Nefiind jurist, îi rog pe cititorii mei care se pricep să mă ajute să completez lista ce urmează.

Auzim pe toate canalele media că deciziile CCR sunt general obligatorii. Dar pentru CCR nu sunt obligatorii? Să înţelegem că sunt obligatorii pentru muritorii de rând, nu şi pentru „dulăii” neamului din CCR şi parlament?

 Unul dintre judecătorii CCR, Petre Lăzăroiu, este în ilegalitate. El este în funcţie de 10 ani, în condiţiile în care în Constituţie scrie că mandatele sunt de 9 ani. Lăzăroiu a fost numit în funcţie în 2008 pe un rest de mandat şi reînvestit în 2010. CCR tocmai a decis în martie că judecătorii nu pot adăuga un mandat întreg la un rest de mandat şi că limita maximă este de 9 ani, aşa cum prevede legea fundamentală. Din luna martie, un judecător CCR funcţionează ilegal. În aceste condiţii, funcţionează legal Curtea? Dacă CCR funcţionează ilegal, cât de legală este ultima decizie privind revocarea şefei DNA? Aşteptăm explicaţiile de la CCR. În lipsa acestora, tragem concluzia că funcţionează ilegal. Şi nu este vorba aici de faptul că deciziile CCR nu se aplică retroactiv. Ci de recunoaşterea chiar de către CCR că se încalcă Constituţia.

Dorneanu este incompatibil să participe la decizii privind corupţia. Generalul Petre Tobă, fost ministru de Interne, este ginerele său, fiind căsătorit cu fiica lui Dorneanu, Simona, ingineră la Raiffeisen Bank! Preşedintele Iohannis a dat avizul ca Tobă să fie pus sub acuzare de DNA în dosarul deturnării de fonduri de la Departamentului de Informaţii şi Protecţie Internă (DIPI). În aceste condiţii, mai este Dorneanu calificat să se pronunţe în cazuri privind lupta anticorupţie, cum este şi ultima decizie privind revocarea dnei Kovesi? Ce face Dorneanu, îşi apără ginerele, la rugăminţile fiicei? Aştept ca juriştii pricepuţi să-l dea în judecată pe Dorneanu pentru că instanţa să constate că se află în stare de incompatibilitate când se pronunţe în speţe privind corupţia.

CCR îşi depăşeşte constant atribuţiile, comiţând abateri de la Legea de funcţionare. Iată ce spune art 2 din Legea 47/ 1992, lege care reglementează funcţionarea CCR: „(3) Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”. Ce face CCR în realitate?

CCR se pronunţă pe speţe care ţin de Codul manierelor elegante. În decizia privind absenţa dnei Kovesi de la audierea în Comisia parlamentară se spune: „Este firesc ca persoana citată să se prezinte şi să răspundă solicitărilor comisiei”. Ce este firesc şi ce nu este firesc nu intră în atribuţiile CCR. Se face de râs dacă dă indicaţii cetăţenilor cum este firesc să procedeze.

CCR vrea să cenzureze hotărârile judecătoreşti. Iarăşi o chestiune de şcoală elementară, nu de judecători ai CCR. Într-o recentă motivare a unei decizii de admitere a neconstituţionalităţii unui act normativ, citim stupefiaţi: „Astfel, controlul de constituţionalitate a hotărârilor judecătoreşti, pe calea plângerii de neconstituţionalitate, nu este încă normativizat. Prin urmare, Curtea reţine că exercitarea unui control de constituţionalitate asupra hotărârilor judecătoreşti implică o verificare a conformităţii acestora cu Constituţia, control care poate fi realizat numai de Curtea Constituţională, nu şi de instanţele judecătoreşti, iar decizia instanţei constituţionale astfel pronunţată poate constitui motiv de revizuire a hotărârii judecătoreşti anulate pe motive de neconstituţionalitate”.

Deciziile judecătoreşti nu pot fi constituţionale sau neconstituţionale. Pot doar să încalce legi existente. Pentru corectarea acestor abateri există căile de atac, chiar extraordinare, există Inspecţia Judiciară, CSM-ul. Aceste instituţii se ocupă de hotărârile judecătoreşti. Nu CCR, care nu are nicio atribuţie în acest sens. Iar dacă o hotărâre judecătorească se bazează pe o lege neconstituţională, CCR este sesizată asupra legii, nu asupra hotărârii. Ce se întâmplă ulterior cu acea hotărâre judecătorească nu mai e treaba CCR. Iar a dat CCR cu bâta-n baltă!

CCR verifică legalitatea unor acte normative. Cu ocazia OUG 13, CCR declara: „Pe de altă parte, sub aspectul controlului asupra legalităţii/constituţionalităţii ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului (atât sub aspectul procedurii de adoptare, cât şi al conţinutului normativ), singura autoritate abilitată să efectueze această verificare este Curtea Constituţională, nicio altă instituţie publică neavând competenţa materială în acest domeniu.” CCR nu verifică „legalitatea”, pentru asta avem instanţe, parchete, ICCJ, verifică doar constituţionalitatea legilor. Atât şi nimic mai mult. Nu intră în atribuţiile CCR verificarea legalităţii, ci doar verificarea constituţionalităţii, cum se şi spune în art 2 din legea 47/1992 : Art.2. - (1) Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului. E altceva, nu verificarea legalităţii. Şi pentru nejuristi e clar ca lumina zilei. Să nu priceapă Dorneanu că verificare constituţionalităţii nu este acelaşi lucru cu verificarea legalităţii? Posibil să le confunde!

CCR dă indicaţii parlamentului în activitatea de legiferare. Pentru că-i consideră proşti pe juriştii din parlament, CCR le spune ce anume să scrie în lege. Iată un exemplu din multele posibile, apropos de pragul valoric de la abuzul în serviciu: „legiuitorul are obligaţia de a reglementa pragul valoric al pagubei şi intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu”. Unde scrie în legea de funcţionare atribuţia CCR de a da indicaţii parlamentului? Cum bine spunea Augustin Zegrean, fostul preşedinte al CCR, CCR are doar gumă, nu şi creion. Adică spune ce legi sunt neconstituţionale, explică de ce, iar legiuitorul e obligat să pună legea în acord cu observaţiile CCR. Cum îl duce capul. Dacă greşeşte, legea se întoarce iarăşi la CCR.

Există o listă lungă de astfel de excese ale CCR, care nu respectă legea să de funcţionare. Rămâne întrebarea fundamentală: dacă judecătorii CCR greşesc, pe ei cine-i trage la răspundere? Nimeni! De aceea îşi şi permit să sară peste atribuţiile stabilite de lege şi să se bage în toate cele. Mă aştept ca jurişti pricepuţi să dea în judecată CCR şi pentru aceste imixtiuni în competenţele altor instituţii. Cine constată conflicte juridice de natură constituţională între CCR şi alte instituţii?

CCR încălca cu dezinvoltură legile ţării. Se crede deasupra legilor ţării. S-a încheiat un recent proces la Curtea de Apel Bucureşti, în care ziarista Ioana Ene Dogioiu împreună cu avocata Elenina Nicuţ au câştigat definitiv un proces împotriva CCR. Un proces provocat de îngrădirea accesului la informaţii de interes public, drept asigurat de Constituţie la art. 31. În tot cursul procesului, reprezentanta CCR a transmis judecătorilor că a fost instruită de însuşi şeful CCR, Valer Dorneanu, să susţină, nici mai mult nici mai puţin, că nici o instanţă din această ţară nu are dreptul să judece CCR, nici măcar în zona actelor administrative emise de această instituţie! Cu alte cuvinte, se consideră deasupra legilor şi Constituţiei. Şi cine spune asta, chiar cel obligat de lege să apere respectarea Constituţiei! Este posibil ca această obstrucţionare a accesului la informaţii de interes public să ascundă fapte penale? Vom vedea cum evoluează lucrurile. Asta ar mai lipsi, să aflăm că la CCR se petrec şi fapte penale! O altă speţă aflată pe rol se referă la atacarea în instanţă, de către avocata Elenina Nicuţ, a unei decizii administrative prin care preşedintele CCR, Valer Dorneanu, îşi arogă dreptul de a cenzura opiniile divergente ale unor judecători constituţionali şi de a interzice apariţia pe site-ul CCR a acestor opinii divergenţe. La prima instanţă, avocata Elenina Nicuţ a avut câştig de cauză, aşteptăm decizia definitivă şi irevocabilă. Un alt caz în care CCR încalcă legea pe care este chemată să o apere!

În următorul articol voi arăta cum parlamentul, guvernul şi chiar CCR nu respectă deciziile CCR, care sunt, nu-i aşa, general obligatorii. Doar preşedintele Iohannis este obligat să le respecte şi aplice!