Să notăm că în Constituţia României, la art. 8 se menţionează că pluripartitismul este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale. Este o condiţie pentru că numai prin dialogul şi conlucrarea  dintre mai multe partide politice se pot găsi acele politici economice, financiare, sociale etc  care să asigure bunul mers al societăţii. Pluripartitismul este totodată o garanţie a democraţiei în sensul că se exclude posibilitatea ca un singur partid să aibă acces la toate mecanismele şi instituţiile legislative şi executive.

Prilejul acestor reflecţii (amare) îl constituie decizia Biroului Electoral Central (BEC) de a respinge înscrierea Alianţei 2020 USR-PLUS pentru a participa la alegerile pentru Parlamentul European din 26 mai 2019. Să spunem, pentru cine nu cunoaşte contextul, că documentaţia depusă a respectat toate prevederile legale în vigoare. Respingerea se bazează pe faptul că preşedinţii aleşi ai celor două formaţiuni politice, Dan Barna şi Dacian Cioloş, nu ar figura în Registrul partidelor politice (în cazul USR, acolo figurează fostul preşedinte Nicuşor Dan).

Ce se observă de aici? Orice om raţional, chiar şi fără studii juridice, vede cum legile au fost interpretate exact ca să nu fie admisă înscrierea. Pe nicăieri nu se face vorbire (nici în Constituţie, nici în Legea 33/2007, nici în hotărâri sau ordonanţe – a se vedea lista completă pe pagina web a BEC) ca dosarul de admitere să prezinte vreo dovadă cu privire la prezenţa preşedinţilor formaţiunilor în Registrul partidelor politice.

Mai mult, motivaţia respingerii este nu numai lipsită de temei, dar şi complet absurdă în condiţiiile în care documentaţia a fost semnată nu de către preşedinţii partidelor, ci de persoane împuternicite de către forurile de conducere ale celor două formaţiuni politice.

Acest joc periculos cu focul al coaliţiei PSD-ALDE-UDMR poate marca nu numai începutul sfârşitului democraţiei, dar şi consfinţirea unui regim oligarhic ce va încerca să îndepărteze definitiv România de orice legătură cu Uniunea Europeană, cu democraţia, cu valorile şi principiile în care cred cetăţenii români şi europeni din secolul XXI.

A se respinge înscrierea pe aceste baze firave de interpretare lasă loc unei consecinţe extrem de neplăcute: BEC, se pare, vrea să susţină că Dan Barna şi Dacian Cioloş ar fi semnat în mod incorect, adică nu ar fi persoanele potrivite pentru a semna în numele formaţiunii proprii. Sau, ca să sublimez ideea, BEC (reluând o idee lansată de Liviu Dragnea) ar vrea să susţină că Dan Barna şi Dacian Cioloş nu cunosc legislaţia şi că ar fi făcut o ilegalitate prin semnarea documentaţiei depuse la BEC, câtă vreme, nu-i aşa, ei nu ar fi „adevăraţii“ lideri ai celor două partide.

Ajungem acum la Nicuşor Dan. El a propus aseară o aşa-zisă soluţie: ar putea să se deplaseze la BEC şi să semneze el documentele, astfel încât situaţia să se deblocheze. Pe lângă faptul că aşa ceva este o aiureală, suntem cu toţii puşi în penibila situaţie de a recunoaşte că el este de fapt, în continuare, preşedintele USR. Cu alte cuvinte, un membru ce a demisionat din USR (dar nu şi din Parlament(!)) îşi arogă funcţia de preşedinte al USR.

Acest joc periculos cu focul al coaliţiei PSD-ALDE-UDMR poate marca nu numai începutul sfârşitului democraţiei, dar şi consfinţirea unui regim oligarhic ce va încerca să îndepărteze definitiv România de orice legătură cu Uniunea Europeană, cu democraţia, cu valorile şi principiile în care cred cetăţenii români şi europeni din secolul XXI. Revenirea la democraţia partidului unic (sau oligarhii), proprie unor „democraţii“ din alte zone ale lumii va conduce la emigraţie masivă în următorii doi ani, la frustrare şi furie, la creşterea gradului de violenţă, la distrugerea iremediabilă a bazelor sistemului educaţional şi la alte consecinţe greu de calculat.

LE: Nicuşor Dan a făcut cerere de adeziune, astfel încât este, din nou, membru USR.