Sub acest aspect, efectul dezvăluirilor este nul. Cele două tabere sunt pe poziţii ireductibile, nu raţiunea şi nu argumentele îi strâng pe combatanţi pe câmpul de luptă. Este  o bătălie a urii şi a dorinţei de revanşă. Antibăsiştii consideră că a venit timpul lor după zece ani de ”tiranie” la Cotroceni. Băsiştii, puşi cu spatele la zid, reacţionează în condiţii disperate. Pentru ei sorţii s-au întors pe dos. Zece ani au avut prim-planul şi cele mai importante mijloace de a se face auziţi. Sfârşitul domniei lui Traian Băsescu a adus nori negri. Mulţi au dezertat, unii s-au retras scârbiţi, alţii s-au reorientat. Cu ani în urmă erau mulţi, acum au rămas doar cât să-i numeri pe degete, fie prea legaţi de fostul preşedinte, fie în imposibilitate să-şi găsească alt rost.

Dar schimbarea raportului de forţe s-a produs cu mult înainte ca proiectul cărţii Adrianei Săftoiu să prindă contur. Din 2010, popularitatea lui Traian Băsescu s-a prăbuşit dramatic. Preşedintele, care avea la momentul primei suspendări o cotă de popularitate de peste 70%, a ajuns să evolueze până la sfârşitul mandatului pe palierul 15-20% . Cartea Adrianei Săftoiu nu are cum să-l mai coboare pe Traian Băsescu în sondajele de opinie, este deja la nivelul la care orice ar face fostul preşedinte nu mai are de unde să scadă.

Volumul nu-i ajută pe liberali în tentativa lor de a se deveni prima forţă politică a ţării.  Cea ce se întâmplă în carte este din alt film faţă de realitatea politică a momentului.

Ceva contează, totuşi, cu adevărat. Ceva care îl enervează la culme pe Traian Băsescu. Imaginea sa de preşedinte, nu în ochii noştri, pentru că noi avem convingeri cimentate, ci în ochii celor care vor veni, cântăreşte enorm pentru fostul preşedinte. Evaluarea a zece ani din istoria României se va face cu atât mai mult cu cât va trece timpul şi pasiunile politice se vor mai domoli. Iar, în astfel de situaţii imaginea se construieşte pe documente, relatări din presă şi toate informaţiile conexe între care jurnalele protagoniştilor şi volumele de memorii sunt la mare căutare.

Aici, Adriana Săftoiu punctează decisiv. Cine va dori, peste ani, să analizeze epoca, va trebui să-i citească volumul. Nu poate face abstracţie de el pentru că Adriana Săftoiu a deţinut o funcţie cheie la Cotroceni şi a făcut parte din cercul zero al lui Traian Băsescu. Ignorarea unei asemenea surse înseamnă lipsă de profesionalism. Interpretarea faptelor descrise de Adiana Săftoiu este cu totul altceva, dar lectura este obligatorie. Bineînţeles, o analiză obiectivă trebuie să ţină seama toate izvoarele disponibile şi de credibilitatea lor, de contextul în care personajele politice s-au aflat şi de modul în care au ajuns să ia decizii.

Dar, pe moment, efectul cel mai important al publicării memoriilor Adrianei Săftoiu este direcţionarea discuţiei în zona aspectelor picante şi a facilului. Traian Băsescu are de dat răspunsuri în legătură cu lucruri mult mai importante pe care le-a făcut sau nu le-a făcut în timpul mandatelor sale la Palatul Cotroceni.