Aruncând o privire pe planul Bucureştiului de la jumătatea secolului al XIX-lea, realizat de maiorul Borroczyn, putem oberva vaste întinderi de terenuri dincolo de bariera Mogoşoaiei, pe dreapta spre pădurea Herăstrău. Proprietarii fac parte din vechea familie Filipescu. De o parte şi de alta a Podului Mogoşoaiei, din loc în loc apar aceleaşi nume: Iancu, Elena, Alexandru, Iordache Filipescu.

 

      Marele ban Alecu ”Vulpe” Filipescu (1775-1856)

     Fotografie pusă la dispoziţie de Emanuel Bădescu

Proprietatea de care ne vom ocupa de-a lungul a trei episoade se afla la colţul Căii Victoriei cu strada Verde/ actuala str. Gheorghe Manu. Este una dintre puţinele cazuri de la care avem o fotografie a vechii case boiereşti: masivă, cu un etaj, cu intrarea dinspre curte, fără vreo decoraţie a faţadelor. Nimic nu pare să trădeze statutul proprietarului, unul dintre cei mai bogaţi oameni: marele ban al Ţării Româneşti Alexandru Filipescu (1775-1856) care a ocupat poziţia de vistier. Se spune că şi-a câştigat porecla de Vulpe pentru abilitatea de a fi implicat în cele mai importante evenimente politice din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

 

Vechea casa şi situaţia proprietăţii potrivit Planului Borroczy 1852

Dacă la 1821 îl găsim în preajma lui Tudor Vladimirescu, mai târziu, în 1844 se încuscreşte cu domnul Gheorghe Bibescu (1842-1848). Cu toate că nu a fost căsătorit, Alecu Filipescu a avut un singur fiu, pe Ioan A. (1809-1863), dorit de domnul Bibescu soţ pentru fiica lui cea mai mare, Elisabeta/Eliza (1826-1909). Căsătoria a fost făcută împotriva voinţei prinţesei care era îndrăgostită de consulul britanic la Bucureşti, Robert Gilmour Colquhoun.

Cu studii juridice la Paris, Ioan A. Filipescu va avea o carieră politică de anvergură, fiind pe rând magistrat, deputat, ministru al Justiţiei, caimacam şi preşedintele Consiliului de Miniştri în timpul lui Cuza.

Ioan A. Filipescu (1809--1863), poreclit Vulpache

Tablou de Ghe. Tatarescu din 1854

Alexandru I. Filipescu (1852-1916)

Cuplul Eliza Bibescu - Ioan A. Filipescu a avut un singur fiu, ce a purtat numele bunicului patern. Neavând urmaşi şi fiind în posesia unei uriaşe averi imobiliare, printre care şi parcelarea Filipescu de la Şosea, îl desemnează urmaş pe vărul său, prinţul Constantin Basarab Brâncoveanu. Toate casele, inclusiv cea de pe Calea Victoriei şi vila de pe Aleea Modrogan trec în proprietatea acestuia.

 

Proprietatea A. Filipescu din Calea Victoriei

Planul Bucureştiului din 1895-1899

Proprietatea A. Filipescu din Calea Victoriei

Planul cadastral din 1911

Membrii familiei Filipescu odihnesc într-un mormânt uitat de vremuri la umbra unui dud la Biserica Mavrogheni. Pe lespedea de mormânt mai putem cu greu citi:

”Banul Alecsandru Radu Filipescu răposatu la 15 noiembrie 1856 de 80 ani

Marele logofăt Ioan Alecsandru Filipescu fiul acestuia de mai sus răposat la 25 august 1865 de 55 ani

Elena Filipescu de 97 ani răposată la 1873 martie 8

Elisa Filipescu născută principesa Bibescu nov 1826-febr 1909

Alexandru Filipescu 1852-1916”

Fotografiile Filipeştilor sunt reproduse din Ilustraţiunea română, februarie 1913, pp. 32-33