Miron Cozma, „băiatul rău” din Piaţa Universităţii, despre Marian Munteanu, „Ioan” al Securităţii: „Să-l ferească Dumnezeu să dea ochii cu mine!“

Miron Cozma, „băiatul rău” din Piaţa Universităţii, despre Marian Munteanu, „Ioan” al Securităţii: „Să-l ferească Dumnezeu să dea ochii cu mine!“

Miron Cozma, liderul minerilor

Dosarul Mineriadei nu s-a închis nici pentru opinia publică, dar nici pentru Miron Cozma şi Marian Munteanu. Liderul minerilor susţine că, iniţial, a avut încredere în Munteanu, în vremea în care acesta era liderul „golanilor”, însă a înţeles, apoi, că acesta ar fi avut „misiune” în Piaţa Universităţii.

Ştiri pe aceeaşi temă

Miron Cozma şi Marian Munteanu sunt două personaje ale căror destine s-au intersectat în iunie 1990, în timpul mineriadei din Piaţa Universităţii. Unul venea de pe băncile Facultăţii de Filologie din Bucureşti, iar celălalt din mină. Pe lângă faptele consemnate de istorie, acelea în care minerii conduşi de liderul lor au venit şi au spulberat încercarea studenţilor de a scăpa de comuniştii şi de securiştii care puseseră mâna pe putere, există încă multe lucruri nespuse. 
 
După ce cotidianul „Adevărul“ a publicat dosarul de la Securitate al lui Marian Munteanu, conform căruia acesta a semnat note informative cu numele conspirativ „Ioan“ (între 28 martie 1988 şi 2 martie 1989), Miron Cozma se declară „dezamăgit”. „Am crezut în acest tânăr. Dar am aflat că terminase cu fosta Securitate şi începuse cu noua Securitate“, mărturiseşte el. Rugat să-i transmită un mesaj, el a răspuns sec: „În primul rând, „să-l ferească Dumnezeu să dea ochii cu mine“. 
 
„Când a fost bătut, am venit să-l salvez” 
 
Miron Cozma a mai povestit şi propria versiune asupra a ceea ce s-a întâmplat între 13 şi 15 iunie 1990, în Piaţa Universităţii, atunci când a avut loc cea mai violentă dintre mineriade. „Eu am venit cu minerii pe 14 iunie 1990, în Piaţă. Pe 13 iunie, minerii din Valea Jiului nu au fost la Bucureşti, pentru că cei de la Regionala CFR Craiova au decuplat curentul şi nu am putut să trecem cu trenul. Pe 14 iunie, când am ajuns eu în Piaţa Universităţii, nu mai era nimeni. Despre ce bătăi vorbiţi? Păi minerii nu erau pe 13 în Bucureşti“. Apoi, fostul lider al minerilor spune că a avut parte de o surpriză de proporţii odată ajuns în Capitală. 
 
„Marian Munteanu era la Univesitate şi, acum, surpriza de care vorbesc: Virgil Măgureanu era peste drum, la Arhitectură“. În ceea ce-l priveşte pe Munteanu, Cozma susţine că i-a salvat viaţa în timpul violenţelor din iunie 1990, din Piaţa Universităţii. „În momentul în care a fost bătut, iar eu am aflat, am venit să-l salvez. Am luat şi eu câteva picioare şi palme de la minerii ăia îmbrăcaţi în salopete, cu ghilimelele de rigoare, de la miliţie. De fapt, armata, la ora aceea, preluase în subordine directă şi Miliţia, şi Securitatea“, susţine Cozma.
 
Acesta povesteşte că, împreună cu minerii de la Leonea, l-a luat pe Munteanu, bătut până la inconştienţă în Piaţă şi l-ar fi ţinut într-o maşină până la venirea Salvării. Se pare că fostul lider al studenţilor, mai spune Cozma, ar fi recunoscut acest fapt câteva luni mai târziu, în septembrie 1990. 
 
 
Mineriade - Foto AP
 
„Iliescu mi-a oferit funcţia de prim-ministru“
 
Povestea lui Miron Cozma despre evenimentele din anii ‘90 este pigmentată cu servicii secrete româneşti, dar şi străine. „Sunt lucruri de care nu vorbeşte nimeni. Am aflat, la un moment dat, că minerii au spart Liga Studenţilor şi Facultatea de Drept. Nu ştiam care mineri, pentru că eu ştiam că minerii mei sunt cu mine, la Polivalentă. Acolo era Cuchi Borislavschi, colonel în serviciile secrete ale Armatei, cumnatul lui Petre Roman“, îşi aminteşte el.  
 
„Luceafărul Huilei” crede că manifestarea paşnică a studenţilor din Piaţa Universităţii a fost creată de partidele istorice, ale căror reprezentanţi de frunte s-au întors în România după Revoluţia de la 1989. „Au venit tocmai cu ideea de a prelua puterea, ei erau în opoziţie. Dizidenţii şi anticomuniştii veneau cu o modalitate occidentală şi chiar au crezut că vor reuşi să-şi aleagă un candidat care să fie preşedintele României, dar s-a întâmplat ca 86% din populaţie să-l aleagă pe tovarăşul Iliescu“. Din punctul lui de vedere, Marian Munteanu a fost infiltrat de KGB în manifestaţiile de stradă.
 
Despre relaţia sa cu Ion Iliescu, cel care chemase minerii citind la televiziunea publică un comunicat în care chema „ toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi televiziunii, pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită”, Miron Cozma vorbeşte mai puţin. Spune doar că „tovarăşul Iliescu“ i-a oferit funcţia de prim-ministru, pe care a refuzat-o.
 
Meritele de a schimba regimul şi le arogă, însă, tot el: „În‘91, ce n-a făcut Piaţa Universităţii am făcut eu. L-am schimbat pe criminalul de Roman“, spune Cozma. Este vorba despre o mineriada din 1991, când mai mulţi ortaci au venit la Bucureşti, fiind nemulţumiţi de faptul că prim-ministrul de atunci, Petre Roman, nu a venit în Valea Jiului să vorbească cu minerii care intraseră în grevă generală. 
 
Pe 26 septembrie, minerii au atacat clădirea Guvernului şi au cerut demiterea lui. La presiunea ortacilor, Guvernul a căzut, iar între Miron Cozma şi preşedintele ţării, Ion Iliescu, s-a semnat un comunicat prin care încheie mineriada. 
 
 
Mineriade - Foto AP
 
„Pe securişti i-aş fi alungat cu bătaia“
 
Dacă despre fiecare personaj public Miron Cozma are câte o ştampilă: ba că este „tovarăş“, ba „securist“, ba KGB-ist, el nu are nimic ce sa-şi reproşeze din trecutul său. Întrebat dacă Securitatea ia propus vreodată să devină colaborator, Miron Cozma spune că a fost întotdeauna un răzvrătit: de la părul lung, pe care refuza să şi-l tundă, până la acţiunile de intimidare a tuturor nomenclaturiştilor care ajungeau în Valea Jiului. 
 
„A venit Ilie Verdeţ şi l-am reţinut. Apoi a venit Nicolae Ceauşescu şi l-am reţinut şi pe el“. Întrebat ce înţelege el prin termenul „reţinut“, fostul lider al minerilor povesteşte că, de fapt, comuniştii erau aduşi în mină, alături de ortaci, pentru a vedea care sunt condiţiile în care trăiesc aceştia. „L-am reţinut şi pe Băbălău, ministrul minelor, care nu mai fusese într-o mină de nu mai ştia când, şi l-am băgat în mină într-un loc foarte periculos, într-o zonă între viaţă şi moarte“, completează el şirul victoriilor cu lămpaş.
 
Se mândreşte că nu a fost niciodată membru de partid, iar despre o legătură a sa cu fosta Securitate, mai susţine Cozma, nici nu poate fi vorba. „Eu eram inginer şef producţie. Dacă mă făceau din nou simplu miner, câştigam mai mulţi bani. Ce aveam eu de pierdut?“. Apoi, dă de înţeles că era spaima nomenclaturiştilor şi că, în cazul în care i-ar fi cerut cineva să semneze un angajament cu fosta Securitate sau doar să se înscrie în PCR, l-ar fi alungat cu bătaia. 
 
 
Miron Cozma FOTO Mediafax
 
Vă mai recomandăm:
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările