Răspunsul lui SOV este invariabil acelaşi, ca un leit-motiv muzical cu care îşi cântă în struna proprie: are o inteligenţă de excepţie, care este mai valoroasă decât aceea a unui grup de cetăţeni obişnuiţi, luaţi împreună, ca şi faţă de inteligenţa concurenţilor săi, între care cel detestat este Dan Voiculescu. Dacă este vorba de geneza acestei averi, ea începe cu contextul post-revoluţionar: „Pentru că, dincolo de explozia de speranţă şi optimism, a fost şi o explozie de lăcomie. La ce explozie de lăcomie şi entuziasm a fost pe vremea aceea, nu văd cum s-ar fi putut întâmpla altfel”.

În acest context, SOV îşi cristalizează un singur interes, ca un fir -să-i zicem- galben, nu roşu: „Am avut un singur lucru în cap: să fac bani” Cât priveşte finalitatea  sau rostul acestor bani, răspunsul este ironic: „.Iată o întrebare care ţine de zona metafizică”. Procesul „Acumulării primitive a capitalului”, cum i-ar spune Marx, a început  prin contrabandă, făcută cu diverse mărfuri din Turcia dar făcută în stil mare. În acest proces liber au fost angajaţi şi  membrii ai Securităţii, care aveau informaţii, ele însele aurifere. Despre aceştia, SOV are cea mai bună părere:

„Erau oameni extrem de bine pregătiţi profesional, extrem de cinstiţi, cei mai cinstiţi oameni cu care am lucrat vreodată sunt securiştii pe care voi îi blamaţi. Oameni impecabili din punct de vedere moral şi profesional. I-aţi aruncat la gunoi pentru că sunteţi proşti”

Întreg Interviul punctează „loviturile” date de maestrul afacerilor, puse toate pe seama inteligenţei dânsului, care tinde spre un elitarism fără nicio legătură cu proştii şi cu prostia, sau cu prostimea. Iată o sinteză

„Puştiule, am început cu piaţa de capital, am ajuns în foarte scurt timp numărul unu din Europa de Est, cu primul mall financiar autentic din Europa de Est. Am intrat în media, v-am învăţat să faceţi presă, am ajuns numărul unu într-un an de zile. Fac tot timpul altceva”.

Sunt diseminate în text câteva idei sau aprecieri de relief, adică mai pregnante. Ion Iliescu a încercat să potolească acest val furtunos, dar: „Cine se putea opune valului ăla uriaş care s-a pornit în România după anii ’90? Nimeni, absolut nimeni. Nu te poţi pune în calea unui popor, prietene, indiferent cum te cheamă. Poporul voia să iasă în străinătate, să.vadă, să consume, să bea Coca-Cola şi să se îmbogăţească” Apoi, este recunoscut rolul şi rostul DNA, care îl periclitează chiar şi pe dânsul, fiind lăudată şi  Laura Codruţa Kövesi. Face senzaţie afirmaţia că dacă Statul ar fi cunoscute toate afacerile sale, ar putea fi condamnat la închisoare pe viaţă:” Dacă statul român m-ar fi prins cu ce am făcut, făceam puşcărie pe viaţă. Habar n-are ce-am făcut şi pentru ce aş fi meritat să fac închisoare”. În sfârşit, societatea de azi este una bolnavă: „Nu, o societate rămâne haotică şi bolnavă până în momentul în care reuşeşte să asigure predictibilitate membrilor ei. Predictibilitate existenţială. Una dintre marile virtuţi ale comunismului a fost predictibilitatea socială” Un fel de cheie a întregului Interviu este dată la sfârşitul primei părţi. Reporterul recunoaşte că şi pe noi, ceilalţi, ne-a dezamăgit Statul, dar nu ne-am gândit să îl furăm. La care afrmaţie, vine replica lui SOV: „Nu te-a dus capul, nu că nu te-ai gândit. Milioane de oameni care n-au furat nu i-a dus capul să fure, nu că n-au vrut.”

Altfel spus, SOV nu numai că este un „Băiat deştept”, ci se numără printre Fondatorii, sau Patriarhii „băieţilor deştepţi” de azi. Nu înţelege nicum să dea înapoi, de altfel, mai având încă două procese pe rol.

Nu cunosc deloc biografia lui SOV, dar această supra-estimare a propriului Eu şi a valorii inteligenţei sale, este semnul unui complex, care s-ar putea să vină de foarte departe, în trecut. De altfel, chiar şi tonul hiper-îngrijit cu care vorbeşte, ca şi referinţele concise şi sentenţioase la diverse aspecte ale Culturii majore, inclusiv la metafizică, vădesc o ostentaţie teatrală, trădată însă de momentele de iritare nervoasă, dacă i se pare că este afrontat, ca şi de expresii vulgare, folosite şi după gratii, dar şi în mahala.

Nu am participat la niciun fel de joc piramidal, întrucât i-am înţeles foarte repede „logica mascată”, dar am avut prieteni şi cunoştinţe, care au suferit enorm din cauza pierderilor financiare de atunci. Din câte am înţeles, SOV nu semna niciun document, dirijând din umbră întreaga mişcare, vinovăţia căzând asupra altora, fie ei şi colaboratori apropiaţi. Orice aş face, nu pot aprecia laudativ nicicum o inteligenţă disociată de ethosul unei persoane, care poate ajunge doar o personalitate negativă, cum au mai fost şi vor mai fi în Istorie. Doar şi Paul Valery vorbea despre „Soarele negru al lucidităţii”, căruia îi este preferabil răsăritul de Soare, sau apusul de Soare, sau chiar clar-obscurul Lunii.