Dosarul „Projekt Maramureş”. Cetăţenii germani care torturau adolescenţi la Vişeul de Sus sub pretextul „reeducării”, trimişi în judecată de DIICOT

Germanii care timp de cinci ani au traficat minori cu vârste cuprinse între 15 şi 18 ani sub paravanul unui centru de reintegrare socială la Vişeul de Sus, din Maramureş, au fost trimişi în judecată, vineri, de către procurorii DIICOT. Dosarul va fi judecat pe rolul Tribunalului Mureş.

Potrivit unui comunicat transmis vineri de procurorii DIICOT, este vorba despre trei cetăţeni germani, capi ai reţelei, în sarcina cărora au fost reţinute infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de minori, complicitate la infracţiunea de trafic de minori, trafic de persoane, complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, lipsire de libertate în mod ilegal, complicitate la infracţiunea de lipsire de libertate, spălare a banilor, favorizarea făptuitorului şi abuz în serviciu.

„În perioada martie 2014 – august 2019, inculpaţii S.B.S., S.B. şi N.V. au constituit un grup infracţional organizat cu scopul de a trafica mai mulţi tineri de naţionalitate germană, cu vârste cuprinse preponderent între 12 – 18 ani, sub paravanul desfăşurării unor activităţi autorizate de servicii educative vizând recuperarea şi reintegrarea socială, în baza unor programe şi proiecte derulate de fundaţii coordonate de către cetăţenii germani, inculpaţii S.B.S. şi S.B”, se arată în comunicat.

„Centrul ororilor” din Maramureş

Tinerii  au fost supuşi unor tratamente profund abuzive, fiind traficaţi prin exploatare prin muncă, folosindu-se împotriva lor metode brutale, traumatizante. Procurorii reţin că inculpaţii recurgeau la exercitarea repetată a unor acte de violenţă fizică extremă, ameninţări, lipsire de libertate, încarcerare, supunerea la tratamente degradante şi umilitoare, privarea de tratamente medicale în cazul celor care ar fi trebuit să urmeze prescripţiile medicilor curanţi sau privarea de continuarea studiilor.

„Furnizarea serviciului social denumit <asistenţă şi sprijin în reabilitarea socială a copiilor şi tinerilor cu probleme comportamentale „Projekt Maramureş”> în baza căruia gruparea infracţională efectua aceste activităţi s-a realizat prin intermediul unei entităţi (nedefinibilă din punct de vedere juridic) intitulată Centrul „Projekt Maramureş” în localitatea Vişeu de Sus, judeţul Maramureş”, spun procurorii. 

Acest centru este situat pe un vârf de deal, într-o zonă izolată, fără semnal GSM, foarte greu accesibil chiar şi în condiţii de vară, pe un drum forestier, fiind necesar un vehicul cu tracţiune 4x4, se arată în documentul DIICOT. 

„Până în oraşul Vişeu de Sus distanţa este de 8 km, iar pe timp de iarnă, copiii erau practic izolaţi depinzând exclusiv de către angajaţii centrului pentru eventualele deplasări în afara acestuia. Deşi inculpatul S.B.S. susţinea că următoarea “fermă” este la aproximativ 500 de metri, cea mai apropiată proprietate era imobilul aparţinând inculpatului şi soţiei sale”, spun procuroii în comunicat.

Torţionarii luau bani de la statul german

Fondurile băneşti cu ajutorul cărora „Projekt Maramureş” îşi desfăşura activitatea erau furnizate de statul german, către o asociaţie înregistrată în aceeaşi ţară şi de aici direct către liderul grupării, existând mai multe conturi bancare deschise pe numele său.

„În cauză există probe că inculpaţii, profitând de programele de integrare socială finanţate de către statul german, au folosit cea mai mare parte a acestor fonduri în alte scopuri decât cele dedicate, însuşindu-şi sume de bani în mod ilicit. Copiii aduşi în acest proiect erau luaţi de către statul german în custodie de la părinţii acestora, după care erau încredinţaţi direct către “Projekt Maramureş” (deşi furnizorul serviciului social figura a fi o asociaţie) pentru a intra în „programul de reabilitare” promovat de iniţiatorul şi coordonatorul acestuia, inculpatul S.B.S, ajutat de soţia sa, S.B. şi de inculpaţii N.V. şi B.T.”, arată DIICOT

Adolescenţii, cetăţeni germani, aveau comportamente antisociale şi ostile ideii de integrare socială, provenind de regulă din medii dezorganizate, dar nu numai, sau care din cauza unor afecţiuni grave au devenit instabili emoţional.

În programele oficiale ale “Projekt Maramureş” erau prevăzute în scop de reabilitare o multitudine de activităţi recreative, menite să stimuleze dorinţa de linişte şi de integrare a tinerilor, de regulă în mijlocul naturii, beneficiind de educaţie multidisciplinară prin intermediul unor specialişti în pedagogie, psihologie şi diverse activităţi lucrative.

Fără nicio legătură cu lumea exterioară

„În realitate, acestea erau doar aspecte de aparenţă, majoritatea tinerilor fiind excluşi de la orice formă de continuare a studiilor, având actele de identitate şi bunurile personale confiscate (în principal cele care puteau facilita posibilitatea de comunicare cu lumea exterioară- telefoane mobile, laptop-uri şi tablete) şi au fost supuşi unor metode dure şi brutale, de aşa-zisă educaţie, promovate de către inculpatul S.B.S. în baza unor convingeri educative personale”, se arată în comunicat.

Aceste metode au presupus în realitate aplicarea unor metode barbare asupra minorilor, prin aducerea şi ţinerea acestora în condiţii de veritabilă sclavie, fiind exploataţi prin obligarea la executarea unor munci fizice epuizante, dincolo de capacităţile lor fizice şi îndeplinirea unor servicii lucrative, exercitându-se asupra lor acte de constrângere fizică adesea extremă: bătăi repetate, privare de hrană, lipsire de libertate prin închiderea într-un aşa-zis „arest”, exercitarea unor manopere medicale intruzive împotriva voinţei lor şi în ignorarea voită a unor consecinţe grave pentru organismul lor, legarea cu funii, înhămarea la căruţă alături de animale, ţinerea deliberată a minorilor în ger şi în frig sau în ploaie.  

Imediat după sosirea în centrul „Projekt Maramureş”, adolescenţii germani erau supuşi în mod inevitabil unui program de izolare de aproximativ 3 săptămâni, fiindu-le aplicată una dintre metodele 1 la 1 , 2 la 1 sau 3 la 1 în funcţie de comportamentul deviant pe care îl prezenta fiecare, în scopul „îmblânzirii” acestora, fiind denumită perioadă de adaptare.

Un set de reguli precum cele din lagăre

Aceste reguli/pedepse/status-uri, scrise în limba germană pe format de hârtie A4, erau înrămate şi afişate la vedere în centru:

„Pedeapsa/regula „1 la 1”- copilul nu fumează, nu are voie singur în oraş, nu are voie să se uite la televizor, nu mănâncă în bucătărie cu ceilalţi copii, ci singur în cameră, nu are voie să se depărteze de adultul care îl are în supraveghere. Această aşa zisă pedeapsă dura maxim 3 săptămâni şi se aplica în cazul în care copiii se băteau între ei, băteau animalele, dădeau foc unor diferite obiecte.

Pedeapsa/regula „2 la 1” reprezenta o casă în care 2 adulţi supravegheau 1 copil. Casa era compusă dintr-o cameră unde erau cazaţi adulţii iar din acea camera exista acces către o altă cameră unde era cazat copilul, precum şi către o baie care deservea ambele camere. Copilul mânca în cameră, în acea casă, separat de alţi tineri, iar dacă avea un comportament adecvat, îi era permis accesul la televizorul aflat în camera în care erau cazaţi adulţii care îl supravegheau. Această regulă/pedeapsă se aplica unui copil care nu se integra şi nu socializa cu alţii copii dintr-un grup sau aveau comportament violent în cadrul familiilor unde erau daţi în plasament.

Regula „leicht matrose” (marinar uşor) însemnând că un copil era cazat singur, avea o raţie de 3 ţigări pe zi, activităţile erau libere în sensul că dacă unii dintre angajaţi erau repartizaţi singuri să îndeplinească sarcini zilnice, acel copil se deplasa cu aceştia să îi ajute (de ex. la cosit sau strâns de fân, hrănirea animalelor, la lucru în atelierul de tâmplărie, de mobilă, în cel de fierărie etc.).

Regula „matrose” (marinar) însemna 5 ţigări/zi, posibilitatea de a lucra peste program pentru a câştiga bani în plus, putea să meargă la cel mai apropiat magazin, în zilele de weekend avea voie să meargă în oraş, la cumpărături, iar o dată pe lună avea o zi liberă pe care alegea să şi-o petreacă cum doreşte.

Un român, complicele torţionarilor

Pentru a oferi un aspect de legalitate activităţilor desfăşurate de către centru, în cadrul grupului infracţional a fost cooptat şi inculpatul Iusco Marcel Vasile, asistent social în cadrul DGASPC Maramureş, desemnat manager de caz în privinţa serviciului social prestat în cadrul “Centrului de asistenţă şi sprijin pentru reabilitarea socială a copiilor şi tinerilor cu probleme comportamentale” Projekt Maramureş” din Vişeu de Sus. 

„Inculpatul a sprijinit activitatea grupului infracţional începând cu anul 2015 si până în luna august 2019. Deşi avea cunoştinţă de faptul că respectivul centru nu era licenţiat să funcţioneze în condiţiile impuse de lege ca şi serviciu rezidenţial, inculpatul nu a îndrumat responsabilii acestui centru în vederea licenţierii”, se arată în documentul citat.