Prof. dr Gheorghe Mencinicopschi: „Dacă producătorii de alimente ştiu că nu sunt controlaţi, fac ce vor“

Prof. dr Gheorghe Mencinicopschi: „Dacă producătorii de alimente ştiu  că nu sunt controlaţi, fac ce vor“

Prof. dr Gheorghe Mencinicopschi

După ce a publicat recent o carte ca un fir al Ariadnei în labirintul produselor alimentare nesănătoase, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti (ICA) ne-a explicat cum se fură la E-uri, ce sunt alimentele culturale şi neuromarketingul, dar şi-a băgat puţin nasul şi unde ne fierbe oala cu ciorbă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prietenii îi spun „drMenci". E omul care scoate E-urile din tine şi dă cu ele în marii producători de alimente. Oficial e directorul ICA. În realitate, e un soi de detectiv pasionat care urmăreşte micul şi berea până la locul crimei nutriţionale. Iar ca toate aceste adevăruri să nu rămână vorbe în vânt s-a apucat să scrie „Şi noi ce mai mâncăm?". Ce-a ieşit, găsiţi în librării...

Parafrazând titlul cărţii, şi dr Menci ce mai mănâncă?

Alimente biologice şi mai puţin alimente culturale.

Reuşiţi?

Cam în 90% din cazuri, da... Dar vreau să fac o paranteză pentru a explica diferenţa dintre alimentul biologic şi cel cultural. Cel biologic este cel care poate fi luat direct din natură şi consumat ca atare (fructele, legumele). Alimentul cultural este cel asupra căruia intervine cultura omului, nu biologicul.

Ce aduce nou cartea dvs.?

Este în primul rând o abordare holistică a alimentaţiei. Se porneşte de la ideea că alimentele sunt influenţate de modificările mediului. Trebuie să înţelegem faptul că alimentele sunt parte din mediul nostru înconjurător.

Dacă acesta este poluat, şi alimentele noastre vor fi poluate. Dacă agricultura este superchimizată, şi alimentul va fi la fel. Un capitol important pe care l‑am dezvoltat este cel al crononutriţiei. Adică modul în care bioritmurile noastre fiziologice (circadiene sau sezoniere) ne influenţează comportamentul alimentar.

Ce este cu „Noua ordine alimentară" de care pomeniţi în carte?

Este timpul să conştientizăm din ce în ce mai mult relaţia dintre aliment şi sănătate. De asemenea, să nu uităm că părinţii poartă responsabilitatea pentru obiceiurile alimentare ale copiilor. Până pe la vârsta de 10-14 ani, imaturitatea sistemului nervos al copiilor îi împiedică să-şi formeze comportamente de consum alimentar sănătoase.

Dacă vor fi lăsaţi să privească mult timp la televizor reclamele la diverse produse, nu vor avea decât de suferit mai târziu. Neuromarketingul este acea publicitate agresivă cu elemente de manipulare care tulbură mecanismele normale de formare a obiceiurilor corecte.

Mai putem să mâncăm „slow" într-o eră din ce în ce mai „fast"?

Putem face acest lucru. Analizând fiecare dintre noi dezavantajele unuia şi avantajele celuilalt stil de viaţă putem scăpa din capcană, deşi pare incredibil acest lucru. La fel cum este şi titlul cărţii „Şi noi ce mai mâncăm?" - pentru că unul zice „nu mânca aia!", altul zice, „nu mânca aialaltă!" - eu arăt că încă mai avem ce mânca!

Şi cam ce ar trebui să mâncăm?

Am o nouă abordare a piramidei alimentare. La bază este activitatea fizică - mers pe jos, urcat pe scări etc. După aceea este zona hidratării cu apă. Nu cum zic ăştia de la CNA, „doi litri de lichide pe zi". Lichide sunt şi ţuica sau vinul şi nu cred că cineva poate recomanda doi litri pe zi de ţuică! Recomand minimum cinci porţii (jumătate de kilogram pe zi) de legume şi fructe proaspete, pe cât posibil ecologice.

De ce „da" pentru iahnia de fasole şi „nu" pentru fasole bătută?

Fasolea bob este o leguminoasă foarte valoroasă, cu o proteină foarte bună, de calitate, dar şi cu fibre vegetale foarte multe, deci cu efect cardio (efect benefic asupra aparatului cardio - vascular - n.r.).

Nu îngraşă pentru că biodisponibilitatea caloriilor este foarte mică (se absorb mai greu din tubul digestiv - n.r.), deoarece amidonul din compoziţia bobului de fasole este într-o formă rezistentă. În momentul în care faci praf bobul - la propriu - şi îl transformi în fasole bătută îi creşte atât de mult indexul glicemic (creşterea glicemiei în interval de o oră - n.r.), încât îşi pierde acele proprietăţi benefice.

Cu perişoarele din ciorbă ce‑aţi avut?

Perişoarele sunt făcute din carne tocată, indigestă. De ce indigestă? Având o suprafaţă de contact foarte mare cu aerul înconjurător, grăsimile din compoziţia chiftelelor de carne se peroxidează, devin grăsimi „rele".

Carnea este de asemenea asociată în compoziţie cu orez, adică amidon, iar asocierea dintre carnea de origine animală cu amidonoasele (cereale, pâine, cartofi, cartofi prăjiţi) nu este deloc sănătoasă. Uneori, perişoarele sunt legate cu ou - o altă asociere nesănătoasă. De aceea mesele trebuie să fie frugale, iar la o masă trebuie să consumăm maximum un aliment concentrat (orice nu este legumă sau fruct).

Cuplăm brânza cu roşia...

Nu! Explic în tabele cum se asociază corect ouăle, pastele făinoase, carnea, dulciurile...

...cu slana?

Este un capitol special despre cum mănâncă românii. Şi un capitol aparte despre porc.

Cât de mult se „ciupeşte" la E-uri în România?

Vă dau un exemplu recunoscut de producătorii din România - nu de mine - din cele aproximativ 220.000 de produse din carne, 20-30% reprezintă aditivi alimentari. Trageţi singuri concluzia!

Un produs al unei mari firme, să zicem de iaurt, vândut în România are aceeaşi compoziţie precum cel vândut în străinătate?

În general, nu.

Deci la „ei" sunt mai sănătoase...

Sau mai bolnave... Depinde... Abordările sunt simpliste şi reducţioniste. E o mare greşeală să definim alimentul după denumirea generică. Când spunem pâine, vorbim de fapt despre zeci de mii de sortimente - fără să exagerez - de alimente diferite. Şi atunci cum putem şti care pâine este bună?

Trebuie să citim eticheta, să vedem ingredientele, să ne informăm asupra tehnologiei de producere. La pâine, de exemplu, există tehnologie de producere monofazială sau polifazială care imprimă cu totul alte caracteristici nutriţionale alimentului numit pâine.

Ne putem încrede în ceea ce scrie pe etichete?

Depinde de eficienţa şi de credibilitatea sistemelor de control. Pentru că, dacă producătorul ştie că în Ţara Românească nu sunt laboratoare sau posibilităţi de control, face ce vrea. E ca şi cum ai face o lege care limitează viteza rutieră, dar nu ai radare.

Şi pe noi cine ne apără de invazia E-urilor?

Noi înşine. Nu mai scapă cine poate, scapă cine ştie, cine este informat. De aceea am şi scris cartea, pentru că în cunoştinţă de cauză, să ne asumăm ceea ce mâncăm sau ceea ce nu mâncăm. Noi nu conştientizăm că suntem şi ceea ce nu mâncăm.

Taxa pe fast-food?

Eu susţin că mai întâi trebuie să facem educaţie copiilor noştri, noi înşine să fim exemple pentru ei, şcoala, mass-media. Mai bine reglementăm - şi aici iar mă vor înjura foarte mulţi - regimul publicităţii care se face la alimente. Sunt ţări care se gândesc să interzică publicitatea la alimente pentru copii, mai ales cea televizată.

Cel mai bun, cel mai rău aliment?

Pot să vă spun că nu există niciun aliment-minune. Alimentul-minune este dieta - spectrul nostru alimentar. Cât mai multă diversitate, din cât mai multe specii, evident totul cât mai natural, toate incluse într-un stil de viaţă activ. Aceasta este abordarea globală, holistică, cheia prevenirii bolilor.

Mini CV

- S-a născut la 1 mai 1949.
- A absolvit Facultatea de Biologie-Biochimie din Bucureşti, în 1972. Are multiple specializări în siguranţa alimentară, proiectarea alimentelor, nutriţie umană, dietoterapie.
- Din 1990 este director ştiinţific şi director general al Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: