Grupul de rezistenţă antisovietică condus de Filimon Bodiu (II)

Grupul de rezistenţă antisovietică condus de Filimon Bodiu
(II)

Râuleţul Ciulucu Mic, care curge prin satul Mândreşti, Teleneşti, în anii 1946-1950, adesea seca, deoarece la „rugămintea” lui Bodiu, apa era băută de comsomoliştii şi activiştii satului. Foto Daniela Borş

Dezvăluiri În cea de-a doua parte a articolului despre „eroul“ de la Mândreşti vă prezentăm unele fapte ale lui Bodiu, aşa cum au mărturisit la interogatorii cei din zona în care a acţionat şi aşa cum îşi amintesc astăzi despre el oamenii din satele în care a opus rezistenţă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Citiţi prima parte a materialului aici

La momentul judecării grupului condus de Filimon Bodiu, faptele şi acţiunile lui nu au fost elucidate până la capăt. În lipsa eroului principal (împuşcat de Comisariatul pentru Securitatea Statului - NKGB) şi a altor câţiva camarazi, cu care a făcut dreptate (unii morţi, alţii încă în ilegalitate), oamenii, dar mai ales organele de securitate i-au atribuit lui Filimon Bodiu multe - vrute şi nevrute.

Ceea ce a stabilit ancheta preliminară au fost isprăvile lui prin intermediul cărora a pedepsit comsomoliştii şi activiştii PCM. Multe la număr, unele blânde, altele mai aspre, ele au rămas în memoria locuitorilor din zonă, transmise prin viu grai de la o generaţie la alta. Astăzi se mai vorbeşte şi despre cumsecădenia lui Filimon Bodiu în raport cu oamenii de rând. NKGB însă l-a prezentat drept un om crud, „un terorist“, şi i-a atribuit nenumărate acte de omucidere.

Atunci când studiezi dosarul lui Bodiu îţi dai seama că lucrurile nici pe departe nu sunt aşa cum le-au prezentat sovieticii în toţi aceşti ani.

Le lua carnete de comsomolist

O „dragoste“ aparte Filimon Bodiu a avut-o faţă de comsomolişti. Şi pedepsele aplicate acestora au fost originale. Îl durea şi devenea furios, îndeosebi, când fiii sau fiicele apropiaţilor lui, camarazilor lui de luptă aderau la organizaţia tineretului leninist.

Astfel, aflând că fiica cea mare a lui Ştefan Volontir a intrat în comsomol, Filimon Bodiu i-a făcut o vizită familiei respective. Mânios, le-a cerut socoteală părinţilor, s-a crucit, cum de aceştia au permis aşa ceva. Pentru a-l îmbuna, gazda, Teodora Volontir, (soţul nu era acasă) l-a invitat să-l servească cu un pahar cu vin. Furios, Bodiu a aruncat paharul sub masă şi a plecat. Într-un alt caz, soţii Profir şi Alexandra Suruceanu, pentru că fiul lor a intrat în comsomol, au avut de suportat un examen mai dur. Ambii au fost puşi în genunchi, iar Bodiu i-a dojenit cum de au acceptat aceasta. A plecat însă fără să-i pedepsească.

În alte cazuri, comportamentul lui Bodiu a fost violent faţă de alţi comsomolişti. De exemplu, în noaptea Învierii Domnului din anul 1947, Filimon, împreună cu Alexandru Apparatu, le-a făcut o vizită comsomolistelor Ida şi Vera Dolganeva. Întrucât acestea nu voiau să deschidă, Bodiu a spart uşa.

 - Unde ţineţi carnetele de comsomoliste, a întrebat Filimon.

 - Nu avem carnete, a fost răspunsul. Ida a primit două palme peste faţă.

La percheziţia casei efectuată de Bodiu, s-au găsit două carnete de membru în comsomol ale gazdelor, pe care Filimon le-a luat şi a plecat.

Securitatea a organizat nenumărate razii în satele în care acţiona şi se ascundea Filimon Bodiu. Când i s-a spus că în casa Alexandrei Popa din Mândreşti au fost miliţioneri, ba chiar, altădată, au stat în ambuscadă câteva zile pentru a-l prinde (în apropierea casei Alexandrei Popa locuiau trei complici de-al lui), Bodiu i-a făcut o vizită şi a tras cinci focuri de pistol în uşă, strigând: „Dacă mă tot căutaţi, ieşiţi afară! Iată-mă-s!”.

Filimon Bodiu a mai rămas în memoria oamenilor şi printr-o metodă originală de pedepsire a activiştilor - „îndoparea cu apă“.

FOTO: Filimon Bodiu în tinereţe/ Dosarul SIS

Îi punea să bea apă până la epuizare

În toamna anului 1946, el a prins trei comsomoliste din Mândreşti - Vera Dolganeva, Efrosinia Bivol şi Maria Guzun - şi sub ameninţare cu arma le-a băgat în pârâul din localitate - Ciulucu Mic - şi le-a pus să bea apă până peste puteri. Au fost lăsate să plece abia când Bodiu s-a încredinţat că nu mai pot, leşină. Cu pântecele umflate, vomitând de durere şi greaţă, comsomolistele cu greu au ajuns la sovietul sătesc ca să-l reclame.

Gustul apei din Ciulucu Mic l-a simţit şi împuternicitul pentru colectarea obligatorie a produselor agricole la stat (renumitul upolnomocen), Ştefan Popa, din aceeaşi localitate. Pentru zelul cu care îşi făcea „meseria“, a fost întâlnit de Filimon Bodiu, băgat în pârâu şi obligat să bea apă până la epuizare.

În luna martie 1947, Ion Vicol din Mândreşti a intrat în rândurile comsomolului leninist, participând, totodată, la rechiziţionarea produselor agricole de la ţărani. În toamna aceluiaşi an, Filimon Bodiu l-a prins pe Ion şi l-a dus la marginea satului, unde, ameninţat cu arma, a fost culcat într-o băltoacă şi obligat să bea până la inconştienţă. L-a despărţire, Bodiu l-a avertizat să nu mai participe la colectarea obligatorie şi să nu-l mai vadă prin faţă ochilor. În următorii ani, eroul nostru a fost adăpostit de trei ori de mama lui Ion, odată s-a ascuns aici chiar şi o lună de zile. Preîntâmpinat că Bodiu a fost sau se află la ei, Ion nu a călcat cu săptămânile pe acasă, dormea la prieteni sau în hambar. După incidentul din 1947, drumurile lui Ion cu ale lui Filimon Bodiu nu s-au întretăiat niciodată.

 

NKGB l-a prezentat drept un om crud şi i-a atribuit nenumărate acte de omucidere. Mărturiile din dosar vorbesc însă şi despre cumsecădenia lui Filimon Bodiu în raport cu oamenii de rând. 
 
Mihai Taşcă, Istoric

Ameninţa funcţionarii

În toamna anului 1946, Filimon Bodiu a intrat în casa împuternicitului pentru colectarea obligatorie a produselor agricole Grigore Munteanu, a tras cu pistolul trei focuri în perete, i-a arătat stăpânului găurile şi i-a spus: „Dacă continui să jefuieşti ţăranii de produse agricole, aşa va fi şi cu tine. Ai în vedere că atunci când ruşii vor pleca din Moldova, locuitorii satului te vor spânzura pentru activitatea ta“. Munteanu i-a promis că nu va mai rechiziţiona produse, iar la scurt timp de la acest incident, şi-a dat demisia.

Chiar dacă anchetatorul l-a învinuit pe luptătorul din Mândreşti că jefuia populaţia de produse alimentare, oamenii care l-au ascuns povesteau contrariul.

Ţăranii îi aduceau de mâncare

De exemplu, Alexandra Suruceanu a spus securiştilor că i-a gătit de câteva ori mâncare şi că de fiecare dată Filimon Bodiu a venit la ea cu alimente (pâine, brânză, carne etc.), pe care i le dădeau ţăranii. Teodora Volontir, la fel, a mărturisit că în toamna anului 1948 soţii Bodiu au locuit în casa ei două săptămâni, dar ea nu le-a gătit, ei având produsele lor. Şi Alexandra Vicol, care l-a adăpostit de mai multe ori pe Bodiu, a afirmat că acesta, de obicei, pleca noaptea în sat şi aducea produse alimentare.

Despre faptul că Filimon Bodiu era corect în raport cu ţăranii vorbeşte şi următoarea întâmplare: În luna ianuarie 1950, acesta l-a întrebat pe Afanasie Ioniţă de unde ar putea face rost de un iepure. „La vânătorul Gavril Pânzari“, a fost răspunsul. Ioniţă a mers la vânător acasă şi împreună cu vânătorul au adus doi iepuri. „Nu am bani la mine să-ţi plătesc, ia pistolul acesta (fără cartuşe) şi păstrează-l până îţi voi aduce banii”. Pânzari a spus, în cadrul interogatorului, că Bodiu a insistat pentru acest mod de achitare şi a luat iepurii abia după ce el a luat pistolul. Peste cinci zile, Afanasie Ioniţă i-a adus lui Pânzari 30 de ruble şi a luat pistolul. 

"Cu mine să vorbeşti doar în limba română“

Ştefan Bejenari din Hirişeni a mărturisit că într-o seară din vara anului 1949, Afanasie Ioniţă l-a invitat să facă cunoştinţă cu o persoană care îl aşteaptă în drum. Bejenari a luat un urcior cu vin şi în drum spre casa lui Ioniţă a întâlnit acea persoană, un bărbat înalt cu o mitralieră pe umăr, pe care l-a salutat în limba rusă, numindu-l „tovarăş”. Necunoscutul s-a dovedit a fi Filimon Bodiu, care i-a replicat dur: „Cu mine să vorbeşti doar în limba română, iar mie să-mi zici «domnule» şi nu «tovarăş»“.

Citiţi prima parte a materialului aici

„Eu nu omor oameni, doar vreau să le dau lecţii“

Vasile Stăvilă era preşedintele sovietului sătesc Ciulucani, raionul Chişcăreni. În anul 1946, după serbarea zilei de 7 noiembrie (aşa-numita Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie) şi după o masă pe cinste, pe la ora 2 noaptea, a rămas să înnopteze la un prieten pe nume Ion Bunduchi. Peste puţin timp, cineva i-a ordonat să se ridice. A văzut un pistol îndreptat spre el, apoi un om înalt cu o armă de vânătoare pe umărul stâng. L-a recunoscut pe Filimon Bodiu. După o percheziţie corporală, Bodiu i-a scos cureaua şi i-a legat mânile zicând: „Tot mă căutai să mă prinzi, iată că te-am prins eu. Mergi!“.

Cu mânile legate, Vasile Stăvilă a fost dus la casa Verei Praşca, pe care a întrebat-o dacă Stăvilă i-a făcut vreun rău. Femeia a răspuns că nu. Aici au fost serviţi cu câte un pahar de vin (Stăvilă a băut din mâna lui Bodiu). După care, preşedintele sovietului sătesc a fost dus, pe rând, la Mihail Suruceanu, Vasile Gavriliţă şi la Nicolae Bucilă, pe care, la fel, i-a întrebat dacă Stăvilă nu le-a pricinuit vreun rău. Toţi au răspuns negativ. „Atunci de ce mă cauţi să mă arestezi? Eu nu omor oameni. Doar vreau să le dau lecţii. Pleacă!“, i-a zis Bodiu activistului. „Dezleagă-mă!“, l-a rugat acesta. „Mergi aşa“, i-a răspuns Bodiu. Cu mânile legate, Stăvilă s-a pornit spre casă. În scurt timp, Bodiu cu Gavriliţă au ieşit cântând din casa lui Bucilă.

Le-a scris colhoznicilor

La 30 iunie 1950, membrii brigăzii numărul 2 a colhozului Cikalov din Ciulucani, au găsit, în timpul prăşitului porumbului, o scrisoare în care se spunea: „Degeaba lucraţi dragi colhoznici, oricum nu veţi primi nimic. Preşedinţii şi brigadierii nu muncesc, dar primesc un salariu bun, iar pe voi vă obligă să lucraţi şi chiar se comportă rău cu voi“. Scrisoarea era semnată de Filimon Bodiu. Brigadierul Ion Veşanu a luat-o, iar seara a transmis-o preşedintelui de colhoz. Filimon Bodiu i-a făcut o vizită noaptea lui Veşanu, unde i-a cerut socoteală de cele petrecute ziua în câmp, preîntâmpinându-l că dacă nu se va lepăda de şefie brigăzii va fi spânzurat.

„Ai noroc că eu am o inimă bună, altfel trebuia să te împuşc“

Filimon Bodiu i-a făcut o vizită, în seara zilei de 31 decembrie 1949, lui Boris Coşciug, directorul şcolii din Hirişeni, pe care l-a sfătuit să rămână în casă până dimineaţă. Peste puţin timp de la plecarea lui, învăţătorul însă a ieşit afară, a tras două focuri din arma de vânătoare şi a mers la vecinul său, Vasile Popa, să-i povestească despre vizita nocturnă. Bodiu l-a urmat, l-a dezarmat, zicându-i „Iuda. De ce ai plecat de acasă. Ai noroc că eu am o inimă bună, alfel trebuia să te împuşc“. I-a luat arma şi carnetul de comsomolist şi a plecat.

Într-un alt caz, comsomolistul Vasile Gheorghiţă din Mândreşti participa la raziile pentru prinderea lui Bodiu. Acesta l-a întâlnit pe Gheorghiţă în toamna anului 1947 şi l-a forţat cu pistolul să intre în casa lui Ştefan Chirică, ameninţându-l să nu plece. Peste scurt timp, la Chirică a fost adus legat la mâni şeful brigăzii de ajutorare a miliţiei din sat Nicolae Bivol. Ultimului Bodiu i-a aplicat câteva lovituri, apoi l-a scos din casă şi a plecat. După acea întâmplare neplăcută Vasile Gheorghiţă nu s-a mai întâlnit cu Filimon Bodiu.

În toamna anului 1950, Filimon Bodiu l-a confundat pe Constantin Dânga, un tânăr de 19 ani din Mândreşti, cu fratele său Pavel, care era în grupul de căutare şi prindere a lui. I-a legat mâinile cu cureaua şi dus la mama lor - Maria Dânga să se asigure că-i el. Confirmarea mamei nu a fost suficientă, aşa că tânărul a fost escortat la casa fratelui său. În lipsa stăpânului, soţia acestuia a afirmat că el este Pavel. Abia atunci Pavel a fost eliberat, Bodiu i-a poruncit se plece acasă cântând.

I-a surâs norocul şi lui Haralambie Bogdan, unul dintre membrii grupului de ajutorare a miliţiei. Bodiu i-a făcut acestuia o vizită. L-a scos în curte, spunându-i că-l împuşcă. La rugăminte lui Bogdan să-l cruţe, Filimon l-a lăsat în pace.

Citiţi prima parte a materialului aici

Membrii grupului lui Bodiu capturaţi de sovietici 

NKGB nu a reuşit să-i identifice pe toţi susţinătorii lui Bodiu. Printre cei care au contribuit la succesul grupului condus de Filimon Bodiu, prin adăpostire, oferirea de alimente, dar şi participarea nemijlocit la operaţiuni se numără:
 
1 Olimpiada Bodiu, a.n. 1912, sat. Mândreşti, plasa Teleneşti, judeţul Orhei. Soţia lui Filimon Bodiu. Avea doi copii: Ion, a.n. 1934 (împuşcat de sovietici la reţinere), şi Iulia a.n. 1936.
 
2 Ecaterina Vidraşcu, a.n. 1903, sat. Tabara, jud. Orhei. Învăţătoare în satul Chiţcanii Noi, Teleneşti. Avea trei copii, Vsevolod, a.n. 1929, Valeriu, a.n. 1937, şi Veniamin, a.n. 1940.
 
 
 
 
3 Afanasie Ioniţă, a.n. 1915, sat. Hirişeni, jud. Orhei. A lucrat în colhozul Suvorov din localitate. Avea trei copii: Ana, a.n. 1944, Maria, a.n. 1946, şi Feodora, a.n. 1948.
 
4 Grigore Roşca a.n. 1914, sat. Hirişeni, jud. Orhei. A lucrat în colhozul Suvorov din localitate. Educa doi copii: Vera, a.n. 1942, şi Ecaterina, a.n. 1944.
 
5 Ştefan Chirică, a.n. 1917, sat. Mândreşti, plasa Teleneşti, judeţul Orhei. A lucrat în colhozul Frunze din localitate. Educa un fiu, Ion, a.n. 1942.
 
6 Gheorghe Popa, a.n. 1905, sat. Hirişeni, jud. Orhei. A lucrat în colhozul Suvorov din localitate. Avea cinci copii: Ion, a.n. 1938, Maria, a.n. 1939, Nicolae, a.n. 1942, Petru, a.n. 1943, şi Valentin, a.n. 1950.
 
 
 
    
7 Ion Cucoş, a.n. 1907, sat. Hirişeni, jud. Orhei. A lucrat în colhozul Suvorov din localitate. Educa un fiu Ion, a.n. 1938.
 
 
 
 
 
8 Andrei Popa, a.n. 1906, sat. Mândreşti, plasa Teleneşti, judeţul Orhei. A lucrat în colhozul Frunze din localitate. Avea patru copii: Maria, a.n. 1934, Ana, a.n. 1936, Ion, a.n. 1938, şi Olga, a.n. 1942.
 
9 Ion Bunduchi, a.n. 1925, sat. Mândreşti, plasa Teleneşti, judeţul Orhei. A lucrat în colhozul Frunze din localitate. Avea o fiică, Olga.
 
10 Andrei Suruceanu, a.n. 1910, sat. Mândreşti, plasa Teleneşti, judeţul Orhei. A lucrat în colhozul Frunze din localitate. Educa patru copii: Vasile, Tudor, Tamara şi Petru.
 
11 Vasile Apparatu, a.n. 1925, şi locuitor al sat. Prepeliţa, judeţul Bălţi. A lucrat în colhozul din localitate. Avea doi fii, Tudor şi Ion.
 
 
 
 
 
12 Ştefan Volontir, a.n. 1903, sat. Mândreşti, plasa Teleneşti, judeţul Orhei. În anii 1946-1950 a fost secretarul sovietului sătesc din Mândreşti. A lucrat în colhozul Frunze din localitate. Educa două fiice Stepanida şi Iulia.
 
13 Grigore Munteanu, a.n. 1912, sat. Mândreşti, plasa Teleneşti, judeţul Orhei. A lucrat în colhozul Frunze din localitate. Educa un fiu, Ion.
 
14 Teodora Chirică, a.n. 1917, sat. Mândreşti, plasa Teleneşti, judeţul Orhei. A lucrat în colhozul Frunze din localitate. Soţia lui Ştefan Chrcă. Avea un fiu, Ion.
 
15 Profir Suruceanu, a.n. 1904, sat. Mândreşti, plasa Teleneşti, judeţul Orhei. A lucrat în colhozul Frunze din localitate. Avea trei feciori: Gheorghe, Pantelimon şi Ion.
 
16 Alexandra Suruceanu, a.n. 1914, sat. Mândreşti, plasa Teleneşti, judeţul Orhei. A lucrat în colhozul Frunze din localitate. Soţia lui Profir Suruceanu. Educa trei feciori: Gheorghe, Pantelimon şi Ion.
 
17 Gheorghe Suruceanu, a.n. 1934, sat. Mândreşti, plasa Teleneşti, judeţul Orhei. Fiul lui Profir şi al Alexandrei Suruceanu. A lucrat în colhozul Frunze din localitate.
 
Tuturor li s-a încriminat art. 54/1a „Trădare de patrie“, art. 54/8 „Terorism“ şi art. 54/11 „Participare la organizaţii contrarevoluţionare în scopul pregătirii infracţiunilor contrarevoluţionare“ Cod penal al RSS Ucrainene.
 
citeste totul despre: