Fântâna din curte: 5 probleme pe care nu le vezi în apa limpede

Aproape unul din cinci români nu este racordat la rețeaua publică de apă. Potrivit Institutului Național de Statistică, în 2024 doar 77,6% din populație era conectată la sistemul public de alimentare, ceea ce înseamnă că aproximativ 4 milioane de oameni depind de fântâni, puțuri și foraje. Mulți beau apa direct, pentru că arată limpede și nu are un gust ciudat. Problema este că exact lucrurile care contează cel mai mult pentru sănătate nu se văd, nu se miros și nu se gustă.

Foto: aquaeco.ro

Apa limpede nu înseamnă apă sigură

Apa din pânza freatică trece prin sol și prin roci, de unde preia minerale. În apropierea caselor mai poate primi și infiltrații de la fose septice, grajduri sau terenuri fertilizate. Controalele direcțiilor de sănătate publică găsesc constant fântâni cu apă neconformă, iar în unele județe aproximativ jumătate dintre fântânile testate au avut probleme, de la bacterii la nitriți.

O fântână sau un puț poate avea apă bună ani la rând și poate deveni problematică după o ploaie torențială, după o inundație sau după ce vecinul își sapă o fosă nouă. Aspectul apei nu spune nimic despre aceste schimbări.

Cele cinci probleme întâlnite cel mai des

•        Bacterii (E. coli, coliforme, enterococi). Semnalează contaminare de la suprafață, de obicei de origine fecală. Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile nu admite nicio valoare: limita este zero. Provoacă tulburări digestive, iar copiii mici și vârstnicii sunt cei mai expuși.

•        Nitrați. Ajung în apă din îngrășăminte și din fose septice. Limita legală este de 50 mg/l. Sunt periculoși mai ales pentru sugari, la care pot provoca methemoglobinemia, cunoscută drept „sindromul copilului albastru”, atunci când apa este folosită la prepararea laptelui praf.

•        Fier. Apa iese limpede de la robinet și se îngălbenește după ce stă câteva ore. Lasă pete ruginii pe faianță și pe rufe și are gust metalic. Limita legală este de 0,2 mg/l.

•        Mangan. Apare de obicei împreună cu fierul și lasă pete negre-maronii în vasul de toaletă sau în mașina de spălat. Limita este de doar 0,05 mg/l.

•        Calcar (duritate). Nu este periculos pentru sănătate, dar la multe foraje depășește 20 de grade germane. Se depune în boiler, în centrală și în mașina de spălat, le scurtează viața și crește consumul de energie și de detergent.

Primul pas: o analiză de laborator

Înainte de orice echipament, apa trebuie analizată. O analiză completă costă, în general, între 50 și 150 de lei și se face la laboratoarele direcțiilor de sănătate publică sau la laboratoare private acreditate. Cereți un pachet care să includă analiza bacteriologică, nitrații și nitriții, amoniul, fierul, manganul și duritatea.

Proba se recoltează în recipientul steril primit de la laborator, după ce lăsați apa să curgă câteva minute. Analiza se repetă anual și obligatoriu după inundații, ploi abundente sau lucrări la fântână. Până la primirea rezultatelor, pentru sugari se folosește apă îmbuteliată.

Ce soluții există și în ce ordine se montează

Soluția corectă depinde strict de rezultatul analizei, iar ordinea echipamentelor pe conductă contează la fel de mult ca echipamentele în sine.

•        Filtrul de sedimente se montează primul, după hidrofor, și reține nisipul și particulele care ar deteriora tot ce urmează.

•        Treapta principală tratează ce a găsit analiza. Pentru calcar, fier și mangan se folosesc stații automate de dedurizare și tratare a apei, care se montează la intrarea în casă și se regenerează singure, fără intervenție zilnică. Când apa are simultan calcar, fier și mangan, situație frecventă la foraje, există stații care le tratează pe toate trei într-un singur aparat.

•        Sterilizatorul cu ultraviolete se montează ultimul pe traseu și distruge bacteriile și virușii fără chimicale, cu condiția ca apa să ajungă la el deja limpede.

•        Osmoza inversă la chiuveta din bucătărie este soluția pentru apa de băut atunci când analiza arată nitrați peste limită, pe care celelalte echipamente nu îi elimină.

Trei greșeli pe care le fac mulți proprietari

•        Fierberea apei. Omoară bacteriile, dar nu elimină nitrații. Dimpotrivă, prin evaporare, concentrația lor crește.

•        Un dedurizator obișnuit pe apă cu fier. Fierul colmatează ireversibil rășina, iar un aparat gândit să funcționeze zece ani cedează după doi sau trei.

•        Cartușe schimbate la nesfârșit. La concentrațiile reale din fântâni, filtrele cu cartuș se înfundă în câteva săptămâni, iar costul lor adunat depășește rapid prețul unei stații automate care se spală singură.

Pe scurt

Nu vă bazați pe aspectul apei. O analiză care costă cât o cină în oraș vă spune exact ce aveți în fântână sau în puț, iar echipamentul se alege în funcție de rezultat, nu după ochi. Specialiștii AquaEco, companie care proiectează și montează sisteme de tratare a apei pentru case cu fântână sau foraj, recomandă repetarea analizei în fiecare an, chiar și după montarea unui sistem, pentru că apa subterană se schimbă în timp.