A ieşit cu pas săltăreţ din avion, cu faţa luminată de un zâmbet larg, pe care l-a purtat mereu cât a stat la Chişinău, ni s-a adresat simplu, călduros, ca un vechi şi bun amic care ţi-a trecut pragul pentru a-ţi spune că ţine la tine şi la prietenia voastră.

E în stilul americanilor, îmi veţi spune. Ştiu. Şi totuşi, nu mi-l imaginez pe preşedintele rus Vladimir Putin sau pe ministrul de Externe de la Moscova, Serghei Lavrov, vorbind de la egal la egal cu noi, o ţară mică în comparaţie cu Statele Unite şi Federaţia Rusă. Mică, dar voinică, se pare. Pentru că rezistă presiunilor şi tentaţiilor Estului şi a demonstrat că vrea într-adevăr să se rupă de trecutul comunist şi să iasă din ţarcul euroasiatic pe care încearcă să-l reclădească Putin. Locul nostru nu este acolo, ci în Europa, de unde ne-a smuls criminalul de Stalin.

Reunirea cu România, ceea ce ar fi opţiunea cea mai firească, este, deocamdată, un vis frumos, faţă de care sunt reticenţi şi mulţi oameni de rând, şi majoritatea politicienilor (unii chiar se opun deschis), atât în dreapta, cât mai ales în stânga Prutului. În timp ce integrarea europeană a Republicii Moldova este posibilă, trebuie doar să nu ratăm şansa istorică unică ce ni s-a ivit acum – ţara noastră a fost vedeta Summitului Parteneriatului Estic de la Vilnius, Uniunea Europeană ne-a întredeschis uşa, fie şi pentru asociere, pentru început. Acum şi SUA ne asigură de sprijinul lor în acest demers ambiţios al nostru.

Rămâne să avem suficientă inteligenţă pentru a valorifica acest credit de încredere ce ni se oferă, fără a ni se cere în schimb altceva decât să facem reforme, să ne democratizăm ţara, să asigurăm respectarea drepturilor omului, să stârpim corupţia, să eradicăm sărăcia. Adică să facem lucruri de care tot noi să ne bucurăm din plin, nu cetăţenii europeni sau cei americani. Mai mult, SUA şi UE ne oferă şi sprijin financiar pentru asta, deoarece înţeleg că de sine stătător nu ne vom descurca, pentru că, oricât nu ne-ar plăcea această etichetă ce s-a lipit de noi de câţiva ani, „suntem cea mai săracă ţară din Europa“.

Desigur, îşi au şi UE, şi SUA interesele lor, dar şi acestea ne sunt benefice nouă – o Republică Moldova stabilă şi dezvoltată, din care oamenii să nu mai vrea să fugă în lumea mare pentru totdeauna, înseamnă extinderea spre Est a zonei de stabilitate şi normalitate, înseamnă mai multă linişte şi siguranţă în această regiune, înseamnă micşorarea influenţei nocive a Rusiei. Da, vom avea de suportat consecinţele supărării ultimei. N-ar fi pentru prima dată, ne-am obişnuit cu şantajul. Rezistăm. Dacă ne închid gazul, poate construim mai repede gazoductul Iaşi-Ungheni. Ne trimit migranţii acasă? Foarte bine, sunt atâtea lucruri de reparat/construit şi în Moldova! Nu mai ridică embargoul la vinuri? Să fie sănătoşi, băutura bună e şi pe placul europenilor, şi a americanilor, şi a chinezilor. Va fi mai rău dacă Moscova va zgândărî buba transnistreană, după cum ne-a ameninţat vicepremierul rus Dmitri Rogozin, dar ieşim noi şi din această situaţie. Nu suntem singuri, avem prieteni. Mari şi puternici. Doar să nu ne trădeze „ai noştri“, cum au trădat guvernanţii din Ucraina propriul popor. Dar şi pentru asta există o soluţie - facem o nouă revoluţie.  

În hrubele de la Cricova, John Kerry a ciocnit o cupă de şampanie pentru viitorul prosper, european, al Republicii Moldova. Şeful diplomaţiei americane a spus că SUA sunt alături de noi. Şi UE ne susţine. Important e să avem noi încredere în noi, să fim şi noi alături de noi.