Pe 30.03.2020, cînd harta celor de la universitatea de medicină Johns Hopkins indica 2109 infecţii şi 65 de decese în România din pricina COVID-19, preşedintele Klaus Iohannis, în afară de un standup la Euronews care ar fi stîrnit invidia oricărui reporter din Sibiu (în faţa spitalului de corturi construit de Armată) a sesizat CCR pentru neconstituţionalitatea Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 66/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 117/2017 privind înfiinţarea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului. Juriştii lui Iohannis acuză în sesizare faptul că modul de constituire a conducerii Institutului este „neclar şi imprecis”, că nu sunt criterii pentru anumite desemnări. Institutul Levantului este condus de fostul preşedinte Emil Constantinescu, crearea sa fiind contestată de mulţi intelectuali şi politicieni adversari ai săi la vremea înfiinţării, deşi practica institutelor prezidenţiale nu e doar românească: avem institut Delors, institut Martens, nu e ţară europeană fără măcar unul, pe principiul că un fost preşedinte e un bun vehicul public al unor cauze, aduce mai uşor fonduri şi vizibilitate, etc.

Conceptul general că preocuparea pentru epidemie nu trebuie să ne abată de la cea pentru meritocraţie este, desigur, justă. Aplicarea ei însă la cazul particular al lui Emil Constantinescu, un universitar cu destule citate pe Google Scholar în domeniul geologiei, dar evident fără lucrări în domeniul Levantului, pare prima manifestare din partea preşedinţiei în acest sens.

Altfel, e greu de susţinut că meritele în domeniul organizării sănătăţii publice l-au făcut pe chirurgul de la un spital privat din Sibiu, Victor Costache, ministru al Sănătăţii, şi că nu au fost cu acea ocazie trecuţi cu vederea oameni mai calificaţi. Criteriile pentru desemnare au fost clare, numai că pe alături de cele necesare acestei funcţii, cum s-a şi văzut destul de repede, şi omul o avea calităţi certe, dar nu cele cerute pentru acest post.

La fel de greu e să argumentăm că şefa Direcţiei de Sănătate Publică Suceava, primul oraş închis din cauza contaminării indusă de propriul spital, o persoană susţinută de PNL (anterior de PSD şi ALDE) este calificată pentru gestionarea Sănătăţii oriunde, fiind de profesie auditor contabil.

Dl. Bogdan Gheorghiu, ministrul Culturii, pare să se fi calificat pentru acest post deschizînd OTV Suceava, cel mai notabil lucru din scurta sa carieră neevenimenţială.

Sigur consilierul prezidenţial pe probleme de sănătate a fost numit pe criterii precise. E greu de judecat, dat fiind că nici în aceste zile cînd lumea are nevoie de comunicare specializată ca de aer nu ştie nimeni cine este această persoană misterioasă, cu zero citate în mass media. Sau criteriul numirii a fost obscuritatea în formă continuată în domeniul politicilor publice.

Juriştii care au dat sfaturi să se organizeze România militar în timpul epidemiei, suspendînd drepturile omului, pe un model numai de Viktor Orban folosit în restul Europei, pe ce criterii precise or fi fost angajaţi? Poate, gradul? Şi dacă organizarea militară se dovedeşte incapabilă să asigure echipamente de protecţie la medici şi spitalele ajung, ca în Lombardia, să fie principalele focare de infecţie, cum avertizează destui medici, şi ne alegem doar cu defilatul de Hummere pe străzi şi imnul naţional intonat de maşinile MAI, va deconta cineva alegerea unei soluţii constituţionale neoptimale, în care orice contestare, mai ales pe motive de competenţă, devine imposibilă dacă nu eşti şef de stat?

Meritocraţia selectivă e cam jenantă în general, dar e de-a dreptul şocantă în vremurile astea. Sigur, ar fi ideal dacă toate numirile pe criterii imprecise şi fără merit ar putea fi constituţional cenzurate. Vezi însă că biata Constituţie nu are vreun articol care să prevadă contra arbitrariului criteriilor utilizate de oamenii politici, că ei fac numirile în sectorul public, sau contra numirilor fără merit, care au ajuns regula şi nu excepţia în politica noastră de multă vreme. A nu rezolva cu numirile care depind direct de PNL şi preşedinţie şi a ne lupta în schimb cu foşti preşedinţi democraţi ca să le omorîm capra arată un ciudat discernământ şi simţ al priorităţilor. Sigur cineva angajat pe criterii precise a sfătuit pe şeful statului să îşi petreacă ziua de 30 martie 2020 stînd drepţi la cameră ca un reporteraş şi dînd Curţii Constituţionale, inundată de plîngeri, cazul meritelor lui Emil Constantinescu în chestiuni levantine.

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată