Odata cu ivirea zorilor modernitatii avea sa apara pe blazonul Casei Regale conducatoare motto-ul "Nihil sine Deo" care  reprezenta o garantie de netagaduit a colaborarii dintre politic si religios. Monarhul , considerat "unsul " lui Dumnezeu,  primea Sfantul Mir de la inaltii clerici ortodoxi. 

Cu exceptia unei perioade din istoria Ardealului caracterizata de tensiuni interconfesionale  dramatice, religia a stat la aceeasi masa cu politicul.  De la Burebista la  Stefan cel Mare, de la Constantin Brancoveanu la Regele Mihai, liderii nostri din toate vremurile l-au implicat pe Dumnezeu in carmuirea tarii.

Un relativ divort s-a produs in perioada comunista, cand perceptele ideologice nu cadrau cu religia, definita de Marx opiumul popoarelor si instrumentul exploatatorilor.  Numai ca la noi, de exemplu, Gheorghe Gheorgiu-Dej avea sa-l numeasca patriarh pe Justinian Marina, prietenul sau din copilarie. 

Biserica nu s-a avantat intr-un martiraj politic ca-n alte parti, a preferat un joc echilibrat in spiritul versetului biblic: "Dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu!" 

Dupa Revolutie, odata depasita timiditatea fostilor activisti de partid in frunte cu Ion Iliescu (care nici nu stiau cum se face cruce cu mana) s-a declansat o adevarata "furie" mistica. Politicienii, ipocriti sau nu, au vrut sa-l recucereasca pe Dumnezeu, ca prin El sa aiba mai usor acces la voturile romanilor. N-au ratat nicio sarbatoare, niciun pelerinaj, niciun sfant, au construit biserici pe peretii carora ii gasim pe unii dintre ei pictati in calitate de ctitori. Altii au mers   cu Dumnezeu inainte, chiar si la furat! 

Institutional, Biserica a incercat din nou sa pastreze un echilibru politic, dar accidente si excese de zel s-au petrecut si se petrec si astazi.

Implicarea lui Dumnezeu in campania electorala poate constitui oricand subiectul unei teze de doctorat. Un episod aparte il reprezinta confruntarea dintre Ion Iliescu si Emil Constantinescu din 1996, cand acesta din urma i-a adresat celebra intrebare indelung studiata: "Credeti in Dumnezeu?"

Dar sa lasam istoria, caci intrebarea presanta este cu cine va vota Dumnezeu duminica 16 noiembrie 2014? Il va prefera pe Victor Ponta, un roman majoritar ortodox, care se declara familist si bun crestin si care a folosit din plin simbolurile religioase in campanie? Sau Il va alege pe Klaus Johannis, un  minoritar care nu pare prea dus la biserica, dar care se ghideaza dupa deviza "FAPTE, NU VORBE!" ? Va inclina Dumnezeu balanta catre Ponta care vrea pace si unire intre romani si judecata mai degraba  in Ceruri, nu pe pamant? Sau va merge pe mana lui Klaus Johannis, un neamt cu principii protestante, care vorba sociologului Max Weber, se impaca cel mai bine cu munca si cu capitalismul adevarat? 

Dumnezeu stie cel mai bine,  dar Dumnezeu nu voteaza. Oamenii au liberul arbitru sa-si aleaga viitorul, dupa propria judecata. Asadar, mergeti la vot, caci Dumnezeu iti da, dar in traista nu-ti pune!