23 August, ziua Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului

Fosta sărbătoare, falsificată, a victoriei antifasciste a comunismului românesc, 23 August este, din 2011, ziua Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului.

Prea puţin cunoscută, această comemorare este un bun prilej pentru a vedea cum ne raportăm la cele două sisteme totalitare care au marcat secolul XX. Cu punctul de interes spre victime şi spre memoria acestora.

De ce nu sărbătorim această zi, ar fi prima întrebare? Avem o Lege, nr. 198 din 7 noiembrie 2011, pe care am putea să o numim a Memoriei totalitarismului, dar care, de atâţia ani de la adoptare, nu produce nici un efect.

Pentru că suferim de o schizofrenie a memoriei. Iar cine are o memorie strâmbă, va avea doar amintiri strâmbe.

Cele două sisteme totalitare ale ultimului secol şi-au găsit justificări importante în lupta unul împotriva celuilalt.

Nu poţi critica caracterul antifascist al comunismului, ne spun tovarăşii mai vechi, dar şi cei mai noi, din ce în ce mai numeroşi. La fel, nu poţi critica caracterul anticomunist al mişcărilor naţionaliste interbelice, în special al celor legionare, ne spun nostalgicii unei ţări pure şi frumoase ca soarele, cam însângerat, de pe cerul nostalgiilor lor.

Ca orice mişcare utopică şi războinică, cele comuniste şi fasciste au vrut binele umanităţii, iar dacă pentru acest ideal au ucis oameni, asta este, revoluţiile nu se fac fără victime. Despre acestea ar trebui să vorbim astăzi. Sute de milioane de morţi în lumea întreagă, câteva dintre ele în România. Holocaust, deportări, execuţii sumare, lagăre de concentrare, închisori politice, determinaţiile totalitarismului şi-a pus în practică tot spectrul de orori.

De ce nu vorbim suficient despre ele, revine întrebarea obsedantă?

Pentru final, un fragment din declaraţia de 23 de August a lui Klaus Iohannis. Unul dintre puţinii politicieni care au respectat această dată: "Pactul Ribbentrop-Molotov a fost alianţa răului absolut. Sub aparenta grijă faţă de popoare, totalitarismele au fracturat şi falimentat societăţile europene şi au sădit nesfârşita suferinţă umană. Consecinţele dezastruoase ale fascismului şi comunismului au dăinuit mult timp şi după căderea regimurilor totalitare, privând generaţii întregi de drepturi inalienabile şi făcând tranziţia spre democraţie un proces dificil şi dureros."