii unor boli transmisibile, cât şi măsura carantinei sunt restrângeri aduse exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale ce pot fi justificate în condiţiile în care raţiuni ce ţin de necesitatea asigurării siguranţei şi sănătăţii publice le impun”.

„Autorităţile naţionale – în mod special administraţia centrală şi locală – sunt cele mai în măsură să identifice şi să stabilească acel set de acţiuni necesare intervenţiei adecvate fiecărei etape de evoluţie a pandemiei, însă măsurile dispuse nu se pot întemeia decât pe un cadru legal primar, care se subordonează prevederilor constituţionale şi internaţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Având în vedere că situaţia de criză generată de o pandemie reprezintă premisa inevitabilă a unor astfel de restrângeri, legislaţia naţională trebuie însoţită de garanţii clare şi eficiente împotriva oricăror abuzuri sau acţiuni discreţionare ori ilegale”.

Concluzia este că CCR nu se opune restrângerii unor drepturi şi libertăţi fundamentale, dar nu adoptate de fitecine, discreţionar, de către persoane nealese prin vot popular.

Ce consecinţe ar avea o explozie a numărului de infectări cu coronavirus

Reinstaurarea stării de urgenţă. La un număr foarte mare de infectări zilnice, peste o mie, preşedintele ar putea reinstaura starea de urgenţă, iar ţara să fie condusă prin Ordonanţe militare. Am trăit experienţa aceasta. Ştim ce înseamnă. Efectul dramatic ar fi reîngheţarea economiei, şomajul, disponibilizări, scăderea nivelului de trai. Ar mai avea guvernul banii necesari pentru plata, parţială măcar, a şomajului tehnic? Nu cred, după deficitul uriaş deja existent. Va avea de unde să plătească pensii şi salarii bugetare, după reîngheţarea economiei? Puţin probabil. Toate acestea trebuiau gândite înainte de adoptarea unor măsuri neconstituţionale.

Blocarea începerii anului şcolar viitor. O consecinţă extrem de gravă. Învăţământul online s-a dovedit un fiasco, pentru că nimeni nu ştie câţi profesori au iniţiat acest tip de învăţământ, câţi elevi au participat şi cu ce rezultate. Fără astfel de parametrii controlabili, mai ales fără evaluarea rezultatelor acestui tip de învăţământ, ne furăm singuri căciula. De câştigat câştiga doar profesorii, care stau acasă pe salarii întregi şi nimeni nu ştie dacă îşi merită salariile.

Statele din UE nu vor mai primi români pe teritoriul lor. Fie că este vorba de afaceri, de studenţi plecaţi la studii în străinătate, de legături culturale sau ştiinţifice, ţara noastră va fi izolată, pur şi simplu. Vedem că alte ţări, Ungaria, Cehia, Bulgaria nu se confruntă cu creşterea abruptă a numărului de infectări de la noi.

Obligaţii de a nu părăsi locuinţele, de a se închide magazinele, de a nu călători. Ne amintim cu groază ce restricţii am avut în perioada stării de urgenţă. Preşedintele Iohannis n-a mai prelungit-o, după două luni. Cum vor accepta cetăţenii care stau la bloc, să rămână închişi în casă, acum vara? Se vor bate cu forţele de ordine? Se sperie gândul la o astfel de ipoteză.

Sunt multe alte consecinţe ce nu pot fi anticipate acum. Toate acestea puteau fi evitate dacă premierul Orban mergea în timp util la parlament, prezenta situaţia şi proiectul de lege prin care cerea restricţii ale unor drepturi şi libertăţi fundamentale. N-a făcut-o, va deconta la un moment dat aceste gafe de nepermis într-o asemenea funcţie.