Ca să compenseze, ministrul Justiţiei se bate cu ferocitate pe frontul DNA şi anti-Lazăr, dar asta nu are darul să-i liniştească pe liderii PSD care nu mai vor să fie duşi multă vreme cu preşul. Pentru pesedişti, nimic nu echivalează cu emiterea ordonanţei.

Poziţionat destul de bine în sondajele care îl dau de multă vreme ca un competitor cu şanse în faţa lui Klaus Iohannis, Călin Popescu-Tăriceanu a luat în serios varianta unei candidaturi unice a Coaliţiei la alegerile prezidenţiale, candidatură pe care urma să o întruchipeze chiar domnia sa. Avea şi câteva argumente în acest sens.

La PSD nu se contura un candidat credibil. Gabriela Firea, cotată pe vremuri ca un posibil prezidenţiabil din partea PSD, s-a răsculat împotriva lui Dragnea şi a fost scoasă din ecuaţie. Dar chiar dacă nu s-ar fi certat cu Dragnea, Firea nu ajungea să reprezinte PSD în alegerile prezidenţiale pentru că liderul partidului nu ar fi admis aşa ceva. Ca urmare, calea ar fi fost deschisă pentru Tăriceanu, în lipsa unui om din PSD cu oarecare şanse.

Însă PSD nu-şi pune resursele la bătaie şi nu va munci să asigure victoria unui candidat din afara partidului. Pentru că nu are încredere într-o astfel de formulă care poate duce la scăparea lucrurilor de sub control după o eventuală victorie.

Perspectiva unui al doilea mandat al lui Klaus Iohannis nu este atât de îngrozitoare pentru PSD, care ştie de cinci ani cum să trateze situaţia.

Pentru PSD se pune problema dacă merită să se lupte cu toate forţele pentru prezidenţialele de la sfârşitul anului şi să aibă toate şansele să piardă sau să pună un candidat de tipul Viorica Dăncilă şi să vadă ce-o ieşi.

Dacă va hotărî să se bată, atunci nu o va face decât în cazul în care Liviu Dragnea decide să candideze. Sigur, lipsa sa de popularitate îl poate determina să fie rezervat în chestiune. Dar cercul său de apropiaţi îl va încredinţa că are toate şansele să căştige. Puterea mai multă este un miraj căruia un om dedicat dobândirii de putere îi este greu să-i reziste.

Mai important, PSD va merge în ambele alegeri ale anului, europarlamentare şi prezidenţiale, cu un mesaj populist radical, anti-european, anti-bănci, anti-capitalist, iliberal şi naţionalist. Liviu Dragnea a orientat partidul în mod solid pe acest drum. Pentru acest nou partid, Liviu Dragnea este cel mai bun candidat. Electoratul nu a mai auzit până acum astfel de mesaje promovate de un partid mare. Cei mai fideli electori ai PSD se vor convinge uşor că aceasta e calea. Apoi vin oportuniştii şi toţi cei care se gândesc să prindă valul. Propaganda, intoxicarea şi ştirile false vor fi puse la treabă. În scurtă vreme, sondajele de opinie vor arăta un Liviu Dragnea în ascensiune, cot la cot cu preşedintele Iohannis.  

Şi, la urma-urmelor, s-ar putea ca popularitatea şi rezultatul alegerilor să nu mai conteze prea mult. Este posibil să nu mai conteze cine votează, ci numai cine numără.

În tot acest context, Călin Popescu-Tăriceanu va conta tot mai puţin. PSD va continua să-l ţină la foc mic pentru asigurarea majorităţii, dar nimic mai mult.