Târgu-Jiu, o revoluţie cumsecade

Târgu-Jiu, o revoluţie cumsecade

Decembrie 1989: gorjenii au asistat relaxaţi la prăbuşirea dictaturii ceauşiste

Cum a fost la Gorj în ’89? Până în 22 decembrie, la prânz (momentul în care Ceauşescu a fugit de pe Comitetul Central), n-a mişcat nici musca în oraşul lui Brâncuşi.

Ştiri pe aceeaşi temă

E greu de vorbit despre o revoluţie la Târgu-Jiu, dar ceva a fost şi în fieful gorjenilor spre finalul lui decembrie 1989. A ieşit lumea să sărbătorească prăbuşirea dictaturii, s-a mai scandat pe ici pe colo, s-a mai dat foc la câte-un tablou cu „tovarăşul”, s-a mai făcut câte-o glumă şi s-a mai răspândit câte un zvon despre terorişti. Partea pozitivă a acestei desfăşurări de evenimente a fost faptul că în Târgu-Jiu nu s-a înregistrat nicio victimă în acele zile, singurele focuri de armă fiind trase, către cer, de un soldat speriat.

Până în 22 decembrie la prânz (momentul în care Ceauşescu a fugit de pe Comitetul Central), n-a mişcat nici musca în oraşul lui Brâncuşi. În timp ce, la mai puţin de 300 de kilometri distanţă, Timişoara fusese declarat oraş liber, în Gorj comuniştii conduceau judeţul cu mână de fier. Cea mai bună dovadă este discursul lui Nicolae Badea, secretarul cu problemele ideologice de la Comitetul Judeţean Gorj, ţinut în 21 decembrie 1989 într-o şedinţă ţinută la Combinatul de Prelucrare a Lemnului Târgu-Jiu: „Tovarăşi, socialismul este în pericol în România! […] O să vă fure câinii mămăliga de la gură! Situaţia în care suntem este de aşa natură încât dacă îţi dă unul o palmă nu întorci obrazul să o primeşti şi pe a doua, ci îi vei răspunde cu aceeaşi monedă, îl vei pune la pământ şi dacă nu se potoleşte îl lichidezi! Pe lângă Gărzile Patriotice, să se facă pază şi cu detaşamentele speciale de apărare a întreprinderii, a socialismului, a independenţei şi a suveranităţii ţării. Să aibă în dotare fluiere, bâte şi lanterne”.

NEPOTUL LUI BRÂNCUŞI: „NIMIC“

Jean Brâncuşi (care, de când am făcut noi documentarea pentru acest articol, a şi murit), nepot pe linie ascendentă al marelui sculptor, era categoric: „La Târgu-Jiu nu s-a întâmplat nimic. Eu pe 22 dimineaţa m-am dus la întreprindere la nevastă-mea, unde îi strânseseră să înfiereze evenimentele din ţară, şi am luat-o acasă. Când am trecut prin centru, se auzise de sinuciderea lui Milea, apoi a apărut zvonul cu fuga lui Ceauşescu şi abia după aceea a ieşit lumea pe străzi. De dimineaţă, oraşul era pustiu”.

Cum au auzit de fuga dictatorului, gorjenii au început să prindă curaj. Avocatul Ion Rovenţa susţine că evenimentele din Târgu-Jiu, aşa cum au fost ele, au debutat cu gestul simbolic al inginerului Gheorghe Ciucă. Acesta ar fi aprins câteva lumânări, cu buchete de brăduţ, la mausoleul Ecaterinei Teodoroiu din faţa Comitetului Judeţean, ca un gest de solidaritate cu evenimentele de la Timişoara. Au apărut apoi derbedeii oraşului, care au pătruns în Judeţeana de Partid şi au început să arunce de la balcon tablourile cu Ceauşescu.

ASCENSIUNEA LUI GREBLĂ

În această conjunctură şi-a făcut apariţia Toni Greblă, care avea să devină liderul celor care ocupaseră Judeţeana de Partid: „Am intrat în sediu împreună cu vreo trei-patru cetăţeni. A ieşit primul secretar, Ion Anastasiu, care a zis ceva de genul «poporul a învins». N-a opus niciun fel de rezistenţă. Eu eram avocat şi m-a recunoscut lumea ca lider. Am vrut să fiu prezent acolo ca să nu se înfrângă revoluţia. Apoi am văzut că e cam haos, se dăduse foc la cărţi şi mă temeam să nu fie incendiată clădirea. Am zis: «Gata, gesturile simbolice
le-am făcut, ajunge»”.

Revoluţia din 1989 avea să-i deschidă tânărului avocat Toni Greblă (36 de ani în 1989) perspectivele unei frumoase cariere politice: a devenit preşedintele FSN Gorj şi prefectul judeţului, din 1993 până în 1997 a ocupat funcţia de prim-secretar în cadrul Misiunii României la Geneva, între 2000 şi 2003 a fost din nou prefect de Gorj, iar în prezent este senator PSD, reales.

Este, poate, şi motivul pentru care parlamentarul apără cu îndârjire aşa-numita revoluţie de la Târgu-Jiu. „Pe mine mă enervează cei care spun că la Târgu-Jiu a fost linişte. A fost o revoluţie la fel cum a fost la Craiova, cum a fost la Buzău, în oraşele comparabile cu noi. Au fost câteva mici proteste şi înainte de 22 decembrie, cu fluturaşi aruncaţi pe ici pe colo, se mai asculta şi Europa Liberă. Eu am avut convingerea că dacă lumea se revoltă numai la Bucureşti, va fi înfrântă. Este motivul pentru care am venit în stradă. Imediat după sinuciderea generalului Milea a apărut Dinescu la televizor şi exact atunci, pe la 11 şi ceva, am ieşit şi eu în piaţă. Luaţi-o sub beneficiu de inventar o juma’ de oră în plus sau în minus, dar era în jur de 11”, susţine Toni Greblă. Adevărul este că Mircea Dinescu a apărut la televiziune după ora 13, la mai bine de o oră după fuga lui Ceauşescu. 

Instalarea avocatului Greblă în fruntea judeţului s-a făcut după un criteriu foarte întâlnit în timpul evenimentelor din 1989: criteriul primului care se aşază pe scaun. „Când a venit domnul Toni Greblă, eram în biroul primului secretar mai mulţi tineri şi el a propus să ne organizăm. I s-a dat ascultare deplină. S-a aşezat în scaunul primului secretar, pe care nu se aşezase nimeni din cei prezenţi şi a scos din biroul lui câteva dosare, o sticlă de whisky şi un cartuş de Kent, pe care l-a băgat la loc şi a iniţiat apoi convorbiri telefonice cu Bucureştiul”, povesteşte Ion Rovenţa într-un articol publicat în 2009 de zia¬rul „Gorjeanul”.

 

„Capul lui Morega vrem“

Toni Greblă (cu mustaţă), în prezent senator, a ţinut discursuri din balconul revoluţiei gorjene 

În haosul creat de vidul de putere, conducerea improvizată a judeţului, în frunte cu avocatul Toni Greblă, a luat câteva măsuri inspirate: au refuzat să împartă arme populaţiei, securizând depozitul de armament al gărzilor patriotice aflat în subsolul Judeţenei de Partid, şi au dispus cantonarea primului secretar şi a celorlalţi lideri comunişti ai oraşului în hotelul partidului, sub pază militară, pentru a evita eventuale incidente. „I-am ţinut frumos, fiecare în camera lui, cu mâncare, cu pază, şi după vreo 7-8 zile le-am dat drumul. Evident, le-am reţinut din salariu contravaloarea a ceea ce a însemnat mâncare şi cazare în acele zile. Cât despre arme, n-am vrut să înarmez populaţia din două motive: nu ştiam cui dau arme şi nu exista niciun motiv întemeiat în afara zvonurilor care circulau atunci”, spune Toni Greblă.

Cei 10.000 de gorjeni care s-au strâns în faţa Comitetului Judeţean au văzut revoluţia tot la televizor. Cei care se aflau în interiorul Consiliului Judeţean au scos două televizoare în fereastră, au dat sonorul la maxim şi lumea s-a uitat la televizor. Către ora 16.00 s-a întrerupt emisia, în urma celebrului anunţ făcut de Brateş despre încălzirea aparatelor, şi oamenii au crezut că Televiziunea şi întreaga ţară sunt atacate de terorişti. Mulţimea a urlat: „Vrem Arme!”, dar, din fericire, conducerea provizorie a decis să nu înarmeze populaţia civilă.

UN ZBIR COMUNIST

Întrucât primul secretar avea o reputaţie de bătrânel neputincios, întreaga furie a gorjenilor s-a revărsat în zilele Revoluţiei asupra lui Dan Ilie Morega, considerat adevăratul conducător al judeţului. Daniel Nanu, ziarist cu origini gorjene care a trăit pe viu evenimentele din Târgu-Jiu, povesteşte: „Morega era şeful Cooperaţiei şi cam el conducea tot. Poate că jumătate din oraş nu ştia cum îl cheamă pe primul secretar, dar de Morega ştiau toţi. El direcţiona televizoarele, nessul, ţigările. Era un zbir, comunist până în măduva oaselor. Fusese de două ori decorat ca erou al muncii socialiste. S-a zvonit atunci, au zis chiar la microfonul de la balcon, că a fugit la Rânca, la munte, unde s-a ascuns şi l-a ascuns şi pe Nicuşor Ceauşescu. Au zis: «Dictatorul Morega a fugit». S-a strigat: «Moarte lui Morega» şi «Capul lui Morega vrem», tot felul de scandări. Era ura aia că noi n-aveam de niciunele fiindcă ţinea Morega nessul şi ţigările”.

În realitate, Morega a stat ascuns în acele zile la comenduirea garnizoanei, iar după ce apele s-au liniştit a revenit în forţă, fără ca trecutul său de „zbir comunist” să-l împiedice să ocupe funcţii importante şi în democraţie. Traseist politic consacrat (a trecut prin ApR, PNL Câmpeanu, PRM şi PNL, iar acum s-a înscris în UNPR). A fost prefect şi subprefect de Gorj, preşedinte al Direcţiei Teritoriale a Fondului Proprietatea, a fost expert guvernamental în timpul mandatului Adrian Năstase, iar din 2008 a devenit deputat independent de Gorj. Morega activează în prezent în Parlamentul României graţie gorjenilor care l-au votat cu entuziasm pe „comunistul” pe care îl înjurau în decembrie 1989.

TERORIŞTII AU VRUTSĂ FRÂNGĂ ROMÂNIA

Cu toate că revoluţia de la Târgu-Jiu a fost mai paşnică decât în alte locuri, oraşul n-a fost scutit de panica atacurilor teroriste. „Au fost şi aici zvonurile din toată ţara: apa otrăvită, atacuri ale teroriştilor pe diverse căi, ba că ar fi fost Ceauşescu văzut la Baia de Fier trecând munţii, ba că Morega îl ascunde pe Nicu Ceauşescu. Am verificat cu atenţie fiecare zvon. Termocentralele de la Turceni şi Rovinari dacă pică una se destabilizează tot sistemul energetic. Au fost zvonuri că vor fi atacate de terorişti. Că vor să ocupe Valea Jiului şi să frângă România. Zvonurile sunt ca bancurile, apar, dar nu se ştie de unde. Apar prin deformare şi prin amplificare de la unul la altul”, spune Toni Greblă.

Cu toate că după 22 de ani priveşte revoluţia ca pe un eveniment mai degrabă comic, Jean Brâncuşi admite că panica creată de zvonurile despre terorişti a fost cât se poate de reală: „A fost un pic de panică atunci, eu mi-am băgat copiii în beci, cu alimente, cu damigene cu apă, erau tot felul de zvonuri, nu ştiai ce va fi”.
Din fericire, în Târgu-Jiu nu s-a înregistrat victime pe fondul acestei stări de panică.

„Singurul incident a fost pe podul de la Turcineşti, care era păzit de Armată. Nişte cetăţeni care cărau un porc tăiat în portbagaj au rămas cu maşina în pană. Soldaţii dormeau şi ăştia cu maşina împingeau la ea că nu mai aveau benzină. Ăsta de la capul podului, când a văzut că vine cu maşina aşa, fără motor, s-a speriat şi a început să tragă în aer. S-au aruncat ăia în şanţ şi s-au ales cu nişte zgârieturi. Cam ăsta a fost singurul incident”, spune Toni Greblă.

Eu la ora 11.30 am riscat. Nu se ştie cum se suceau lucrurile. Puteau fi nişte răzbunări ale unora: «băi, vrem să creăm haos, hai să-i omorâm familia lu’ ăsta, că e de senzaţie».

Toni Greblă

revoluţionar şi senator

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările