La Chişinău: majoritate de coaliţie, fără cheie de control şi fără frâne

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Evoluţiile din Republica Moldova preocupă în mod substanţial statele din regiune, statele Uniunii Europene şi ale NATO, ba chiar şi administraţia de peste ocean.

Deşi e un stat mic la marginea României, Chişinăul a ajuns în prim planul ştirilor măcar prin haosul funcţionării în paralel a două puteri, două guverne şi o cursă după loialităţi interne şi intra instituţionale şi după sprijin internaţional, în care o parte(virtual câştigătoare politic) nu vrea să mai discute cu cealaltă până nu predă cheile imperiului. Asta deşi dialogul inclusiv, apelul la calm şi responsabilitatea invocată pentru a debloca situaţia în care clasa politică a adus Republica Moldova azi se află în toate documentele, în ciuda pretenţiilor unora de a fi recunoscuţi (sau că au fost deja recunoscuţi) în defavoarea celorlalţi.

Dacă e să privim alianţa formată din socialiştii pro-ruşi ai lui Igor Dodon şi pro-europenii ACUM ai lui Maia Sandu şi Andrei Năstase, această coaliţie şi guvernul pe care l-a dat are câteva ciudăţenii constitutive. Probabil că acest lucru a determinat întârzierea acceptării mezalianţei, cu Maia Sandu şi PAS-ul care a rupt ritmul şi a mers înainte, forţând mâna partenerilor de alianţă din PPDA-ul lui Andrei Năstase. Şi întârzierea peste termenul anunţat de Dodon şi de Curtea Constituţională, de unde problemele crizei constituţionale.

Orice coaliţie dintre două forţe politice se bazează pe o cantitate serioasă de încredere şi pe interese comune care garantează coeziunea. Cu atât mai puţin dacă fugi chiar de ideea să o numeşti coaliţie, fie şi conjuncturală, şi vorbeşti despre o coaliţie situaţională, cu perioadă limitată de funcţionare. În lipsa unei încrederi susţinute, fiecare din părţi îşi alege o secvenţă a guvernării şi fiecare îl controlează pe celălalt. Aşa s-a întâmplat în cazul PLDM-PDM, când PLDM a preluat economicul, financiarul, iar PDM juridicul. Cu costurile pe care le-am văzut când o parte a vrut să o elimine pe cealaltă, iar Vlad Filat a ajuns în 24 de ore în închisoare, prin sistemul judiciar controlat de Vladimir Plahotniuc, oligarhul de azi.

Deci pentru ca să existe funcţionalitate fie şi pe perioadă determinată a unei coaliţii conjuncturale, părţile îşi păstrează fiecare cheia de control a celuilalt – pentru a fi sigur că nu se trezeşte împins afară din maşină. Şi convine fie asumarea în comun a acţiunilor, controlate reciproc, fie împărţirea responsabilităţii pe sectoare. În nici un caz nu pleci la drum fără nimic, fără cheie de control şi fără frâne (odată ce ai aruncat peste bord Curtea Constituţională, ale cărei hotărâri nu le mai recunoşti, pentru că e controlată de Oligarh).

La Chişinău, formula negociată pe colţ de masă, cu Kozak mediator şi urme de comisari europeni şi telefoane şi emisari germani a făcut ca întregul domeniul al securităţii şi apărării să treacă la PSRM, la pro-ruşii lui Dodon. Ministerul Apărării, Ministerul Reintegrării şi Serviciul de Informaţii şi Securitate dat pe faţă sub control rus, dar şi preşedinţia Parlamentului, adică o altă cheie de control, a lui Igor Dodon.

Practic pro-europenii de la Chişinău s-au urcat la volan într-o maşină în care nu au nici cheia, nici frânele. Au reuşit să o deschidă, împreună cu pro-ruşii socialişti, care i-au lăsat să preia toată responsabilitatea conducerii guvernării, dar care păstrează cuiul lui Pepelea al cheii de contact şi au tăiat frânele. Iar coaliţia merge într-o direcţie fără perspective, asumată ca fiind conjuncturală şi vindicativă – eliminarea Oligarhului şi a întregului său sistem. Cu ce costuri pentru şoferul care va încasa blamul final?

În momentul de faţă, duşmanul comun este oligarhul rău care a capturat statul. Ignorând pe deplin problemele de legalitate, constituţionalitate şi funcţionare – dar şi preocupările ambilor vecini, România şi Ucraina, singurii pe care-i are Republica Moldova, şi pe care nu i-a consultat nimeni – fără soluţii de ieşire din criză şi respingând apelurile la dialog venite de la toate cancelariile, coaliţia de mezalianţă a bătut palma într-o variantă mixtă, în care îşi asuma guvernarea – mai puţin posturile cheie legate de securitate, apărare şi federalizare – şi au dat şi a doua poziţie din Republica Moldova după Preşedinte, Preşedinţia Parlamentului. Pentru că, potrivit Constituţiei, ordinea de precădere în stat este Preşedinte, Preşedinte al Parlamentului, Premier, deci coaliţia a luat doar cea de a treia funcţie în stat. Fără cheie de control.

Orice acţiune a Guvernului intră în responsabilitatea pro-europenilor de la ACUM, care riscă să se trezească în situaţia pe care Dan Dungaciu a descris-o plastic: nu poţi să-l elimini pe Bashar al Assad aliindu-te cu ISIS.

O să spuneţi că e bine, nu s-a realizat dezideratul Rusiei, cerut de Dodon explicit la negocierile cu Plahotniuc şi şantajul contra anularea dosarelor sale din Rusia. Moscova a cerut Externele, Apărarea, federalizarea Republicii Moldova, la care Dodon a adăugat Internele pentru el şi câte un milion de dolari pe lună zice-se pentru partid, pe care să nu-i mai plătească Vladimir Putin prin vicepremierul său către socialişti, ci direct Plahotniuc. Aşa rezultă din înregistrările „trucate”, care l-ar trimite pe actualul preşedinte în spatele gratiilor. Nu. Externele au rămas la Nicu Popescu – o excelentă alegere, probabil cea mai bună din Guvern – iar noul şef socialist pro-rus al SIS-ului nu a putut fi încă numit. În schimb, Zenaida Greceanâi e Preşedintele Parlamentului, garantându-i lui Dodon că poate bloca orice nu-i convine acum şi în viitor, chiar dacă o majoritate (alta decât cu socialiştii pro-ruşi) ar vota legi sau numiri. Dodon a mai făcut-o, a fost suspendat pentru asta, dar succesorul său e azi tocmai şeful partidului pro-rus, deci nu va semna în locul său. Cheia de control a dispărut.

Degeaba ai cel mai formidabil Guvern – şi chiar sunt oameni destoinici, nu toţi foarte familiarizaţi cu administraţia, şi mulţi veniţi de pe afară, puţin adaptaţi particularităţilor din Republica Moldova. Dar dacă Preşedintele îţi poate bloca oricând - ilegal şi neconstituţional - orice numire sau lege sau iniţiativă, sigur nu poate fi vorba despre o afacere bună, ci de naivitate şi neprofesionalism. Iar a doua cheie de control, Curtea Constituţională, a fost aruncată pe geam prin ignorarea deciziei de dizolvare a Parlamentului după 90 e zile. Mai grav, orice acţiune a Guvernului intră în responsabilitatea pro-europenilor de la ACUM, care riscă să se trezească în situaţia pe care Dan Dungaciu a descris-o plastic: nu poţi să-l elimini pe Bashar al Assad aliindu-te cu ISIS. Şi asta dând Rusiei pe faţă cu toată zona de securitate pe Prut şi la graniţa Ucrainei, ameninţând grav interesele de securitate naţională ale ambilor tăi vecini, România şi Ucraina.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite